463 matches
-
alimenta discursul politic prin înțelegerea nemijlocită pe care o degajă. O dată în plus, se maschează ceea ce spun cu adevărat cercetările despre incivilitate. Ideea nu-i că unei singure dezordini îi corespunde numaidecât o derivă spre infracțiune și că totul trebuie reprimat (de altfel, textul original pune metafora la plural, e vorba de geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini repetate va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ei. Evitative vizează prelucrarea selectivă a informației negative. Selectivitatea se realizează în două modalități principale: 1. scotomizarea (procesul mintal prin care individul trece cu vederea contradicția dintre "vorbe" și "fapte") informației negative traumatice, acest tip de informație este ignorat, negat, reprimat,evitat. 2. distorsiunea informației reinterpretarea ei într-un cadru care îi diminuează valențele sale negative (exemplu: raționalizare, proiecție, idealizare). Rolul mecanismelor cognitive de coping este într-adevăr important. Ele mediază relația dintre informația traumatizantă și vulnerabilitatea biologică a unor subiecți
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
vezi capitolul I) continuă să vegheze chiar și atunci când dormim. Ea se opune fără întrerupere conștientizării conținuturilor refulate. La fel ca și Cerberul, ea păzește poarta infernului ființei noastre. Dat fiind că inconștientul este constituit din dorințe nesatisfăcute, din gânduri reprimate sau din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
idee etc. Reprezentarea simbolică inițială generează astfel o succesiune de reprezentări simbolice. Prin procesul liberei asocieri (numit și asociere de idei), subiectul merge înapoi de-a lungul lanțului de asocieri pentru a ajunge la reprezentarea originală și deci la dorința reprimată sau la traumatismul inițial. DEPLASAREA PULSIUNII Reprezentare R R R inițială 2 3 4 Simbol Simbolizarea este în relație directă cu lanțurile de reprezentări Cazul particular al coșmarului Caracteristica principală a coșmarului este aspectul său penibil, terifiant și dureros. Coșmarul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ori precaritatea situației celui care visează. Vulcanul este o expresie a furiei, a revărsării energiei, a ieșirii la suprafață a lucrurilor refulate. Efectul său devastator este cu atât mai violent cu cât este vorba de pulsiuni sau de sentimente îndelung reprimate. Totuși, și în acest caz, semnul este pozitiv deoarece anunță eliberarea apropiată a emoțiilor, a cuvintelor și acțiunilor implicate în procesul creativ. Vezi Climă pentru Potop și Val seismic, Fulger, Eclipsă, Trăsnet și Furtună. Peșteră, grotă Evocare a matricei, peștera
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune în gardă subiectul cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ori de stat era contrabalansat de politici restrictive, culminând cu politicile numerus clausus sau numerus nullus vizând în special minoritatea evreiască 5. Dimpotrivă, a fi autodidact în România comunistă era practic inevitabil pentru cei ce căutau cunoașterea adevărată, mutilată sau reprimată de partidul-stat. După 1989, cu puține excepții, intelectualii de mare calibru, formatori de opinie, nu au manifestat un interes susținut pentru instituțiile oficiale ale învățământului, chiar atunci când au devenit profesori universitari (de îndată ce restricțiile politice privind accesul la aceste slujbe au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au fost lăsați în pace de către Partid tocmai pentru că nu erau creștini și urmau modele „păgâne”. E adevărat că un grup anterior de intelectuali format în jurul mănăstirii Antim din București, care căuta mântuirea prin intermediul credinței creștine ortodoxe, a fost crud reprimat (vezi André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Humanitas, București, 1996). Dar cheia surprinzătoarei îngăduințe a Partidului față de acest grup se afla altundeva, așa cum voi arăta mai târziu. O prezentare mai puțin ditirambică a ideilor și practicii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cea mai activă parte a vastei rețele EURHISTXX - The European Network of Contemporary History, prin intermediul căreia o istorie recentă cu adevărat europeană se va naște probabil în următorii ani. În Occident, fragmentul de memorie cel mai mult timp neglijat, chiar reprimat, este acela care cuprinde suferința învinșilor. Am fost întotdeauna de părere că nemții ar trebui să-și poată plânge morții din ultimul război mondial, inclusiv deoarece nu am mare încredere în cei care nu au lacrimi decât pentru suferința Celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
occidentale, oscilând între alternative polare și antrenând revizuiri periodice ale opțiunilor valorice sau modificarea modurilor consacrate de expresie și de creație. În Dionysus Reborn se insistă asupra acelor momente ale modernității în care jocul și iluzia lipsită de constrângeri, anterior reprimate și reduse la statutul de simplă literatură, revin spectacular în prim-plan, afirmându-și accesul la adevăr și chiar dreptul la dominație culturală. Cea de-a doua carte, God of Many Names, coboară în timp până la matca gândirii grecești, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu cât mai reprimate: „Să Te înșel, dă-mi timp, ca-ntotdeauna / Să pot cădea, vreau iarăși înălțime. / Să m-ofilesc, cer iarăși prospețime. // Eu, lanțuri iar, și iarăși Tu - cununa. Tu - iarăși adevărul, eu - minciuna.” Sunt numeroase expresiile aforistice care sintetizează starea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
complex, deoarece pretinde confruntarea curajoasă cu eul nostru autentic, adică cu acele credințe, dorințe și valori ale noastre, care sînt cele mai intime. Altfel spus, recunoașterea exprimă un act de sinceritate În raport cu „sinele” nostru, care, atunci cînd este ironizat sau reprimat, se exprimă pe căi ocolite. Abuzurile din conduită, de orice fel ar fi ele, sînt rezultatul, de fapt, al reprimării brutale a unor dorințe sau trebuințe pe care la momentul respectiv le-am considerat ca normale/firești, Însă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
îl reprezintă măsura realizării de sine: • dacă acestea ne încurajează și ne susțin dezvoltarea, atunci le percepem ca pozitive, ca plăcute; • dacă, dimpotrivă, ele ne inhibă sau ne suprimă autoactualizarea, atunci le percepem ca negative. Mai mult, atunci când ne este reprimată (constant/consecvent) nevoia de autoactualizare (de realizare a propriului potențial), apar probleme psihice, iar nu numai relaționale. În vederea realizării condițiilor interpersonale necesare dezvoltării și afirmării umane, psihologia umanistă consideră că elementul fundamental este realizarea unui mediu uman suportiv, care să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se referă la acel comportament care ignoră necesitatea de a trata în mod deschis circumstanțele tensionate, frustrante, datorită presupunerii că "sinceritatea se va dovedi fie infructuoasă, fie incomodă" (p. 28). Când înăbușim mânia nu facem decât să amânăm inevitabilul; mânia reprimată se întoarce sub formă de depresie, de anxietate sau de atac de panică. "Oamenii care își reprimă mînia precizează psihoterapeutul nord-american se confruntă frecvent cu sentimente de inutilitate, de deziluzie și de revoltă. Prin lipsa unei abordări deschise și constructive
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc. Aceste manifestări au un caracter emoțional. 3) Psihozele de descărcare Această categorie de psihoze colective se află în relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip de manifestări stă potențialul agresiv, latent, al maselor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sublimate ale primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate ale nebuniei Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar senzația obiectivității, dacă nu certitudinea acesteia. Abundența citatelor În care identifică reflectări și păreri ale altora despre ei, fie În negativ, cu un abia reprimat masochism („După conferință la Ionel Jianu, o seară de discuții sălbatice, În jurul conflictelor de la Forum. Eliade m-a atacat pentru «sentimentalismul meu moldovenesc»”), fie pozitive („Șerban Cioculescu m-a citat În conferința lui, ca unul ce-am reabilitat generozitatea americană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu a reușit să atingă acest nivel de eficiență. Lindstrom (1990:xii, 162-163) descrie o societate rurală melaneziană în care puterea și adevărul sînt în strînsă legătură, însă chiar și în Tanna "cunoașterea alternativă și rezistentă" nu este niciodată complet reprimată. Simmel, ale cărui păreri le vom discuta în capitolul 10, a afirmat că societățile simple tolerează mai ușor minciuna decît societățile complexe, însă nu a adus destule dovezi pentru a-și susține punctul de vedere. După cum s-a menționat mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avangardelor secolului XX, de inspirație ideologică de stânga. Dar acest exemplu (asupra căruia noi am fi insistat din plin) mai dovedește ceva: de îndată ce avangarda se ia, în continuare, în serios chiar și după cucerirea puterii de către stânga ea este imediat reprimată. Rolul său propagandistic subversiv și de tovarăș de drum s-a încheiat (vezi represiunea avangardei și a formalismului în U.R.S.S., stalinismul, jdanovismul și celelalte, caz tipic, dar nu numai). Avangarda de orice tip continuă deci să rămână reacționară din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
moment extrem de dificil. Imposibil însă de rezolvat altfel, pe plan moral și intelectual, decât prin luciditate, antipaticul spirit critic și analiză strictă, rece, rațională, riguros documentată. Dar este o terapeutică eficace doar pentru o categorie foarte restrânsă. Pentru restul populației reprimate, tenacitatea reprezentărilor de toate tipurile ale vechii Românii a produs un blocaj definitiv și profund tragic. în această stare de spirit, am citit și recitit, foarte atent, cartea Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri 5 de Alina Mungiu. Neînțelegere efectivă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1944-1947 (la începutul ocupației sovietice și instaurării regimului comunist), era, din nefericire, lamentabilă: o foarte slabă conștiință civică, o lipsă de convingeri democratice profunde și mai ales militante. O conștiință de tip liberal nu exista decât în puține cazuri, repede reprimate. Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu vin. Plus tradiționalul reflex politic românesc: de a fi mereu, oricum și oricând, cu guvernul, la putere. De unde doar aparent uluitoare schimbări la față, oportunisme și cedări. Aproape nici un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
marxist, dar și toate exagerările lirico-intuitive-bombastice venite din direcția opusă. Chiar și mesajele, platformele și mai ales programele politice au nevoie de această exigență și colaborare intelectuală. De ce am reveni la stilul Generației bombastice? Spiritul critic, foarte mult timp persecutat, reprimat, compromis și înainte de unii ce pretindeau că nu ne putem permite «spirit critică; noi ne putem permite numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oficial, dar predictibile în exercitarea represiunii [Linz, 1964: 255]. Despre primele trei caracteristici s-a spus că (atunci când există un anume grad de pluralism și mai mulți actori importanți, politic activi), se crează un spațiu obiectiv pentru opoziții, fie ele reprimate și persecutate, în forme și grade diferite. Și, în sfârșit, același Linz [1973], dar și Germani [1975], s-au oprit să analizeze diferitele tipuri și forme de opoziție, de semi-opoziție sau chiar de pseudo-opoziție, care ar putea exista în acel
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
expresii care ne fac să ne simțim oarecum stânjeniți; acestea par a fi echivoce și nu se știe bine până la ce punct trebuie luate drept expresii de adevărată gratitudine pentru generozitatea împăratului sau trebuie considerate mai degrabă semne sigure, chiar dacă reprimate, ale unei ostilități surde, până și a unui dispreț reținut din partea luin Ovidiu față de Augustus. De acest fel par a fi mai ales versurile: Nec mea decreto damnasti facta senatus, Nec mea selecto iudice iussa fuga est, care pot exprima
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie preocupați de această problemă și să fie traduși în unele limbi străine. O preocupare insistentă în acest sens a apărut, aparent paradoxal, doar în perioada dictaturii comuniste, ca o formă de evadare și de manifestare directă a conștiinței europene reprimate. privind în adâncime, dincolo de factorii externi, cheia problemei integrării europene se află însă, în esență, în România. Mai precis în structura sa socială fundamentală. O Românie rurală și inevitabil etnicistă, conservatoare, izolaționistă, tradiționalistă, sămănătoristă, populistă nu va simți niciodată nevoia
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]