3,228 matches
-
afla undeva, unde anume și cât de departe era greu, dacă nu imposibil de stabilit. Situația prin care trecuse Doina își prelungea tentaculele tristeții ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din podgoria proprie, adică din vița de vie aflată În grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc mereu reproșuri. Cred că asta am făcut toată viața. N-am știut decât să fiu Într-un permanent conflict cu propria-mi inimă. Se pare că n-am Înțeles-o sau n-am vrut s-o Înțeleg și n-am avut adevărata
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ziua lui, apoi cineva mi-a pus hainele În brațe și am plecat acasă. Pe hol, m-am Întâlnit cu prietenul lui, directorul hotelului D., care m-a privit ca pe un călău. O privire scurtă, plină de răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei, accepta, desigur cu strângere de inimă, ca el să aibă și alte iubite, era chiar normal din moment ce ei se întâlneau atât de rar, deși el protesta vehement când ea aducea vorba despre astfel de lucruri, se uita cumva cu reproș la ea spunându-i: "Cu o astfel de agendă"?, dar nu era deloc convingător, un al șaptelea simț îi spunea că această agendă era un pretext, iubitul ei ficțiune fusese fascinat, e adevărat, de apariția ei neașteptată, de prospețimea cuvintelor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune ea, ai și scris despre această teorie, mi-ai arătat manuscrisul, dar ai scris va spus, va decretat, și ai uitat să desparți v-ul de a. "Vezi, de aceea nu ajungeți voi nicăieri, îi spune fiul ei cu reproș, vă legați de fleacuri, nu mergeți la esențe. Eu îți povestesc de un nou concept, descoperit de mine, și tu îmi spui că nu am despărțit v-ul de a. Nu înțelegeți nimic din ce se petrece în jurul vostru", în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Muncitoare, spontană în gândire, specula pe cunoștințe teoretice cu intuiția animalelor cu instincte perfecte. Ultimul an fusese un fel de concert de gală între Profesor și Aide. Se purtau ca doi îndrăgostiți fără să le poți aduce niciun fel de reproș. Profesorul ajungea în sală exact în primele secunde ale orei de curs, se așeza la catedră ca un tigru în taiga, își așeza cărțile, întotdeauna aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
susținută febril de o numeroasă galerie nelipsită de pe marginea terenului. Într-o fază a unui joc, Vișinel aflându-se în preajma porții, printr-un șut greșit, rată ocazia unui gol ce părea ca și făcut. Întreaga echipă veni lângă el cu reproșuri, insulte și amenințări. Ba un găligan care repeta clasa a VIII -a, nici el nu știa pentru a câta oară, îl apostrofă folosind un cuvânt periferic, de-a dreptul jignitor: - Mă, baragladină, poarta era cât o ogradă și tu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
imediat cu mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost angajat de nepotul său Gică Balintescu, ajuns director la Centrul fruct-export Vatra-Dornei. A reluat naveta săptămânală îndrăgostit de orașul-stațiune de pe malurile Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
accident de automobil, aducerea acestui pacient în rândul supraviețuitorilor fiind socotită o adevărată minune chiar de către medici. De bună seamă, la această lucrare contribuise în mod substanțial în primul rând Dumnezeu. Olga se conformă fără să schițeze nici un gest de reproș, deși, ca primă activitate, i se păru a nu fi pornit cu dreptul. Dar cine avea timp să socotească ce trebuie să facă o asistentă în prima ei zi de serviciu, și ce nu? Debutul nu era deloc încurajator, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că în ultima perioadă acesta dăduse din ce în ce mai rar pe la el. Nu-i reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi el. - Bună, Jane! Nu știam că te-ai convertit la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar fi de mirare. În zilele noastre, trecerea de la o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
importanță. Dar când Ina o rugă să se așeze pe un scaun în fața ei, se supuse fiind gata să asculte mărturiile pe care deja le socotea ca fiind tardive. - Te ascult, spuse Olga. Vorbele ei sunară a un fel de reproș, hai, spune... - Draga mea, de mai multă vreme, știi tipul despre care ți-am povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se terminase prost, fusese o zi pe care trebuie să și-o întipărească bine în minte, fără întreruperi inoportune. De altfel supa nu avea nici un gust, dar era caldă. Nu l mai impresionau privirile aruncate pe sub sprâncene în semn de reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o mută în partea dreaptă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vreau să trăiți mult, mult de tot, să vă bucurați de liniște... și o îmbrățișă. - Hai, hai, termină cu dulcegăriile. Și ce-i cu gândul acesta de a avea o casă a voastră? Ina tăcu. Mama sa o privi cu reproș, ca mai apoi să lanseze provocarea: - Nu, nu, asta nu e ideea ta, mai mult ca sigur, e a ginerului meu care vrea să se depărteze cât mai mult de ochii soacrei, zi-i că nu-i așa? - Mamă, aici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Nu rămâi la masă? - Poate vin mai târziu... o să văd. Trecând pe lângă soacra sa la ieșirea din casă, îi adresă același salut: - Sărut mâna, mamă, am plecat! Mama Inei abia așteptă să iasă ginerele ei pe ușă și veni cu reproșul: - Ai văzut cum a trecut ca un accelerat printr o gară mică și și-a cernut salutul prin aceeași sită despre care ți-am spus!? - Mamă, și tu ai la serviciu uneori probleme, uite că acum are și Alex, trebuie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu gândul la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se poate considera cu adevărat fericită când are un copil sănătos și normal! Am să repet acest lucru în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă tortureze. Ca și când răul care mă devora nu era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
A două zi l-aș fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai bage-n repertorii și texte ceva mai relaxante, ca Titus Andronicus, Medeea , FÎntîna turmelor sau Macbeth...Eventual, montate de Hausvater ; măcar de Afrim... Cineva , un critic literar, spunea că rareori doi colegi de-ai săi citesc aceeași carte. E reproșul pe care-l fac și eu, criticilor de teatru ; cu semn opus, Însă! Mă enervează la culme cînd, În cazul unei montări discutabile, toți se prefac că nu văd decît plusurile. Como dă poziție, de altfel...Toți văd același spectacol
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul spre rampă. În fine, ciudată mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era amestecată în treaba asta, și așa simțea el că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina aceea. Tu nu ieși imediat. Mai stai, după mine, vreo zece minute și-apoi ieși. 4
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și reproș. Iozefina risca să-mi cadă în dizgrație știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]