707 matches
-
Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă de tine//...// Curând voi muri/ în ochii tăi/ blând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra acestor ascendente pascoliene din primele versuri de Quasimodo, fiind evidențiate fragmentele ce amintesc de tema copilandrului (v. Norișorii din amurg) sau unele cadențe recurente prezente în Rândunica de lumină. Aceste poezii compuse la Messina, în jurul anului 1917, au fost repudiate de autorul lor negăsindu-și loc, pe bună dreptate, în volumele care l-au consacrat. Prin urmare au văzut lumina tiparului abia postum, în anul 1981, cu titlul Săruta pragul casei tale.73 Prin intermediul lui Pascoli, aici și în scrierile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în intensitate a activității literare. De aici, apoi de la Reggio Calabria, Quasimodo se întoarcea adesea la Messina. În ciuda lipsurilor, uneori chiar a alimentelor de bază, a reușit să compună și să publice unele compoziții pe care mai tarziu le-a repudiat, refuzând să le includă în volumele care l-au consacrat: Culoarea dorinței (în 'Îl Marchesino', 8 aprilie 1922), Carnavalesca ('L'albatro', 3 iunie 1922) și tot aici Ușa închisă, Idolul de piatră, Foamea (24 iunie 1922), Jonglerul ('Pagine d'arte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
D'Andrea.212 Atenți, aceștia au observat pe chipul prietenului semnele unei îngrijorătoare depresii: avea nervii zdruncinați, iar ochii săi fără strălucire trădau, în toată puterea cuvântului, depresia.213 Starea psihică precară era accentuată de durerea de a fi fost repudiat de propriul tata care îl acuza, în urma dificultăților financiare avute la Romă, că nu era capabil să iși întrețină familia. Totuși, începând din acest an, cariera de poet a lui Quasimodo a început să cunoască o curbă ascendentă, în special
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
într-un veritabil filon tematic analizat de o seama de exegeți printre care Giuseppe Zagarrio și Giuseppe Barone.363 Acest dialog, constant în volumul Acque e terre din 1930, în care tematica de factură religioasă era destul de frecvență (autorul a repudiat ulterior acele poezii) aparent nu îi oferă eului liniștea dorită, dimpotrivă îndoielile și tulburarea par a se adânci. Armonia dorită se află, în opinia sicilianului, în natură primordială, mitică, supusă ritmurilor ciclice, armonie ce se păstrează în fiecare plantă a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ugo Foscolo, continuată de Giacomo Leopardi și nu în ultimul rând de Giovanni Pascoli care, la rândul său, îi tălmăcise și pe Safo, Arhiloh și Anacreon. Quasimodo cunoștea traducerile lui Ugo Foscolo și Giovanni Pascoli și, cu toate ca declarase că le repudiază, le folosea. Și Leopardi a citit și a criticat, așa cum era de așteptat, traducerile din vremea să.446 Cu binecunoscută lui acuratețe filologica, autorul romantic a detaliat într-o pagina a culegerii Zibaldone (4305-4306) aspecte privind modul în care Foscolo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ro/articol/10447/ Daniel-Cristea-Enache/O-istorie-critica-II-Istoria-critica-a-literaturii-romane-5-secole-de-literatura-de-Nicolae-Manolescu.html. 93Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, 1176 p. 94 Ibidem, p. 397. 95Ibidem, p. 397. 96"Deși face parte dintr-o generație de poeți care a repudiat raționalitatea discursului liric (și aceasta nu numai pentru a satisface exigențele esteticii moderniste, ci și pentru a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ghica, însoțită de un detaliat raport lămuritor asupra cauzei, reclama politia (administrația locală ieșeană), la 24 februarie 1856, că "au părăsit cu totul îndatoririle sale în ceea ce să atinge de ramul lucrărilor publice"8. Neglijența instituțională, prea adesea întâlnită și repudiată în toate formele ei de expresie și de manifestare, era considerată a fi cauza principală pentru care proiectele tehnico-economice elaborate și înaintate acelui Minister, "cu scop de îmbunătățire, rămân zădărnicite", incluzând chiar și pe acelea ce urmăreau consolidarea vechilor imobile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pe sine. Noroc de umorul devastator care sparge incontinuu perdeaua grea de ură și energie negativă deversată de fiecare pagină, altfel obositoare după o vreme. Părinții par să concentreze asupra lor cinismul smolit și potențialul de furie devastatoare a scriitorului repudiat de propriii genitori. Dar, cu siguranță, tot un fragment de text va fi cea mai bună ilustrație a celor spuse și, eventual, o invitație la lectură. Sarcina îndeosebi în ultimele săptămîni fusese pentru tatăl meu o anticipare a voinței mele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fie fixată în anumite poziții, se desfată în indeterminarea sensului, și pentru care discursul teoretic nu este o căutare a adevărului, ci o formă de joc indiferent față de demodatele probleme precum consistența logică"174. Într-adevăr, încadrările fixe au fost repudiate de către majoritatea autorilor numiți "postmoderni". Interpreții teoriilor baudrillardiene identifică trecerea clară de la lumea modernă patronată, în viziunea lui Baudrillard, de Marx și Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și se axează în jurul altor valori. Conceptele utilizate de către autorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ne-o oferă. Pentru Baudrillard, nu înțelesul, nu conceptele tari și bine ierarhizate ale filosofiei au importanță, ci jocul aparențelor care implică toate semnele și în interiorul căruia ele se autoseduc. Provocând un tip special de deconstrucție la nivelul limbajului, seducția repudiază discursul de tip tradițional, operând o diminuare a logicii noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multor voci de lecturare, înțelegere, interpretare. Într-un asemenea demers general poate fi integrată și postularea seducției ca factor deconstructiv al unor date și scheme de gândire încetățenite în mentalul comun. În aceeași manieră de respingere a conceptelor "tari", Baudrillard repudiază chiar discursul de tip interpretativ, considerându-l incapabil de a surprinde mișcarea disimulată a cuvintelor pe care le "violentează" în căutarea acerbă a unui "ce", a unui adevăr ascuns ce trebuie relevat. Excursul interpretativ forțează semnele să facă referire la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Politică), care foloseau grile ca "marxiști-nemarxiști-antimarxiști" și altele derivate. Primii criticau societatea cu proprietate privată și exploatare, pentru a face loc socialismului și apoi comunismului, secunzii priveau lumea în moduri diferite și nu postulau un mers predeterminat al omenirii, terții repudiau categoric marxismul și suțineau că istoria este făcută de elitele aristocrate, de rasele superioare și făceau observații critice, parțial reluate în textele românești. Unul din principalele curente socialist-marxiste europene a apărut prin anii 1920 la Frankfurt pe Main, centrat pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
altă inedită disciplină numită "tehnici de comunicare". Adăugată la disciplinele amintite mai sus, se contura și mai vizibil tenta tehnocrată a decidenților, care invocau doar "modernitatea" gândirii lor. Am arătat în primele două capitole cât de modernă este această concepție, repudiată de mulți profesori și alți intelectuali de la universitățile occidentale, pe care, de altfel, respectivii decidenți obișnuiesc să-i invoce. La rândul nostru, nu exagerăm rolul filosofiei în cadrul culturii moderne. "Regele-filosof" va tinde să existe mereu, pentru că e înconjurat de curteni
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în cadrul noului desen spațial al raporturilor de forțe de pe arena geopolitică mondială, fapt ce a determinat o atenție sporită asupra regiunii, din partea actanților ce “joacă” în zona arabo mediteraneeană și a Orientului Mijlociu. Deși după 1945 teoriile geopolitice au fost repudiate în Est sau abordate cu rețineri în literatura de specialitate din Vest, datorită asemănărilor cu geopolitica nazistă din trecutul recent, necesitatea cunoașterii, din considerente practice, a elementelor politice, economice și militare din spațiul arab, a făcut ca demersurile științifice de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
o enciclopedie-atlas a repartiției spațiale a etniilor din arealul Orientului Mijlociu extins - “Atlas des peoples d’Orient: Moyen-Orient, Caucase, Asie Centrale” (1993). 4.4. Școala sovietică/rusă - o școală interesată ideologic, iar ulterior politico militar Deși geografia politică a fost repudiată în perioada sovietică pe considerente ideologice, în fosta U.R.S.S. s-au realizat studii și cercetări asupra spațiului arab pe diferite domenii conexe (studii de economie regională, de geografie economică, relații internaționale) ce au permis obținerea unor analize coerente pentru
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
și se poate considera că a fost și o manevră publicistică, negativă în formă, pozitivă în conținut. În al doilea rând, premiul Nobel nu i s-a retras, iar prietenii lui de-o viață, inclusiv cei antinaziști, nu l-au repudiat. Ei, nici eu nu-mi pot repudia vechii prieteni. Cel mai greu va fi însă să-i privesc în ochi în clipa în care ne vom întâlni. Aveți încredere în CNSAS? Da, am! Dar nu asta e problema. Pro-blema e
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și o manevră publicistică, negativă în formă, pozitivă în conținut. În al doilea rând, premiul Nobel nu i s-a retras, iar prietenii lui de-o viață, inclusiv cei antinaziști, nu l-au repudiat. Ei, nici eu nu-mi pot repudia vechii prieteni. Cel mai greu va fi însă să-i privesc în ochi în clipa în care ne vom întâlni. Aveți încredere în CNSAS? Da, am! Dar nu asta e problema. Pro-blema e că farul luminează în societate căutând persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
patetică, sentimentul că nu pot fi salvați decît prin solidarizarea cu un Conducător". Această constatare face parte dintr-unul din studiile cele mai temeinice ale lui Erik Erikson asupra modalităților de inserție a adolescentului în normele de organizare socială 36. Repudiind autoritatea paternă existentă, explică Erikson, i se pare foarte greu sâ-și asume răspunderea autonomiei personale. Imaginile prenatale, recuzate sau contestate, sînt astfel, în mod firesc, "înlocuite de ierarhia imaginilor conducătorului, imagini care populează ierarhia imaginilor disponibile". Refuzul disciplinei tradiționale conduce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
afective se vor stabili de-acum înainte în afara intermediarului dubios care este schimbul verbal, impostura va fi definitiv înlăturată. E o armonie pierdută, dar la care ți se îngăduie să speri. Pentru a o realiza, ar fi de ajuns să repudiezi convențiile actuale ale limbajului pentru a reveni la un sistem de comunicare prin semne, singurul în conformitate cu legile naturii. "In loc de a se vorbi, se va cînta; cele mai multe cuvinte de bază vor fi sunete imitative, fie ale accentelor pasionale, fie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
condamnat la moarte, pe când, în România, cea mai gravă sentință pentru aceeași faptă este închisoarea pe viață. "Acte precum încălcarea regulilor de politețe sau onoare, sinuciderile, alcoolismul și drogurile, avorturile și prostituția, violează anumite norme sociale și morale și sunt repudiate de societate, dar ele diferă sensibil de cele care lezează proprietate privată, integritatea și siguranța indivizilor, ordinea socială și normativă. Din această perspectivă, este deviant (sau criminal) orice comportament care transgresează sau violează o anumită normă (morală, juridică, religioasă etc.
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
acord cu tendința de stabilizare a personalității la această vârstă. Maturizarea fiziologică, dezvoltarea capacității de cunoaștere, apariția unor dorințe și sentimente necunoscute până acum dau adolescentului impresia că este o persoană nouă. Pentru a se afirma însă ca altul, el repudiază trecutul, respinge concepțiile celor din jur (părinți în primul rând), căutând în același timp o nouă identitate. Prin această raportare la alte modele adolescentul ia cunoștință progresiv de ceea ce este. Dialectica identității și identificării și rolul ei în reconstrucția personalității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se aplice altă măsură. Are dreptate, scriitorii, dincolo de talentul și cărțile lor, sunt oameni ca și ceilalți și trebuie tratați identic în orice chestiune care ține de viața comunitară, nu de cea de creatori. Desigur, n-o să le distrugem sau repudiem cărțile bune pentru slăbiciunile omenești, dar nici nu trebuie să-i protejăm suplimentar din pricina acelor cărți. Din păcate, avem în istoria culturii o mulțime de exemple de mari talente, de genii care în calitatea lor de oameni au fost niște
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o treime. Mai trist e că nici nu știu exact cât a tăiat cenzorul Velescu de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, și cât redactorul meu de carte, delicatul poet Florin Mugur. Nici titlul Căutarea Căutării n-a rămas. Dacă nu repudiez complet acel volum e doar datorită faptului că au acceptat titlul Pharmakon, într-o perioadă când nu se puteau da titluri în limbi străine! La cât tăiaseră, mi-au făcut hatârul ăsta! Înainte de 1989 voiam să fiu membru USR, în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]