7,552 matches
-
se conștientizează nevoia de a avea o rezervă disponibilă, bine pregătită, de a întări capacitatea noastră de apărare mai ales în vremurile pe care le trăim, dar cred ca este și un fenomen de ordin social în sensul că se resimte în formarea tinerilor, lipsa unei verigi pe care cred că o vom complini prin acest program suplu”, a mai spus Mihnea Motoc. Ministrul a adăugat că, în prezent, Armata Română numără aproximativ 80.000 de efective, „peste 50.000 de
Noul tip de serviciu militar, cu durata de trei luni, intra in vigoare de la 1 ianuarie. Cati tineri vor fi „luati la oaste” [Corola-blog/BlogPost/94223_a_95515]
-
Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SIMT Simt cum mi-a fost dat să te cunosc, Să-ți aflu sufletul din tine, Să te privesc atât de pură... Ba chiar să te resimt în mine... Atât de dură! Simt cum mi-a fost dat să te iubesc, Să te aprind și să te sting, Să-ți aflu a ta lumină... Ba chiar să te ating... Astră divină! Autor DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică
SIMT de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378279_a_379608]
-
sus, evident, este inutil să mai argumentăm că, asemenea discursului religios, discursul poetic este, în esența lui, Comunicare și Cuminecare. Din acest motiv s-a spus și pe bună dreptate: „...ca orice fel de experiență, trăirea poetică, precum și cea religioasă resimt nevoia cuvântului. Acestui fapt îi corespunde sensul grecesc primordial al cuvintelor respective: poezia este facere prin cuvânt, iar teologia este vorbire despre divinitate. Nu trebuie să presupunem pur și simplu că avem de-a face aici cu două lucruri deosebite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
valorilor ei fundamentale: „oamenii/.../mântuiți în haine de gheață caută zadarnic / îngerii în ziua ce n-a mai apus” (Peisagiu epifanie). Este vizibilă acuitatea percepției acestui tip de situații. Sensibilitatea poetică se dezvăluie aici ca aparținătoare acelei umanități ce se resimte de pe urma unei irepresibile și insațiabile nevoi de Sens (the will of meaning), Sensul capabil să o definească și să o exprime. În conformitate cu lumea pe care încearcă să o cuprindă, să o descifreze și să o judece în profunzimea semnificațiilor sale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
în sens modern, putem spune despre cel căruia astăzi Fundația culturală ”Constantin Erbiceanu” îi decernează premiul cu numele străbunicului meu că este filolog clasic, traducător biblic, patrolog, istoric al creștinismului timpuriu, eseist, autor de poeme vizuale, dar recursul la enumerație resimte nevoia virgulei permanente, așa cum clasicistul anunță inevitabil traducătorul Sfintei Scripturi și patrologul, iar biblistul pe istoricul creștinismului timpuriu. De ce artistul plastic, o vocație destul de recentă la nivelul receptării publice a lui Bădiliță, nu l-ar anunța pe muzician ?! Punând această
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
după aceasta ca vocea să i se audă tot mai puțin în România. Cine n-a vrut, cât timp a fost plecată, s-o revadă și reaudă?! Măcar din când în când...! Pentru unii, despărțirea ei de scena românească era resimțită pur emotiv, dar pentru muzica ușoară românească înseamna un loc lăsat pustiu, regretabil! Una dintre retrăirile admirației bazate pe amintiri fericite era vocea de neuitat a Olimpiei Panciu, o voce tulburătoare, cu originalitate de timbru, cu un ceva ce nu
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
și stringentă nevoie de noi „unelte” care să vină în ajutorul rațiunii, știut fiind faptul că din triada observație-experiment-raționament, filosoful întrebuințează doar raționamentul. Se simțea cu atât mai îndemnat la așa ceva, cu cât un filosof de talia lui Henri Bergson resimțea fixitatea cuvintelor (el care gândea întregul într-o devenire fluidă) ca una din dificultățile majore ale exprimării filosofice. Iată de ce Heidegger, „dincolo de ființarea utilă care ascunde ființa” (J. Hersch), descoperă limba și noile sensuri atribuite cuvintelor cu ajutorul unor prefixe sau
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
și religii, astfel punându-se bazele gândirii sistematice întru dobândirea primei forme a conștiinței de sine. Precedată de epoca preistorică și pregătită de epoca prometeică a unor progrese tehnico-materiale, Jaspers crede că urme ale acelei antice axe spirituale s-ar resimți până în zilele noastre, în acest mod percepându-se semnele vagi și nesigure ale unei noi perioade axiale, ce poate culmina într-o nouă comunitate spirituală a omenirii, caracterizată printr-un nivel superior al conștiinței de sine și, evident, printr-o
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
genialului poet simbolist și prim teoretician al Poeziei Pure, Alexandru Macedonski, os de general craiovean, cu falnice rădăcini în sudul Dunării, în neamul gloriosului Împărat Alexandru Macedon. Cochetul volum ,,Izvoarele” nu beneficiază, însă, de redactor de carte, ceea ce se și resimte, la nivelul întregului volum, dar și al multora dintre piesele incluse. Prezentă în antologiile tematice ,,Mama” și ,,Tata” (Editura MJM, Craiova, 2014, respectiv, 2015), ca și - în calitate de coautor - în culegerea de texte religioase ,,Ochii de lumină” (Vital Prevent Edit, Drăgotești
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
omul potrivit la locul potrivit” Românii sunt deștepți, practici, inventivi, iar în momentul în care ajung „la locul potrivit” sunt foarte apreciați și reușesc să evolueze destul de ușor. În același timp deschid „drumuri” și pentru alți români. Nicolae BĂCIUȚ: Ați resimțit discriminarea, din perspectiva condiției de exilat? Iulian POPA: Discriminarea cred că există în natura umană. Oriunde, oamenii sunt mai puțin sau mai mult discriminați, plecând de la familie, școală, societate, până la postura de emigrant. În general emigranții sunt diferiți de nativii
DESPRE EXILUL ROMÂNESC, CU IULIAN POPA (NEW YORK, SUA) [Corola-blog/BlogPost/93094_a_94386]
-
aranjate și la un pahar de vin dialogul temeinic al celor aproape trei ceasuri de reuniune solemnă. Fotografiile au imortalizat momentul. Impresia cu care am plecat de la reuniunea aniversară din Ottawa a fost aceea că nicio clipă nu s-a resimțit oboseala, pentru că fiecare cuvânt al vorbitorilor părea așezat la locul cel mai potrivit. Așadar, o frumoasă reușită în viața literară a comunității românilor canadieni, care îmi ștersese cu totul importanța politică a zilei de 29 iunie, cu reuniunea ei la
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
anilor de apogeu grotesc al ceaușismului se alcătuiește în jurnalul lui Radu Ciobanu din numeroasele trimiteri la aspectele vieții curente. Sunt mărturii dureroase, are dreptate Al. Săndulescu, despre lumea de atunci, dureroase, dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
fericiții ei aleși. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Și apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a candidaților cu ajutorul unui flow de culoare neagră. Și în sfîrșit, întrebarea finală, prin imperativul ei, este cel puțin discriminatorie, ca să mă exprim în termeni eufemistici. Trecînd pe un plan
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
lăsându-i deoparte pe marii scriitori, dar nu pentru a-i valoriza individual, ci pentru a-i pune, cu totul fals, sub semnul ecourilor stârnite de "transformările revoluționare petrecute în marea țară vecină de la răsărit, Rusia", ce ar fi fost resimțite la noi încă din deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, și sub "influența covârșitoare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie" (p. 113). E a doua falsă cezură istorică pusă de Emil Boldan în evoluția literaturii privită din perspectivă
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
simțit, presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă în absența lui... La moartea unui poet, ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să înțelegem tot restul, cu tot ce n-am putut pricepe pe vremea când îi auzeam vocea voalată la telefon, de emoția auzirii. Ce
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
Sorin Lavric Cel mai spontan elogiu pe care îl poți aduce unei cărți este să-și dorești să te numeri printre personajele ei. Să vrei să fii martorul viu al întîmplărilor de acolo. Să nu mai trebuiască să resimți distanța ce te separă de protagoniști ca pe un motiv de frustrare. Dorința aceasta de absorbție livrescă într-o altă dimensiune culturală își are două cauze. Prima este că intuiești prea bine că, în comparație cu viața pe care o duci zilnic
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
oprește asupra fervorii personajelor posedate de idei, cu toate deosebirile aparente dintre ele. Neliniștea și nerealizarea le caracterizează. Recenzentul consideră scenele violului servitoarei și descrierea grevei ceferiștilor drept paginile cele mai reușite ale cărții. E de părere însă că se resimte influența cărții lui André Malraux La condition humaine. într-un alt articol, Dan Petrașincu se referă la caracterul sterp al acestei generații îmbătrânită prematur spiritualicește. "Prin abuzul de șestovism, nietzscheienism și kirckegaardianism și combinații proprii își ratează inteligența creatoare." (Vitrina
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
a tot ce reprezintă durere? Muzica tristă unește. Muzica veselă separă. Când vezi pe stradă un ins fericit, ești departe de a te bucura împreună cu el; dimpotrivă, poate chiar îl invidiezi. Când însă vezi pe cineva trist, îl înțelegi și resimți toată tristețea lui. Bucuria e exclusiv a aceluia care se bucură. Tristețea poate fi a tuturor. Iată de ce o muzică tristă solidarizează și unifică în timp ce o muzică veselă creează doar insule de oameni fericiți. Din păcate, o bună parte din
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
amănuntului; la Xenakis, cucerirea atenției prin înțelesurile locale ale detaliului duce, inevitabil, la pierderea a însăși cheii lor. În general vorbind, muzica nouă se caracterizează prin aceea că partea pierde din înțeles în favoarea întregului. Dar oare întregul însuși nu se resimte de această deficiență a părții? În muzica fusion, de pildă, detaliul devine ne interesant. Viziunea de ansamblu convoacă deplina atenție a autorilor. Pe de altă parte, muzica actuală, prin specificul difuzării ei, creează noi distanțe între receptori și lucruri. Tv-ul
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
sine înțeleasă. Astăzi nimeni nu se îndoiește că incestul e dăunător. Concluzia: dacă vrei să impui oamenilor o idee, dă-i o lege care să le interzică posibilitatatea de a i se împotrivi. Cu timpul, interdicția nu va mai fi resimțită ca ceva restrictiv, ci ca pe un fapt firesc, apărut de la sine în cursul istoriei. Și astfel ajungem la problema minorităților active. Cum însăși expresia ne-o spune, accentul cade pe adjectivul "activ". Există grupuri umane care pot exercita un
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
păstra tăcerea cît putea de mult". Dar, Noica nu "a ales să tacă pînă la moarte", ci și-a însușit, de ochii lumii, o atitudine, etalată în unele ocazii, al cărei caracter vacuu nu era în stare a nu-l resimți pentru a-și duce pînă la sfîrșit, în condițiile ingrate oferite de istorie, misiunea ce-o avea de împlinit. și o stranietate a discursului său care se voia acomodat cu "socialismul real": "În comparație cu noi, Noica avea o optică radical răsturnată
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
de ani după "o scrisoare mișcătoare de la Blecher" și constată surprins: "Cu excepția cîtorva pasaje cu un accentuat aer evreu, restul e excepțional. Nu știam, nu mă așteptam. Nu încape nicio îndoială că, din tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
era în fond inovator: lungul lui ciclu de romane demonstra că viața e un flux, o curgere fără punct final. Virginia Woolf vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Proust se racolează din rîndul intelectualilor absorbiți de propriul univers lăuntric. Ce e în mine e mai aievea decît ce-i în afara mea, iar sursa adevărului și a frumuseții tot în mine e de găsit. Iar dacă în plus mai resimt realitatea ca pe o agresiune necontenită, atunci nu am cum să nu simt imboldul de a mă refugia în altă dimensiune. Noua dimensiune e felia subiectivă a memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
proză poetică. La nivele incomparabil mai modeste, am trecut prin greutăți, laolaltă cu foarte mulți din generația mea și din grupul ei distinct de care aparțineam. Viața noastră a fost dramatică și ar fi putut ajunge tragică - dar adolescentul a resimțit-o doar ca împovărătoare, mai puțin ca periclitantă: avantajul vârstei semiconștiente. Atunci și ulterior, în ce sens ar fi putut existența mea să-mi pară "aspră"? Nu în datele ei exterioare; nu am cunoscut niciodată lipsuri materiale acute. Frustrări, da
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]