5,495 matches
-
precum Tertulian, Origen, Eusebiu al Cezareei etc. au fost trecuți și ei în lista Părinților. S-a luat în calcul contribuția importantă pe care acești oameni au avut-o pentru Biserică și s-a considerat că erorile care li se reproșează nu au contaminat într-atât operele lor încât să fie mai primejdioase 6 Părintele Mitropolit Nicolae, Farmecul scrierilor patristice, Edit. Anastasia, 2002, p. 10. 7 F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Acuzațiile împotriva unor personalități din acest partid care s-ar fi ocupat mai mult de propria lor chiverniseală decît de interesele țării au pornit în mare parte chiar dinăuntrul PNȚCD, nu sînt opera inventivității ziariștilor Adevărului. Acestora li se poate reproșa că au îngroșat tonul și că i-au lovit pe țărăniști cu un exces de zel suspectabil de fobie. Cine e însă de vină că aceștia din urmă nu s-au priceput să-și chivernisească imaginea? Pentru că țărăniștii au avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
Dl Florin Constantiniu îi neagă constant meritele de atunci ale lui Ion I.C. Brătianu, contestîndu-i calitatea de făuritor al României Mari. Dl Constantin Schifirneț s-a achitat onorabil (mai ales prin notele alcătuite) de misiunea de editor, deși i-aș reproșa că îi editează de-a valma și fără alegere pe Goga, Aurel C. Popovici, C. Rădulescu-Motru, Ralea, Al. Claudian și alții care nu se aseamănă deloc. Dar e bine că a fost reeditată broșura din 1918 a generalului Al. Averescu
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
naratorul și celelalte instanțe discursive) are o atitudine critică, demascatoare față de legendă, față de utopie. Literatura carnavalizată se sprijină cu bună știință pe "experiență și plăsmuire liberă", caracterizându-se totodată prin "universalism filozofic și spirit contemplativ dus la extrem" (Bahtin). A reproșa romanului lui Ion D. Sîrbu neverosimilul unor fapte ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
ar destrăma. Mai direct spus, e posibil să trăim momentul unei farse în care copiii aceleiași mame au ajuns la putere și se joacă, în văzul unei țări întregi, de-a șoarecele și pisica. S-ar putea să mi se reproșeze: bine, dar ce ne facem cu acuzațiile de "kaghebist", "canceros", "ramolit", proferate de Vadim în gura mare la adresa lui Ion Iliescu, sau cu cele de "țigan" și "homosexual" puse pe fruntea lui Adrian Năstase? Răspund: nu facem nimic. în goana după
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
știut unanim, mari editori (unii și mari critici literari), precum Ibrăileanu, Octav Botez, M. Dragomirescu, G. Călinescu au preferat, în edițiile lor, să reproducă textul poemului din versiunea Maiorescu, socotindu-l mai adecvat estetic. Dar glasurile răgușite de astăzi îi reproșează lui Maiorescu chiar actul publicării ediției din 1883/1884 care ar fi urmărit - supremă perversitate - să-l aducă în prim plan pe poet în dauna gazetarului, ba chiar că marele critic literar ar fi montat scenariul cu boala poetului care
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
în cadru, cu fetele lor, cu mersul lor, cu hainele lor, cu bagajele lor, ca niște personaje în căutarea unui Sens... Aici descoperi și frumusețea filmului - căruia, în altă ordine de idei, de pildă în ordinea construcției, i se pot reproșa destule (formulă în două episoade nu e dintre cele mai eficiente, multe lucruri se repetă, declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un prozator profund, interesant mai ales în spațiul arhitectural al
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
portofoliul Comunicațiilor (din al doilea guvern Sănătescu). Au mai apărut, la 23 august 1944, și trimișii Moscovei (Ana Pauker, Vasile Luca și alții), foști conducători mai de demult ai PCR, ajunși, după ani de temniță în "patria socialismului biruitor". Aceștia reproșau aspru comuniștilor din interior participarea la organizarea actului de la 23 august 1944, considerînd-o o gravă eroare politică. Se crease, așadar, o acută competiție de putere în PCR. Pînă la urmă, cu acordul lui Stalin, secretar general al PCR e desemnat
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
trecuto prin Focșani la Vucurestion (...) Alto nu mai amo te se ți le spuio, mă te rogo arhonda se ne scrie negresito" (nr. 4, 1859) - apare adesea cu funcție de atac împotiva unor personaje publice din acea vreme, cărora li se reproșează originea străină. Altă scrisoare asemănătoare folosește germană: "Libe poiari! Tare supărat maine herț kind io primit brif de la foi" (nr. 15, 1861). Un exercitiu similar, cu elemente rusești ("Discursul ducelui de Bolgrad către Imperatorul Alessandru ÎI al Rusiei", în nr.
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
izbuti să te identifici pe tine însuți permanent, fără a fi distras de discrepanțe între ceea ce dorim să fim și ceea ce părem a fi, în ochii celorlalți și ai noștri. Harry Frankfurt a fost acuzat de naivitate. I s-a reproșat că descrie un om utopic, o făptură ideală, aflată în permanent echilibru cu sine, aptă să distingă oricînd între dorințele care o reprezintă cu adevărat și cele iluzorii sau efemere, capabilă să ia decizii ferme și inteligente. Nu inteligente în
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
oricînd între dorințele care o reprezintă cu adevărat și cele iluzorii sau efemere, capabilă să ia decizii ferme și inteligente. Nu inteligente în sensul absolut al cuvîntului, ci adecvate sieși și momentului la care sînt luate. Nimeni nu i-a reproșat însă că ar concepe o teorie complet neplauzibilă sau neinteresantă. E imposibil să nu citești eseurile lui Frankfurt cu plăcere și cu melancolie totodată: lumea, așa cum o vede el, e lucidă și stăpînă pe propria sa voință. Nu e aceasta
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă pe cartelă, și cîteva bilete de metrou. Monica este persoana cu care nu pot să mă cert niciodată. Mereu ne-am ciondănit, o dată chiar i-am reproșat că mă contrazice, dar de supărat nu ne-am supărat niciodată. îi păstrez o dragoste veșnică, întîi, pentru că e "fălticeneancă", am zis, între ghilimele; apoi, evident, pentru că mi-a dat niște tichete de metrou și bonuri de pîine. Ulterior am
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Dilema ei e una previzibilă: e incitată de exotismul lui Jacques, dar nu poate trăi cu el din cauza acestui exotism. Rezolvarea conflictului e mereu în mâinile protagonistului: ce va alege, amorul terestru sau cel acvatic? Acestui film i s-a reproșat scenariul, destul de neîndemânatic. Dar recunosc că am conștientizat acest lucru pe la a treia vizionare, și, ok, am văzut discrepanțele, dar mi s-au părut neglijabile. Cu toate că a fost acuzat că e "banal", "prostuț", "naiv" etc. Există însă și un anume
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
scoate la iveală este cât de dificil e să faci o biografie de scriitor. Ce ai la îndemână? Un om la un birou scriind încontinuu și făcând o fântână arteziană din ciornele pe care le aruncă în jur? I se reproșează lui Jeffs că o arată pe Plath mai mult incapabilă să scrie decât scriind. Un "Dumnezeule!" scurt mi-a scăpat de pe buze. Poate în astfel de cazuri criticul de film ar trebui să fie ceva mai literar și să pună
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Cei obișnuiți cu texte rafinate, în sensul neconvențional al ingeniozității construcției efectelor, se vor extazia. Construcția eteroclită care spulberă dintr-o singură mișcare de condei întreaga coerență narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea literară și tonul similisatirei societății postdecembriste care afecteză atmosfera cald-melancolică și plină de umor a rememorării. Altfel, cu sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai rar se scrie la noi și
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
dar nu folosește niciodată termenul de "plagiat". Spațiul mioritic e, pentru Dan Botta, "o operă exaltată sub ochii mei, pentru motive provenite în mare parte din lucrările mele". Mai întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
familie, mai exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te mai leagă de cel lângă care ai stat ani de zile? Alfred a fost un om corect toată viața. Singurul lucru pe care Enid i-l reproșează e "evadarea" de acasă timp de două săptămâni, în pragul celei de-a treia sarcini și pensionarea cu câteva zile mai devreme, de fapt, pierderea unei pensii mai mari. Alfred nu a fost un tată sau un soț afectuos, iar
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
e totul. O notă finală e menită să pună paie pe foc, pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus ideile despre frumosul românesc încă din 1934 în două conferințe rostite la radio, Dan Botta reproșează eseului Spațiul mioritic că se face ecoul nemărturisit al interpretărilor sale, "relevând ritmul ondulatoriu al spațiului românesc și punând în lumină funcția lui creatoare de stil" (v. Dan Botta, Limite și alte eseuri, ediție îngrijită de Dolores Botta, Ed. Crater
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
e prima. De la același teatru a mai fost o persoană care, sub semnătură, a semnalat că acolo se petrec tot soiul de abuzuri care trag teatrul în jos. Persoana vizată în ambele scrisori e directorul Ion Cocora, căruia i se reproșează, printre altele, că ține în repertoriu, de la o stagiune la alta, o piesă care îi aparține, făcînd dispărute spectacolele unor autori mult mai importanți. Ca remarcă personală - cum e posibil ca într-un teatru de proiecte să dispară din repertoriu
Scrisori deschise către Mona Muscă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11963_a_13288]
-
da un ton nou poeziei sale. El ia seama la modificările naturii și ale oamenilor care munceau în sânul lor; ființele omenești nu au a ieși din anonimat, pastelul petrecându-se între poet și modificările sezoniere - este excesiv să-i reproșăm platitudinea de pastel a semănătorilor "harnici cu sacul subsuoară" sau "voioasa argățime" de pe ogoare. Un fel de pastel ar putea fi Pohod na Sibir - poem poate mai tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
străin, mai ales fetele, a început să fie monitorizați de securitate și orice pas al lor era cunoscut în cele mai mici amănunte. Atunci când Halil a pus deja stăpânire pe viața ei și a început să o bată din senin, reproșându-i infidelitatea, Săndica s-a trezit cu omul securității pe o alee. Individul și-a declinat apartenența și i-a spus că va fi protejată, dacă va da informații despre activitatea străinilor în facultate, iar dacă nu, va fi anchetată
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
de ani și nu la 19. S-a făcut un obicei de a se cita, cu ocazii aniversare precum aceasta, cuvintele lui Maiorescu despre "valoarea unică" a poetului constînd în "totalitatea acțiunii sale literare". Se știe că i s-a reproșat lui Maiorescu faptul de a-l apăra pe Alecsandri, scoborît de noile generații în favoarea lui Eminescu, nu cu argumente estetice, dar general culturale. Unii l-au apărat, la rîndul lor pe critic, relevîndu-i intenția de a vedea în bătrînul poet
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un sens mai larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
au fost împăcate. "Contra poveștii lui Lazăr(...)." Dar, cum spunea apostolul Pavel, cât de superioară este nebunia crucii față de această înțelepciune! Despre Orobio "Orobio era un rabin atît de învățat, încît nu căzuse niciodată în patima fantazărilor ce li se reproșează atîtor alți rabini; profund, fără a fi obscur, cunoscător la multor scrieri, un om plăcut și foarte cuviincios. Filip Limborch, teolog al arminienilor din Amsterdam, a făcut cunoștință cu el în jurul anului 1685; ei discutară mult timp împreună, fără nici o
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]