22,650 matches
-
amintirile sale intitulate Drumul cinabrului: "La București l-am cunoscut și pe Mircea Eliade care, după război, avea să ajungă celebru, grație a numeroase lucrări de istorie a religiilor. Pe vremea aceea făcea parte din anturajul lui Codreanu". Florin Țurcanu reproduce această frază (p. 594) - care nu e totuși o dovadă a încadrării lui Eliade în legiune. Sunt sceptic și în credibilitatea afirmației apropierii împricinatului de căpitan. Mă bazez pe corespondența dintre Haig Acterian și Marieta Sadova. Nici propoziția aflată în
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
fost, prin Nae Ionescu, aproape, deși n-a fost niciodată legionar cu fișă de cuib și legământ" (Vasile Posteucă, Dezgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1977, p. 35). Nu-i reproșăm autorului absența acestui citat. Probabil că l-ar fi reprodus, dacă l-ar fi avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea lui Eliade către Brutus Coste, datată 15 octombrie 1948: "Garda de Fier în care nu se recunoaște... o mișcare condusă de haiduci, haimanale și semidocți, care
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
idealului lui Moța. Așa este Istoria, de aceea eu optez pentru metafizică" (p. 441). Peste 30 de scrisori publicate de mine în cele trei volume Mircea Eliade - Europa, Asia, America și în Mircea Eliade și corespondenții săi (I, II, III) reproduse fragmentar, în marea lor majoritate de Florin }urcanu constituie cea mai elocventă pledoarie împotriva acuzației de antisemitism. Autorul adaugă spre onoarea lui! - alte mărturii ale unor savanți evrei. Transcriu trei dintre aceste profesiuni de credință: Bruce Lincoln: "Amabilitatea și prietenia
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Siguranței și Securității nu sunt la fel de sigur. Aceasta pentru că am citit mai multe documente tipărite (de Dl Pelin și alți cercetători), unde în mod indubitabil datele și faptele privitoare la Eliade nu corespundeau realității. Unele din aceste texte au fost reproduse în ultimii ani în ziarele centrale de mare tiraj. Un alt considerent care mă face neîncrezător este ceea ce am aflat din cartea lui Petre Pandrea, din care am mai citat, atunci când m-am referit la Belu Silber. Notele întocmite de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
acum, înainte de a le dărui, la rându-mi, Muzeului Literaturii Române, cu speranța că, procedând astfel, nu le voi mai ,pune bine" încă o dată. Pe fiecare fotografie, d-l Dem. Urmă a scris câte o ,legendă", legende pe care le reproduc în ordinea numerotată a fotografiilor: 1. ,Iulie 1931, București. Paraschiva și Tudor Arghezi, nași ai mirilor ing. Vasilescu și...? Cred că mireasa era rudă cu Paraschiva.)" 2. ,Iulie, 1937, București. Tudor Arghezi în calitate de naș!" Nu se distinge ,calitatea de naș
Tudor Arghezi, naș - patru fotografii necunoscute by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11482_a_12807]
-
a uitat-o pe cea așternută, la 29/10/2000, pe traducerea din Apollinaire, La Chanson du Mal-Aimé: Lui Ilie Constantin, către finea lui Optumbre, prietenia fără umbre (fără, vorba lui Guillaume, la fumée de la cantine), dimpreună cu-acest tom... Reproduc, în fine, o ultimă (deocamdată!) dedicație care nu putea figura în grupajul din revista Orizont, fiind scrisă pe volumul Fractalia aproape o lună mai târziu, în 14 mai 2004: Lui Ilie Constantin și Doamnei sale, - aventura unor numere complexe (umbra
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais parfaitement, dar în acest caz aș fi reprodus autografe de la autori sub a căror pană eu șiroiesc de geniu și de alte calități. Or, m-am ferit de ele, reținând doar rânduri pline de măsură, de prietenie și de umor.
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
în stenogramele cuvîntărilor mele, paranteza cea mai frecventă este ŤRîseteť. Nu este singura deosebire dintre mine și Ceaușescu, dar este aceea pe care contez mai mult pentru a obține clemența judecătorilor." Cititorul care ar avea curiozitatea să urmărească reacțiile sălii, reproduse din Monitorul Oficial, ar constata într-adevăr că, în micul volum de 140 de pagini, mențiunea ,Rîsete" apare de 55 de ori, ,Rîsete, aplauze" - de 31 de ori, ,Rîs general"- de 3 ori, ,Rîsete, aplauze prelungite" - o dată, restul distribuindu-se
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
A fost sacrificat un text, o schiță a marelui Caragiale, despre care istoria literară nu va prelua decît o simplă fișă signaletică". Faptul ,echivalează cu o pierdere literară irecuperabilă pentru opera lui I.L. Caragiale și pentru patrimoniul literar național". Revista reproduce, în continuare, textele, dîndu-le un supratitlu circumspect-dubitativ: I.L. Caragiale - Trei schițe necunoscute? Urmează un comentariu al lui Barbu Cioculescu (Caragiale și nu tocmai...), care apreciază ca ,nostime schițele înfățișate de Vasile A. Urechia - fiul lui Alceu - drept aparținînd lui I.L.
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
O explicație sinceră a faptelor n-ar fi putut decît să le agraveze." 4) Ștefan Cazimir 1) Analele Universității "C. I. Parhon", Seria Științe Sociale, Filologie, nr. 10, 1957; ibid., nr. 15, 1959; ibid., nr. 18, 1960. 2) Satira fusese reprodusă de Șerban Cioculescu în I. L. Caragiale, Opere, IV, F.R.P.L.A., 1938, p. 344, după un manuscris autograf dăruit de scriitor lui Paul Zarifopol; retipărită în I. L. Caragiale, Opere, 3, E.P.L., 1962, p. 511, cu un facsimil al textului din Protestarea. 3
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
sau îndrăzneau - să gîndească altfel, în orice caz nimeni nu se încumeta s-o spună. Mă aflam, dimpotrivă, într-o perfectă concordanță de vederi cu ceilalți, egali în lipsa noastră de informare și de imaginație. Prietenul meu Lucian Raicu mi-a reprodus o vorbă a lui Sadoveanu, care circula în lumea literară. ŤSînt huni!ť, spusese marele prozator, luînd cunoștință de vărsările de sînge de la Budapesta. Și dacă Sadoveanu spusese asta... }in minte cozile de la ziare, de o lungime cu totul neobișnuită
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
noastră momentul unic în felul său al fuziunii sufletului mitic păgân cu sufletul creștin al nostru", elementele mitice păgâne din balada examinată fiind mai greu de identificat. Petru Caraman fusese convins că acest cântec românesc, care "ține de substratul roman", reproduce fidel mitul greco-roman al lui Apollo și al Dianei (Artemis). N-au lipsit nici opiniile contrare, care au negat substratul greco-roman al baladei, Th. Fecioru, în Poporul român și fenomenul religios (1939), declarând ritos: "Nu vedem nicăieri urme de mitologie
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
dat multor poeți români. Este exact conținutul tomului V (pe copertă 6) al ediției de Opere, îngrijită de regretata Cornelia Pillat, nora poetului, cuprinzând în afară de volumul Tradiție și literatură (1943) și un altul proiectat, Răsfoind clasicii noștri, ce urma să reproducă cele 43 de prefețe ale celor 50 de broșuri, apărute între 1933-1942, în colecția ,Pagini alese", Seria nouă a Editurii Cartea Românească. Într-o epocă de eflorescență a lirismului nostru, când se confruntau mai viu ca altă dată formulele artistice
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Ion Pillat intenționa să alcătuiască o ediție Eminescu în trei sau patru volume, și el este acela care a propus sumarul ediției de poezii a lui V. Voiculescu, determinându-l pe autor să predea manuscrisul la editură. Cornelia Pillat a reprodus cu acribie sumarul fiecărei antologii și a marcat eventualele modificări. Toate cu precizarea cotelor de inventar ale bibliotecilor unde se află. De altfel, întreaga ediție e realizată cu mare competență, încheindu-se cu o bogată bibliografie și un cuprinzător capitol
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
unică, iar această Ťvoceť nu-l reprezintă, fie și prin procură, pe autor. Cu atît mai mult cu cît Ioana își împarte de fapt istorisirea cu alte cîteva personaje, cărora Ťle dă cuvîntulť fie într-o manieră directă, cum procedează reproducînd mai multe scrisori primite de la Iustin, soțul ei, fie indirect, refăcîndu-le ea spusele - replici, explicații, confesiuni, reflecții. Așa se și explică de ce, cu excepția corespondenței de la Iustin, romanul este unitar, omogen stilistic, un roman pe o singură voce, vocea Ioanei. Nefiind
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
condițiile actuale, se înțelege că acest lucru e imposibil, materialmente în primul rând, pentru cineva care locuiește și are o slujbă stabilă la 500 km de capitală. A doua zi, 25 februarie 2003, i-am expediat o scrisoare din care reproduc fragmentul care interesează discuția ce va urma: "Stimate Domnule Academician, Propunerea Dumneavoastră mă onorează în cel mai înalt grad. Nu pot însă, din păcate, să mă angajez la editarea operei macedonskiene. Aș putea să o fac, dar asta ar presupune
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
perioadă atât de scurtă. Veți spune că insinuez (ceva putred), iar eu n-am de gând să vă contrazic. Nu am probe, e adevărat, dar am indicii foarte clare pe care le expun mai jos, lăsând concluziile pe seama cititorilor. 1. Reproducând volumul Poesii, din 1882, dl Coloșenco scrie la Note. Variante. Comentarii : "Volumul se încheie cu note și o errata" (p. 1590). Se vede că editorul are probleme mari cu errata 1, căci mă întreb: dacă editorul a cunoscut acea erată
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
XIX : "Aveam negreșit înlesnirea de a merge..." (formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă în context) reluând întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI, 3, 1890, p. 47". Frumoasă notă, cu menționarea scrupuloasă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a fost mai ușor să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de acolo? Să judece cititorii! 5. Ortografia etimologică din- tr-o altă fază îi joacă editorului alte feste. Rom. urzesc îl continuă pe lat. ordior, ordiri. Natural, Macedonski scrie (la 1874) urdesc. Știți cum e reprodus acesta
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de acolo? Să judece cititorii! 5. Ortografia etimologică din- tr-o altă fază îi joacă editorului alte feste. Rom. urzesc îl continuă pe lat. ordior, ordiri. Natural, Macedonski scrie (la 1874) urdesc. Știți cum e reprodus acesta? De necrezut : vin dese! Diferența de sens e evidentă, gafa penibilă ; dar mai e ceva : vin dese are trei silabe, în timp ce urzesc numai două. De data aceasta, spre surprinderea mea, observă hipermetria versului în varianta editată și atunci dezarticulează
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Coloșenco, nu-i așa?) trimiterile la textul originar sunt din nou corecte. Pe undeva editorul nu e cu totul inconștient de ceea ce face și atunci mizează pe derutarea cititorului. Nu are obiceiul, în bogatele-i note, să consemneze exact ceea ce reproduce. Manuscrisul? Ediția princeps? O variantă din vreo revistă a vremii? În felul acesta crede că se pune la adăpost de orice critică. Îi observi o eroare, zice că a urmat manuscrisul, îi observi alta, zice că a urmat ediția princeps
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
istoriei și al spiritualității bisericești. Îl preocupă Istoria Bisericii Ortodoxe Române, dar nu doar ca înșiruire de date și fapte; el pătrunde în cauzalitatea fenomenelor, încercând să dea acestora o explicație. Dacă cercetătorii de până acum s-au mulțumit să reproducă despre Părintele Grigore Pletosu informații stereotipe, pe care le-au preluat unii de la alții, Ierom. Marius (Maxim) Morariu merge dincolo, la izvor, la sursă: cercetează arhive, consultă membri ai familiei. Este de subliniat bogăția și acuratețea notelor de subsol, care
IULIU MARIUS MORARIU – RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380694_a_382023]
-
istoriei și al spiritualității bisericești. Îl preocupă Istoria Bisericii Ortodoxe Române, dar nu doar ca înșiruire de date și fapte; el pătrunde în cauzalitatea fenomenelor, încercând să dea acestora o explicație. Dacă cercetătorii de până acum s-au mulțumit să reproducă despre Părintele Grigore Pletosu informații stereotipe, pe care le-au preluat unii de la alții, Ierom. Marius (Maxim) Morariu merge dincolo, la izvor, la sursă: cercetează arhive, consultă membri ai familiei. Este de subliniat bogăția și acuratețea notelor de subsol, care
RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380713_a_382042]
-
cu un accent special pe corespondența dintre acesta și Artur Gorovei, directorul revistei "Șezătoarea ", dar și cu alți literați și cărturari ai timpului, între care folcloriștii basarabeni Gheorghe V. Madan și Tatiana Gălușcă-Crâșmaru. Din corespondența cu Gheorghe V. Madan sunt reproduse 20 de scrisori, din aceea primită de la Tatiana Gălușcă, 8, plus una de răspuns a lui Kirileanu. Dincolo de parfumul de epocă și de "colora locală ", de sinceritatea lor emoționantă, scrisorile celor doi basarabeni conțin informații de istorie culturală și folcloristică
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
complicată limbă!... Revenind la urarea Și nien quai lă!, care este repetată de sute de miliarde de ori (!) în timpul Anului Nou chinezesc - eu așa am înțeles să transcriu fonetic urarea „An Nou fericit” în limba lui Confucius, fără a putea reproduce în scris urcușurile și coborâșurile de intonație din această expresie. În engleză se scrie - Xin Nian Kuai le - „Xin” înseamnă „nou”, „Nian” înseamnă „an” și „Kuai le” - „fericit”. Oricum, să repetăm împreună: Și nien cuai lă!, Republică Populară Chineză, țară
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]