2,221 matches
-
lipsesc dezbaterile pe marginea celor întâmplate în dictatură, democrația se confundă cu pasivitatea socială." Ce părere aveți, cum pot depăși traumele dictaturii țările care au avut parte de ele? Care ar fi soluția: uitarea, reconcilierea cu trecutul, condamnarea vinovaților sau resemnarea pasivă? JE: În Chile au avut loc numeroase procese, justiția și-a spus de multe ori cuvântul. De pildă, generali care au atentat la drepturile omului sunt astăzi în închisoare. Dar, firește n-a fost o justiție totală. Nu cred
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
a prieteniei lor. Unul dintre ele ar fi apartenența lor la lumea Mitteleuropei, al cărei Geist identitar îi marchează deopotrivă pe amândoi. O apartenență pe care, într-un fel sau altul, Cioran și-a proclamat-o de nenumărate ori, cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă și când îi scrie lui Kraus. Se simt, așadar, compatrioți. Cu atât mai mult, cu cât, poate dintr-o complezență ce frizează uneori flateria
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
uniformizare, încurajîndu-se accesul la șmecherii, la aroganță, incompetență și dispreț. Da, disprețul este la cota cea mai ridicată la bursa mitocăniei. Ceilalți nu mai au dreptul nici la disperare - depresiile sînt costisitoare, nu doar devastatoare -, poate doar la o sfî-șietoare resemnare. Ca în fața unui val tsunami. Alt fenomen „tare" este acela care aduce la mare rang spiritul unor găști, al unor adunări ciudate ce-și spun masonerii. În ultimii ani, nu mai contează cu adevărat valoarea unui regizor, a unui actor
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
Nu poți fi convins decât de cel pe care îl asculți, iar la noi dialogul se poartă între surzi. Sau asurziți. Bătăliile se extenuează de la sine după o bucată de vreme, perioada de înjumătățire a gravității lor e din ce în ce mai scurtă, resemnarea le ia locul. Toate subiectele par la fel de (ne)importante, totul seamănă a mic scandal de mahala. A bârfă. A „molie din dantelă", cum numea G. Călinescu elephantiasisul epic din locurile în care nu se întâmplă nimic. Un loc în care
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
experimentul comunist, să se retragă într-o recluziune autoimpusă la reședința din Washington, refuzînd să primească vizita românilor sau a cunoștințelor îndepărtate din țară. Ce este impresionant la cei doi este evoluția în contratimp: în timp ce Mihail se cufundă treptat în resemnare, de cealaltă parte a cortinei Nicolae trăiește o metamorfoză aparte: privindu-i pozele care ni-l înfățișează în domiciliu obligatoriu, constați cum chipul rotund, cu trăsături moi și opulente, ale avocatului din anii ‘30-‘40, aveau să capete în Bărăgan
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
pentru agricultură" (tvr.ro, 3.09.2010); „Vlădescu și Mihai Dumitru, remaniați" (antena 1.ro, 2.09.2010); „Moștenirea remaniaților taxe mai mari" (adevărul.ro, 5.09.2010) etc. În fața acestei avalanșe de citate, am putea conchide, cu obidă și resemnare, că în româna de azi schimbarea s-a petrecut deja, uzul impropriu ajungând să fie dominant. E totuși demn de semnalat că există și o (firavă) reacție de respingere a construcțiilor în discuție, chiar din partea vorbitorilor: unii dintre aceștia au
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
Gheorghe Grigurcu Condiția inalienabilă a lui Ion Pop, după cum ține să asigure, este cea de cărturar. Conspect al personalității d-sale, poezia ce ne-o propune n-o poate eluda, menționînd-o mereu, cu un fior abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
la imaginație, la o anume independență de gândire și reculegere. Esențială pentru Cecilia este acea insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu paradoxală resemnare că „Noi siamo sepolte vive in una delicata bara di musica" (Noi suntem îngropate de vii într-un delicat sicriu de muzică). Muzica, amică și inamică a Ceciliei, este mijloc de exprimare și totodată închisoare înlăuntrul și în spatele căreia se
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
dar, pentru noi, erau persoane care ne trezeau cea mai profundă compasiune. Cei care își adunau cele câteva obiecte într-o cutie, strâgeau câteva mâini și plecau fără să se plângă. Nu aveau de ales și dădeau dovadă de o resemnare calmă în fața soartei potrivnice. Și plecarea lor ni se părea aproape un sacrificiu de sine. Ei plecau, pentru ca noi să putem rămâne. Și rămâneam, chiar dacă inimile noastre plângeau de mila lor. Apoi a venit Tom Mota, care a vrut să
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
inteligență este cea mai rentabilă investiție. 7. Gândirea KAIZEN este inepuizabilă, ca și Viața însăși. Calea KAIZEN înseamnă evoluție, prin schimbare și învățare continuă. În plus, Institutul KAIZEN® România a adăugat încă trei principii, special pentru schimbarea “mentalității mioritice” - de resemnare în fața pericolului - care sunt “puse în ramă” în secțiile de producție din companiile care aplică cu succes KAIZEN. Mă întreb: Companiile din România care au aplicat Managementul KAIZEN au reușit: - creșterea cifrei de afaceri cu 30%, într-un an; - reducerea
Rețeta utilizată de companiile de succes din România by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50162_a_51487]
-
pentru a se așeza în cazanul bucureștean are timbru ironic și înclinație meditativă, din încrucișarea lor ieșind o stofă mucalită de introvertit care gustă plăcerile vieții. Numai că, ajuns în pragul chinului septuagenar, vîrstă cînd degradarea biologică tinde să pună resemnare în colțurile sufletului, Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie cu minuție ravagiile anilor. Judecat după detașarea cu care își contemplă declinul, Ciocîrlie dă aparența unui spirit crud, care nu se menajează defel. De pildă, dacă ar fi
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
-mi face analizele medicale esențiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simțeam că trebuie să mi-l aplic și pe care, după aceste analize, mi-l confirmă și medicii, mă obligă la retragere, discreție, resemnare. Visul dușmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieși din casă, cum aș fi putut până ieri. Să fie liniștiți, eu devin un caz clasat pentru domniile lor". Boala nu era precizată, motivul fiind lipsa unui diagnostic precis. Mulți au
De ce Adrian Păunescu nu are un diagnostic exact. Medicii se declară învinşi () [Corola-journal/Journalistic/49571_a_50896]
-
deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decît el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
are mereu tendința de a nădăjdui ’’totul va merge mai bine mâine” și că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la un moment dat. În momentul în care a anunțat tăierea salariilor și a pensiilor, Traian Băsescu a rostit exact acest cuvinte: "Știu că aceste măsuri sunt dureroase, dar sunt absolut necesare". 5. Adresarea publicului că unor copii mici. Cea
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
din care a fost formulată. Punînd semn de egalitate între opinii, poziția relativistă îndeamnă la scepticism: dacă toate părerile sînt egale, atunci toate sunt la fel de importante, caz în care nici una nu mai are întîietate, și atunci singura atitudine acceptabilă e resemnarea: e inutil a avea convingeri, ele sunt oțioase și strîmte, rod al vanității. Mai mult, e o iluzie să crezi că adevărul stă în concordanța dintre lucruri și interpretări, pentru simplul motiv că lucruri pure, golite de ingerința spiritului în
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea Iubire”. Nu este ceva neobișnuit. De la Teresa de Avila încoace, scrierile multor femei mistice abundă în astfel de ambigue chemări. Impresionează resemnarea, dăruirea cu care epistoliera acceptă toate greutățile pentru că este convinsă că activitatea ei este spre binele celor găsiți în Noua Franță. Într-o scrisoare adresată Ursulinei Marie Buisson, Marie de l’Incarnation îi mărturisește acesteia că „se roagă Domnului să
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
pe care te obișnuiseși s-o privești ca turnată în cadre eterne, dar care acum se dovedește efemeră. De aceea, cine îmbătrînește se smerește, cel puțin aceasta e reacția previzibilă în cazul majorității oamenilor. Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
voi s-ascult! // Dumneaei, ehei! Avea trei miei:/ Unul se dădea pe brazdă / Altul se dădea la gazdă / Numai eu țipam că azi dă / Iarna iarbă-n dinții mei / Și mi-i face clopoței” (Ehei, cum îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum trebuie să intrăm
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
fără soare.” (Opere 3, p. 9). Dar această lamentație din 1919, care este Calvarul, va fi în curând acoperită, chiar în anul următor, în 1920, de triumful unui succes răsunător, odată cu apariția romanului Ion. Însă când apare romanul Ion, autobiografia resemnării și eșecului din Calvarul pierde orice interes și orice sens al actualității imediate a confesiunii. Autorul însuși o va face uitată pentru totdeauna, nu o mai reeditează niciodată, în timp ce celelalte cărți ale sale, inclusiv volumele de nuvele reluate stăruitor cu
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
așteptare al cititorului, cartea fiind un model de predică etică. Dar cînd faci morală nu poți face filozofie, eseurile fiind corecte și politicoase, adică inerte sub unghiul efectului la lectură. În fine, Petru Creția e un stoic avînd ceva din resemnarea lui Marc Aureliu și din reculegerea lui Ernest Bernea. Un spirit doct al cărui simț al limbii strălucește mai mult în traduceri decît în creații proprii. Traducătorul și eminescologul sunt cu un rang peste eseistul Petru Creția.
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
să mai iasă din casă, pretextînd (frecvent nefondat) vîrsta înaintată ori sănătatea precară. Alții se achită de obligațiile profesionale, sec și nespectaculos, retrăgîndu-se apoi, grăbit și în general cu priviri hăituite, către vizuina proprie, unde își rumegă, în tăcere și resemnare, marginalizarea.” Toți acești oameni de valoare trăiesc un acut sentiment de inadecvare, de neapartenență și de inferioritate. Prin urmare, oamenii cu distincție au ajuns să se simtă inferiori în România, în vreme ce „superiorii” sunt reprezentați de figurile arogante, bătăioase și impertinente
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care precumpănește e fie resemnarea grea, fie amărăciunea dată de intuiția că mare lucru nu e de făcut. În fond, liberul arbitru e doar o consolare de care ne agățăm atunci cînd vrem să uităm că viitorul e descris în „Apocalipsa“ lui Ioan. Orice am
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
un rău tot mai mare căruia nu i se poate găsi împotrivire, singura mîngîiere e să căutăm acele rare indicii care ne amintesc că, prin găurile materiei, duhul divin răzbate în pielea unor ființe mirabile. Numai atunci nădejdea ia locul resemnării, clipă în care creștinul începe să simtă viața ca pe o trecere către ceva mai bun. Cînd însă nădejdea se stinge, sufletul recade în tortura de la început, gustînd din chinul de a asista la o lume bezmetică, în care un
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]