1,533 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > URMA DE FEMEIE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului -Să nu te resemnezi niciodată în fața ta, Femeie, Acesta ar fi și îndemnul, Ție, adus de Dumnezeu, Să fii gust de izvor și mir, neatins de scânteie, Când fiii tăi se cațără-n Cer, primește-i în sufletul tău. Fă din acest suflet o
URMA DE FEMEIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366036_a_367365]
-
un crez, Prinde-o de ultimă filă din carte, țintindu-te tu cea dintâi, Mergi tupilată printre dureri și ele te vor ierta, când le vezi, Te vor strânge în brațele lor vânjoase, tu însă rămâi... mai rămâi... Nu-ți resemna bunătatea, ispita de-a te dărui nu-o consemna, Vitează fii, ca un ostaș, pierdut printre ruinele, ce te dărâmă, Petala-ți străvezie- dovadă-a nemuririi e, ce- o porți, ca pe o stea, Și urma-ți de femeie, ah
URMA DE FEMEIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366036_a_367365]
-
ca racii fierți, așa cum le este culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
mă mai vezi pe gânduri?” Acum stau la oglindă Și o aud strigându-mi: Lasă punctele alea! Nu -ți mai mutila față! " Și-i mângâi părul des și creț, Pe care l-ar fi vrut drept, Dar cu timpul se resemnase cu el... Da Doamne să revăd înc-o dată Ochii ei de topaz auriu, Si nasul acvilin că al Cleopatrei, Cu care-a cucerit atâtea inimi... Probabil că totuși eu Visez cu ochii deschiși... NO, IO NON SOGNO AD OCCHI APERTI
A VISA CU OCHII DESCHIŞI (POEZIE TRILINGVĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365523_a_366852]
-
iese din memorie, răul pe care ți l-a făcut. Uiți greu, pentru că nu te așteptai, să fii ”înjungheat” în spate, tocmai de acela cu care ai împărțit bucata de pâine în casa părintească. Era revoltat, simțea că Violeta se resemnase, să-i fie slugă pe viață cumnatei. Se comporta și se îmbrăca ca o femeie bătrână. Nu vedea nici o soluție pentru salvarea ei, nici nu știa, dacă se voia salvată. La ora nouă Violeta i-a adus ceașca cu ceai
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
care, să merite, să-i dăruesc inima mea. Eu iubesc cu patimă, trăiesc prin fiecare por din pielea iubitului meu; am vreo garanție, că voi găsi așa ceva? Sau umblu după himere? Mai am dreptul să sper? Sau trebuie să mă resemnez și să-mi trăiesc viața asta monotonă, urmărind la TV telenovele insipide. -Acum aveți o anumită stabilitate financiară, vă este teamă, că prin divorț ați putea, să o pierdeți? -Da, este o realitate. Pentru o femeie de cinzeci de ani
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
o adâncă urmă a trecerii sale prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu degetele sale înghețate și învrăjbite de dorința de a-i confisca întrega suflare, apoi pornește înapoi, în negura nopții. Gata. Pustiitorul și-a luat obolul, s-a resemnat. A zburat iar furibund peste coamele caselor, gata să asculte o altă chemare. De acum, Ion Vanghele, pentru pământeni, înseamnă doar poezia lui. Faptele, dorințele, împlinirile, durerile, regretele, vor fi păstrate și dăruite semenilor noștri, doar de jocul infinit al
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
pentru a-l analiza în laboratoarele lor. Pe drum însă îi punea dracul să-l guste, deveneau dependenți și cei din centrale îi scoteau din evidențe, considerându-i pierderi colaterale. Exasperați de cheltuielile inutile, într-un târziu, boss-ii s-au resemnat să-și înghită amarul cu whisky și scotch și să se oftice că nu puteau să se îmbogățească și mai mult cu acea băutură legendară. Cum domnul profesor nu era defel pasionat de istorie, ori economie, continua să nu se
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
pentru a-l analiza în laboratoarele lor. Pe drum însă îi punea dracul să-l guste, deveneau dependenți și cei din centrale îi scoteau din evidențe, considerându-i pierderi colaterale.Exasperați de cheltuielile inutile, într-un târziu, boss-ii s-au resemnat să-și înghită amarul cu whisky și scotch și să se oftice că nu puteau să se îmbogățească și mai mult cu acea băutură legendară.Cum domnul profesor nu era defel pasionat de istorie, ori economie, continua să nu se
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
de-abia știu să lege două vorbe și nici acelea corecte și să lași tineri eminenți, inteligenți, olimpici să-și caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevăr apreciată! Noi, cei care-am depășit vârsta maturității ne resemnăm, sau poate nu! Dar ei? Tinerii aceștia minunați, ce fac? Chiar dacă BAC-ul de anul acesta a demonstrat „clasa” majorității, există un segment care merită toată cinstea și aprecierea... Și argumentez cele afirmate anterior printr-un exemplu concludent: în luna
PROMOVAREA NONVALORII ... BRAND NAŢIONAL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366714_a_368043]
-
dar nici n-o sperie, o numesc că le-ar fi îndemânatică și i s-ar potrivi ca să le pună-n pagina zilei, să le isprăvească cum o știi, fără cusur și fără amânare... „O clipă, o clipă numai!” și resemnată la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii uscate gata să se instaleze... oh, vară buimacă și fără umbre prelungi pe țarina de
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
făcuse complimente , nu o lăsase să mai danseze cu altcineva, făcând-o să se simtă cea mai specială ființă de pe pământ. O sărutase! primul ei sărut. Cum să uiți asta? Toată noaptea nu dormise de emoții. A doua zi, se resemnase gândindu-se că totul s-a sfârșit, că nu fusese decât un vis frumos care se sfârșise acolo, odată cu ultimul acord muzical. Dar nu a fost așa. A căutat-o din nou. Când a strigat-o la portiță, nu avea
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
aceea a curățeniei proprii, aceea a purificării permanente a sinelui și dacă umorul, autoironia, care căpăcesc orice orgoliu, orice infatuare dar și scepticismul, deprimarea, sunt și ar fi un sens al vieții, atunci piatra filozofală ar consta în a fi resemnați cu segmențialitatea existenței noastre. Cu cât mai buni și în bine pe Pământ, cu atât mai cu sens. Calistrat Costin ne învață și înțelepciunea sa are gust de sărbătoare a gândirii: “ ‘Omul’, împăcat definitiv cu sine, cu învingătorii, inclusiv cu
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
acesta moare răpus de boală, rămânând văduvă la numai douăzeci și nouă de ani și cu trei copii. Viața ei plină de greutăți trece odată cu frumusețea, nu se mai căsătorește-deși femeile din sat o sfătuiesc să facă acest pas- se resemnează, spunând: “Fiecare om are un destin al lui.” “Catalina, fir de iarbă” este povestea unei fete care este răpită de la părinți de niște țigani căldărari când avea un an și jumătate. Crescută în șatră, deprinde obiceiurile țigănești inclusiv pe acela
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
față de aproapele tău. Răutatea, ipocrizia, perfidia, violența se întind și cuprind tineretul în care ne este speranța într-o schimbare. Dar, până atunci, până va veni acea schimbare, dacă și ție, ți-a pătruns acea amărăciune în suflet, nu te resemna. Nimic nu te poate mângâia mai mult decât, credința în Dumnezeu. Alături de cei care te prețuiesc, caută-ți un loc drag, cu pădurea la căpătâi și lasă creionul să-ți facă știute gândurile, părerile, opiniile și nu doar în versuri
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
asimilat existenței că frunză și iarbă, de a nu se pierde în deșert, adică neantizat. „(...) Prof. Dr.Mihai Păstrăguș 3. Și... ne mai amintim de Divină Comedie a lui Dante, Cantul III - ,,Lasciate ogni sperenza, voi ch’entrate!”, să ne resemnam docili că nu e prea înaltă Golgota, iar ,,mea cruciș” nu e chiar atât de grea. Cititorul constant, dar și cel care deschide accidental cartea că pe o poartă de intrare intru ospitalitate și buna găzduire, va găsi în această
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
Bine, mamă, se dădu ea bătută. O privi pe mama sa în ochii încercând să-și dea seama dacă să mai insiste sau nu, dar chipul sever al Auricăi o determină să renunțe, așa că își continuă treaba. "Asta e!" se resemnă tânăra. "Dacă trebuie să iau deciziile singură, așa voi face." O liniște profundă se lăsă în camera mică și întunecoasă. O liniște deranjantă pentru Andreea care nu încetă a fi măcinată de gânduri negre. Părea o liniște ce apare întotdeuna
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
ești străin și mort Departe-n întuneric și pierdut, Destinul eu pe umeri azi îl port Și n-aș fi renunțat de-aș fi știut.. Eu te ascult și ruga nu mai chem Îngenunchind la sfinți și la icoane Mă resemnez în față cu-n blestem Ce îl invoci în umbre din amvoane. Voi prinde aripa de ceară-a unui zbor Într-un vitraliu-mpovărat de umbra ta Și-oi înflori pentru-amândoi ușor... Referință Bibliografică: Voi înflori pentru-amândoi / Violetta Petre : Confluențe Literare
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
îi spun: „Shakka hai să-l luăm pe Daniel de la Metrou” ea sare în sus de bucurie și este înaintea mea la mașină. Cand nu pot să o iau cu mine, îi spun: „Shakka tu rămâi acasă scumpo!”. Eu se resemnează și rămâne bosumflata. Shakka doarme cred că 20 de ore din 24 de ore și mai are un mare noroc, cum pune capul jos închide ochii... spre deosebire de mine care câteodată mă chinui ore întregi. Acum Shakka stă cuminte lângă mine
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
și primul Papă exuberant, simplist, om printre oamenii de rând, renunțând la etichetele împământenite de milenii, a băgat în sperietii gărzile de corp: "Celebra Gardă elvețiană și jandarmeria Vaticanului, care se ocupă de siguranță suveranilor pontifi, vor trebui să se resemneze: primul Papă latino-american a dat dovadă din primele zile ale pontificatului sau de voință de a rămâne spontan, refuzând să trăiască într-o 'bulă securizata', rupt de contactul cu oamenii obișnuiți." comentează media fax. ►pe lângă faptul că este primul iezuit
UN PAPA FERICIT! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350568_a_351897]
-
Și ce-i cu asta? - Asta e acum! Șeful este șef! - Obrăznicătură! mormăi ursul. Ia vezi-ți de lungul nasului! - Așa o să fac! Și fii pe pace, nasul meu e mititel foc! - Cu tine nu se poate vorbi serios, se resemnă, în sfârșit uriașul. Ieși afară, iepure, și așteaptă-mă! Zis și făcut. După ce se pregăti nițel de drum, greoi și anevoios, ursul o luă spre casa albinelor, cu iepurașul după el. Dar când au ajuns în fața unui copac prea mare
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
spuse, cu un accent vizibil deformat: - Acumaaa, o săăă mee’gemm la cu’ca’eee ca să-i piii’mim cum se cuvine pe caval’eiii calee vinnn să ne onolezeee! Silvia pricepu ce înseamnă asta, se cutremură, dar se și resemnă, știind că nici dacă ar fi fugit nu avea o alternativă mai bună. Mai ales că și grăjdarii știau de prezența unei nimfe la castel, și oricum, erau și ei oameni, deci dornici de cunoaștere. Merseră pe niște coridoare la fel de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
distorsionată, „gânditorul contradictoriu și ilogic” afluviat de tragismul viului flotant, fără fundament, „străjerul armoniei” indispus de a mai asculta absurdități și incapabil de a și le mai asuma, „pesimistul absolut” care, „injectat” parcă cu scepticismul generației sale cu tot, se resemnează liniștit în... renunțare. Și nu are dreptate? Filozoful Cioran, agravează starea lucrurilor încă din vremea sa, nu pentru că era chiar așa sau că i-ar fi lipsit optimismul, ci pentru că el este în primul rând un vizionar, scepticismul său avertizând
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
ancorată în obiceiuri și munci ancestrale Secat de sperantă, împietrit într-o așteptare ce prea mult așteaptă parcă nimic nicicând nu mai vine ceva și pe aceste meleaguri să se întâmple Un praf selenar amestecat în șuvițe de fumuri plutește resemnat deasupra Obcinelor despădurite și această placă de ciment apasă oamenii în gânduri nedefinite umbrind cu răceala din pietrele ei sensuri și mituri despre îndepartări fericite păduri sfârtecate de hoții de lemne încet, dar sigur rămân o amintire a numelui de
NORDUL BUCOVINEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350884_a_352213]
-
eterne iau drumul către veac. vin primăveri de vis cu nostalgii pierdute în care ne vedem copii, zburdând pe câmp, sau tineri dați în mugur îndrăgostiți lulea, purtând povara dulce a iubirii, apoi trecuți prin goluri și golgote deșarte ne resemnăm sub semnul înțeleptului ra. cu toți plecăm odată-n pribegie, dar nu uităm suavul vieții tril din primăvara soarelui de-april ce ne deschide calea spre visare. miercuri, 6 februarie 2013 Referință Bibliografică: în zâmbetul tău se-arată primăvara / Ion
ÎN ZÂMBETUL TĂU SE-ARATĂ PRIMĂVARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351758_a_353087]