1,270 matches
-
în război, unde am fi putut muri fără a cunoaște minutele de la sfârșitul luptelor, care veneau să ne redea nouă înșine. „Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul...“ Acest cuvânt rostit cu un amestec de stăruință și amărăciune resemnată a fost cel care m-a înșelat. Mi-am închipuit un martor - eu însumi! confuz, incapabil să-și găsească cuvintele, descumpănit de enormitatea sarcinii. Să spunem adevărul despre epoca al cărei curs viața noastră îl adoptase, ici-colo, cu stângăcie. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la spital... M-am simțit util, cunoșteam deja bine Yemenul, iar apoi fragilitatea ei mă făcea să mă simt în mod agreabil mai în vârstă și ocrotitor. Impresia asta aducea a tandrețe. Iar în dragoste, trupul ei păstra aceeași slăbiciune resemnată și înduioșătoare, ca în ziua când se simțise rău. Am ajuns să sper că acest atașament va continua, în pofida plecării ambasadei încă de la începutul războiului civil. „Ne vom revedea la Moscova, îmi spuneam, a venit oricum timpul să arunc ancora
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cei care, în orașul acela distrus, ucideau și se lăsau uciși cu armele enumerate în contract. Comisioane de mii de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
certe cu blândețe, cu glas scăzut: „Ho, leneșule! Uite că nu vrea decât să doarmă. Bine, bine, dacă așa stau lucrurile, o să te vând la bandiți. Ai să vezi...“ La vorbele astea, calul lăsa capul în jos, cu un aer resemnat și bombănitor totodată. După doi ani de război petrecuți împreună, înțelegea până și glumele omului pe care-l ducea în spate. Orele astea ale amurgului erau cel mai bun moment pentru a evita întâlnirile. Se vedea încă pe unde punea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar, la urma urmei, dacă tovarășul Krasnâi hotărăște că e mai bine așa, eu nu pot zice nimic. Aduc și calul, și plugul, fuguța. De ce să mai zăbovim? O să merg cu dumneavoastră. Iar secretarul o să-mi facă o hârtie, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în ele. La prima probă internațională serioasă, echipele românești de club vor claca. La fel și naționala. Victoria cu Lituania este doar efectul unei mentalități proaspete, optimiste. Nu este suficient pentru a face performanță. Cu acesta ne-am lămurit și resemnat. Rămâne însă problema violenței în fotbal. Știm că violența în genere asemenea sacrului, iubirii, fricii este consubstanțială ființei umane. A fi om înseamnă ați asuma o doză de violență ca destin. Problema este că nu poți să-i dai violenței
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Serafim Mogoș dar ascultau cu o altă atenție. Unul din țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia cu “aceleași vorbe: -Păi, ce să facem, oameni buni,ce să facem? În vorbele astea deslușim umilință resemnată, și asta îi înfurie, iar unul din ei spune disprețuitor, îngânând pe țăranul cu “ce să facem”:”-Ce să facem,ce să facem?” Dar se sperie singur de revolta lui:”Dumnezeu știe ce facem....” Toate aceste vorbe rostite altfel arată
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
milițian mâncat bine, băut, cu cravată la gât, la ora 8 dimineață, care mai făcea și bancuri nesărate în fața atâtor oameni. Or, oamenii ăia erau oameni educați, avuseseră avere, erau elita vechii societăți care nu putea să spună nimic, tăcea resemnată. C. I.: Exact! Elita, conducerea și modelele vechii societăți au fost decapitate, de fapt societatea a fost decapitată de cei care, formal sau informal, o conduceau. Le-au fost luate averile, au fost tâlhăriți de către stat, au fost băgați la
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
afirmă că ei sunt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a aparține primei categorii. În opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei pentru că o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de-a lungul unui traiect al oglindirii pe care autoarea îl consideră neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului, București, 1992; Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995; Femei în fața oglinzii, Cluj-Napoca, 1998; Un Miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues avec Frank Hoffmann, Echternach
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
și condamnat la agresivitate, face din acesta o victimă privilegiată a declinului. Armata de șomeri ce se constituie între 1929 și 1932, intrarea în subzistență asistată a peste 18 milioane de muncitori și prăbușirea sistemului de securitate socială cu asentimentul resemnat al socialiștilor accelerează o dublă mișcare. IC estimează că evenimentele îi confirmă analiza: capitalismul trage să moară, revoluția este aproape, orice tergiversare este de neiertat. IC accentuează, dacă mai era nevoie, sectarismul KPD-ului: în 1931, îi impune, în ciuda reticențelor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de „harnicii lucrători ai câmpului”. Asta până la noi alegeri, când negreșit vor sosi în sate, în mașini stârnind rotocoale de colb, agenții electorali ai celor ce vor dori să-și reînnoiască mandatele. Până atunci, prinși în cleștele unei cumplite mizerii, resemnați, de parcă ar aștepta apocalipsa, bieții oameni sunt lăsați pe întuneric. În aceste condiții e aproape un sacrilegiu să aduci vorba despre cultură, să reamintești despre necesitatea unei instruiri a electoratului care trebuie, spre binele său, să-și ridice cultura politică
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gropii în care acesta se află, unii dintre ei cedează nervos și ajung să multiplice scenariile conspirației mondiale împotriva basarabenilor (sindromul, așa cum știm, e larg răspândit și dincolo de Prut!). Ultima creație de acest gen, spusă pe un ton de împăcare resemnată - „de, nu se mai poate face nimic” -, poartă un mesaj devastator: „Europa nu ne vrea!” Urmează imediat și explicațiile acestei ultime „revelații”: „Occidentul neglijează efortul nostru de a ne integra în Europa, nu vrea să ne primească la masa bogaților
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Deși nu este formulată, concluzia alegațiilor de mai sus se impune de la sine: „Va trebui să trăim sub conducerea înțeleaptă a tandemului Ostapciuc-Voronin și, de aici încolo, cum va fi voia dumnezeului bolșevic.” Ce se poate replica unei asemenea descrieri resemnate care, confruntată cu realitatea de pe teren, pare să închidă orice perspectivă? Mai întâi de toate că ea ascunde un mare neadevăr, o minciună ce trebuie divulgată pentru a-i refuza eternizarea. Statul Republica Moldova, apărut pe ruinele fetide ale imperiului sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mai fost chemat și la Adunarea Generală a breslei sale (10 decembrie curent). Evenimentul promitea să fie unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită pământului; argatul Mitrea citește semnele meteorologice, mănâncă între animalele lui în șură. Iubitori de petreceri, muntenii merg la cumătrii sau nunți. Apropierea de Miorița este evidentă, dar sunt și unele deosebiri. În baladă apare firea resemnată a românului, în roman Vitoria caută adevărul și înfăptuirea dreptății. Miorița are un caracter mai mult liric, romanul e o narațiune în plan real, realizată prin intermediul mitului folcloric. Vitoria Lipan apare ca un arhetip uman având un cult al ethosului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
expresiei, cât și al conținutului ideatic. Ceea ce i se poate reproșa de la bun început e utilizarea improprie a unor termeni ca "fatalitate", "vină tragică", "sentiment patetic" al căror sens tânărul cercetător nu pare a-l stăpâni. Expresii ca "aspect optimist resemnat" sau "adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lor. Care au fost resorturile intime ale mecanismului ce a determinat mobilizarea masivă la vot din turul al doilea de scrutin? Răspunsul la această întrebare se leagă de cele afirmate mai sus. Cine a crezut că românii sunt tăcuți și resemnați, dezinteresați de politică sau ușor de influențat le-a subestimat nepermis energiile, resursele interioare, constiinta propriei libertăți de a alege și a puterii pe care o au de a schimba ceva în propria țară. Acesta a fost unul dintre resorturi
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
fie prin tăcere, fie prin fugă, fie prin povestea începuturilor lumii. Există două tipologii distincte în romanele scriitorului francez: cea care pleacă, autoexilându-se într-o lume prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de absent, refugiindu-se parcă dincolo de timp și spațiu. Susține că i se arată figura Mariei Callas, că poate să-i audă vocea, că deține piese interpretate de Divina nicicând registrate sau difuzate. Cora este o femeie sigură pe ea, resemnată să continue chiar și rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apela la oferta textuală a lui Ruibérriz, Victor i se substituie, având astfel ocazia să-i cunoască pe membrii familiei Martei, pe sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Kepler și viziunea unui poet-filosof de rangul lui John Donne. Pe baza jurnalului său personal, sustras de Stellan și valorizat epic, aflăm unele detalii și secrete semnificative de viață interioară și privată (conjugală): este un tată sensibil și un soț resemnat, simte nevoia de a fi mereu în legătură cu un Centru al Luminii. Nu ezită să-și asculte inima, îndrăgostindu-se de Lena Vergelius, căreia, într-un veitabil elan onto-erotic, îi dedică un poem epic demn de Cântarea Cântărilor în transcrierea lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]