969 matches
-
eficiente în cazul personalului medical nu diferă semnificativ față de cele folosite de alte categorii profesionale ce sunt expuse riscului de stres traumatic secundar. Având în vedere că personalul medical își asumă o responsabilitate crescută în grija față de pacienți, iar stresul resimțit dobândește caracter specific, vor exista totuși unele particularități ale strategiilor de burnout. Literatura de specialitate care s-a preocupat de acest aspect amintește ca măsuri necesare formarea personalului medical cu privire la stresul traumatic secundar și burnout, informarea lor despre riscurile la
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
că detașarea care permite studenților mediciniști să disece un cadavru fără a simți dezgust, îi ajută mai târziu să asculte empatic fără a se implica emoțional (Fox & Lief, 1963). Empatie clinică vs grijă detașată Este evident că înlăturarea tuturor emoțiilor resimțite este imposibilă medicilor, dar ideea de empatie clinică încurajează recunoașterea obiectivă a simțămintelor pacientului. Simpla etichetare a stărilor nu este suficientă. Halpern (2001) subliniază importanța sincronizării cu pacientul, recunoașterea emoțiilor sale atunci când ele apar și adecvarea discursului în consecință. Un
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dintre măsurile stresului traumatic secundar. Toate celelalte prezintă o relație pozitivă cu cel puțin o subscală. Acest fapt poate arăta că asistenții medicali afectați de stres traumatic secundar apelează la mai multe strategii de burnout pentru a face față distresului resimțit. În concluzie, nivelul de stres traumatic secundar al cadrelor medicale este semnificativ mai ridicat decât cel al farmaciștilor indiferent de măsura folosită. Atât medicii, cât și asistenții medicali au scoruri mai mari la scalele de stres traumatic secundar, simptome intruzive
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
se datora nivelului crescut al scorurilor studenților din anii preclinici. Fiind puțini la număr, studenții din primul și al doilea an care au participat la studiu, se poate să fi fost mobilizați în alegerea lor tocmai de simptomele de stres resimțite, care le-au trezit interesul pentru tema studiului. Această explicație este susținută de diferențele semnificative obținute între studenții din anii clinici și farmaciștii care au constituit grupul de control în primul studiu. Comparativ cu farmaciștii, studenții au rezultate semnificativ mai
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nivel mai ridicat de stres traumatic secundar, mai multe simptome intruzive și distres. Simptomele de evitare nu se asociază pozitiv pentru că persoanele cu un nivel ridicat de compasiune sunt orientate către ceilalți, căutând să le vină în ajutor în ciuda distresului resimțit. Acest rezultat confirmă încă o dată distincția dintre compasiune și empatie clinică și reprezintă un motiv în plus pentru cultivarea unei atitudini ca cea definită de empatia clinică în interacțiunea pacient-medic. Primul obiectiv al acestui studiu a fost de a încerca
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția în numele orgoliului sărăciei. O sărăcie resimțită invariabil ca simbol al cinstei, neprihănirii, moralității fără fisură. Formula „sărac, dar cinstit“ nu are atât menirea de-a idealiza simplitatea armonioasă a pauperității (!), cât echivalarea automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încercarea lui de suprapunere a unui ideal făurit de înclinația sa de sorginte filozofică spre sistem, pe realitate. Aceasta nu poate răspunde setei de absolut a eroului. O dramă a imposibilității de comunicare care naște impacturi declarate sau înnăbușite, dar resimțite grav de el. Salvarea eroului nu este filozofia care generează. La rândul ei, alte sisteme, fiind substanța ce hrănește setea de ideal, niciodată traductibilă în termeni reali. Primul plan, desfășurat după formula monologului interior este urmat de partea a doua
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
străini pe care îi avem la bord. Ca o consecință, situația politică de la bordul acestei nave nu ne permite o prea mare libertate de mișcare. Va trebui să acționăm, altfel altcineva va acționa. Păru să-și fi revenit din șocul resimțit mai adineauri: pentru că porni să meargă iar. Aproape automat, Gosseyn făcu la fel. Dar gândea: "Străin!" După un moment spuse: - Numai puțin! Își înfrânse reacția cu un efort de voință și se adresă în gând alter-ego-ului său: "Am deodată senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al imaginației. Ea este, în cele din urmă, o invitație la călătorie și o poartă care se deschide către această grădină secretă a benzii desenate. Post-scriptumul adăugat acestei serii de eseuri este încercarea de a da trup ficțional acestei admirații resimțite față de geniul prozei grafice. Am imaginat, pe marginea celor două texte, un exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de conflict puternic resimțit de către individ implică de cele mai multe ori mobilizarea resurselor cu scopul de a obține anumite rezultate deosebite în diferite domenii, fie dezvoltarea unor comportamente de "tip inferior": despotismul, brutalitate și alte acțiuni prejudicioase pentru semeni; * frustrarea este resimțită drept o stare de criză, predominant afectivă și apare în urma unor privări de unele drepturi, recompense, variate satisfacții. Manifestările comportamentale în cazul frustrării pot varia pe un continuu, de la cele de toleranță la frustrare (abținere) până la cele violente, agresive (în
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai mare. Bineînțeles, în cadrul acestui proces ecuația personală deține un loc semnificativ, întrucât stimulii din exteriori nu dețin anumite proprietăți stresante, ei doar există; însă maniera de evaluare și de raportare a individului față de aceștia reprezintă cauza centrală a tensiunii resimțite. un astfe de decalaj între realitatea obiectivă și nevoile, afectele și valorile interne ale individului facilitează dezvoltarea unor comportamente antisociale, cu un nivel crescut de agresivitate (auto- și hetero-) ce pot îmbrăca diferite forme (Butoi, T. 2009, p. 26): * inhibiția
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
conveniențele sociale și relaționarea cu semenii reprezintă "un dat abstarct, din exterior", neinternalizat. Astfel că acest individ își va urmări doar acele scopuri personale realizabile în timp foarte scurt, latura hedonică deținând un loc aparte. Acest raport stabilit între distresul resimțit și comportament nu e necesar să aibă o "manifestare directă", uneori frustrarea se prezintă drept motiv pentru conduita antisocială: uciderea partenerei, a copilului, a părinților etc reprezintă doar un mijloc de verbalizare a suferinței, dar nu reprezintă rezolvarea problemei cu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
din punct de vedere social și / sau moral. Așadar, ucigașul, caracterizat printr-un nivel carențat de evoluție psiho- afectivă și socio-morală va percepe lipsa acelui element (obiect, mijloc, resursă psiho-socială) drept o sursă semnificativă de frustrație. Sub imboldul acestei tensiuni resimțite, cel în cauză va căuta sub orice formă să-și acopere "lipsa", își va premedita fapta, pe care o va pune în fapt, comportamentul agresiv reprezintă de fapt incapacitatea acestuia de a se adapta la diferite situații reale, neputința de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
al faptelor sale. Individul nu reușește decât pe această cale, iar periculozitatea actelor omucidare constă în etapa de premeditare a acestora și, mai ales, a duplicității afective, este indiferent la nevoile celor din jur și, totodată, incapabil de loialitate. Frustrația resimțită ca marcantă dezvoltă la psihopat un nihlism social total. 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizează pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
conduita față de covârstnici, extrem de importanți pentru acesta și își va retușa o serie de reacții în funcție de expectanțele grupului, specificul cultural al acestuia, dar și de nivelul de evoluție intelectuală a acestuia). La vârsta adolescenței, perioadă de stres și furtună frustrările resimțite sunt mult mai acute decât în alte etape de evoluție ontogenetică. Acum pot apărea conflicte interne majore, reactivări ale complexelor din copilărie, iar agresivitatea poate atinge cote paroxistice. Moralitatea, aflată în prim proces de maturare, va fi foarte sensibilă la
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în evidență printr-un comportament agresiv și indecent (vocabular licențios), abandon școlar, vagabondaj etc. În aceste grupuri, adolescentul sărăcit de afectivitatea familiei se va "regăsi", de fapt va fuge de realitatea din jur, de expectanțele celorlalți, dar și de frustrările resimțite și se va ascunde în spatele unor simulacre psiho-sociale. Capitolul 4 Suicidul între adevăr și eroare E. S. Shneidman (1980) definea suicidul ca fiind,,un act uman de încetare din viață, cu substanțe autoprodusă și cu intenție proprie". Se poate detalia
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
haotică de mâine. Un CEO instruit la cele mai valoroase universități și foarte inteligent, al unei companii de miliarde de dolari, afirma în fața mea că opțiunea sa în privința medicamentelor recreative era Cialis. Acest medicament pentru îmbunătățirea performanței sexuale își face resimțite efectele timp de treizeci și șase de ore și garantează performanța. Acest CEO este căsătorit și utilizarea Cialis-ului este opțiunea sa personală, nu un răspuns medical la disfuncția erectilă. Decizia sa este un fel de canar într-o mină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dar unele dintre ele prezintă și un grad sporit de periculozitate și nocivitate datorită faptului că educă “consumatorul” într-un mod negativ de multe ori influențându-l și îndreptâdu-l spre acțiuni violente sau denaturate. ”Vremurile noastre aparțin ambiguității morale puternic resimțite”<footnote Zygmund Bauman, Intimations of Postmodernity, Routledge, Londra, 1992, p. VII apud. Gabriel Troc, Postmodernismul în antropologia culturală, Polirom, 2006, p.178 footnote>. Unii ar putea considera că acela care este un ”creator de artă” nu este responsabil nici în
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou” (o altă ipostază - dramatică - a condiției periferice) către o artă „internațională”, emancipatoare și eliberatoare, opusă canonului cultural etnocentric resimțit ca opresiv și potențial xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial a fost stimulată și de aportul deloc neglijabil al tinerilor scriitori evrei emancipați. Înfocat apărător al înnoirii artistice, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de Dorina Grăsoiu în „Bătălia” Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate că „Acceptînd, rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]