997 matches
-
și de a se sprijini pe echilibrul puterii ca mecanism de controlare (conducere) a instabilității Într-un mediu internațional anarhic. În acest context, Kissinger afirma: Nixon a căutat să se ghideze conform unui concept de interes național american, oricât de respingătoare ar putea fi ideea majorității susținătorilor idealismului șliberalismuluiț tradițional. Dacă marile puteri, inclusiv SUA, urmăreau propriile interese În mod rațional și predictibil, Nixon credea, În spiritul Iluminismului secolului al XVIII-lea că din conflictul intereselor aflate În competiție se poate
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
brânză, tehnocrați ai budincii de orez și ai plăcintei cu cremă de banane. Banda noastră de asamblare era grătarul; utilajul nostru greu - dozatorul de sifon. Totuși cele douăzeci și cinci de săptămâni ne-au creat o legătură personală cu acel complex masiv, respingător și Înfricoșător pe care Îl vedeam de pe autostradă, acel Vezuviu ordonat de benzi rulante, conducte, scări, pasarele, foc și fum denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar cu Middlesex, era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
realitate. Ținând În mână o oglindă portabilă, Îmi studiam profilul, pe vremea aceea Încă armonios. Îmi pieptănam părul meu lung și, câteodată furam rimelul mamei mele ca să-mi fac ochii. Dar plăcerea mea narcisiacă era temperată din ce În ce mai tare de condiția respingătoare a iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai coșuri! țipa Capitolul Unsprezece de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
etnice“,așa ni se spunea, dar cine nu era, la o adică? Nu erau și Brățările cu Talismane la fel de etnice În cele mai mici detalii? Nu erau la fel de pline de ritualuri și mâncăruri ciudate? De frazeologie tribală? Spuneau „hidos“ În loc de respingător și „aiurea“ În loc de ciudat. Mâncau niște sandvișuri mititele, fără crustă, din pâine albă - sandvișuri cu castraveți, cu maioneză și ceva pe nume „măcriș“. Până să mergem la Baker & Inglis, eu și prietenele mele ne simțiserăm Întotdeauna complet americance. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singur punct, care reprezintă populația Ainu din Japonia, Centura Părului se termină. Cântă, Zeiță, despre grecoaice și despre lupta lor Împotriva părului nedorit! Cântă despre cremele de epilat și despre pensete! Despre decolorant și ceară de albine! Cântă despre puful respingător care, precum legiunile persane ale lui Darius, năvălește peste continentul aheu de fete de-abia intrate În adolescență! Nu, Calliope nu era surprinsă de apariția unei umbre deasupra buzei ei superioare. Mătușa mea Zo, mama mea, Sourmelina, și chiar verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În sus. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
seamănă cu fantasmele unui copil despre bărbații spilcuiți, traficanți și lumea interlopă. Se spune că În San Francisco se duc tinerii „ieșiți la pensie“. Dar, cu toate că povestea mea ar căpăta În mod sigur culoare dacă aș prezenta coborârea Într-o respingătoare lume interlopă, nu pot să nu menționez că zona North Beach se Întinde pe doar câteva străzi. Geografia orașului San Francisco e prea frumoasă ca să permită urâțeniei să se Încetățenească, așa că, pe lângă acești ispititori, mai erau și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
holului. Ușile sălilor erau deschise și am putut vedea cum elevi din clasele mai mici țineau în mână arme sub supravegherea unuia dintre oamenii lui Sergiu. Copii cu instrumente de ucis în mână... Până și acum imaginea mi se pare respingătoare asemeni unui miros urât și deprimantă precum norii plumburii ce cândva atârnau greu de cerul toamnei. Coborâsem scările ce dădeau la primul nivel al subsolului. Vladimir era încă în spatele meu. Un adevărat labirint scufundat într-o lumină slabă mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic de obiectat. Unele lucruri nu-mi mai erau străine și nici respingătoare. Așa trebuia sa gândesc de la început! Valul puterii mă purta pe creasta sa și îmi plăcea. Am conștientizat, atunci, pentru un scurt moment, că eram, într-adevăr, în anumite limite, nemuritor. Am decis în acea secundă că trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei, bună doar să-ți transmită cine știe ce boală. Cum ar fi mentagra. Eczema aia scârboasă ce pornește de la bărbie și se întinde în sus pe chip, ba coboară și pe gât, pe piept, chiar și pe mâini, provocând o descuamare respingătoare a pielii. Fără să-și dea seama, începe să se scarpine pe brațe. Parcă l-au apucat mâncărimile pe tot corpul. Până și în creștetul capului. Se scutură brusc. — Roagă-i pe toți cei care au venit pentru salutare să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De cele mai multe ori descris succinct drept antiteză a frumosului, de altfel un concept cu tot atât de multe valențe, urâtul poate fi înțeles ca o dilemă a personajului artistic romantic, frământat de imposibilitatea de a explica fenomenele si lucrurile care îi apăreau respingătoare. Astfel, definirea urâtului a devenit, în timp, posibilă în cel mai comun mod prin tratarea lui “ca pe un termen relativ, în raport cu o altă noțiune. Această altă noțiune este cea a frumosului, căci urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Audbert îi urmărea cu o teamă tot mai mare. îl îngrijora mai ales cel mai înalt dintre ei, cu fața fioroasă, cel pe care Balamber îl numea Odolgan: nu-i trebuise mult ca să se îmbete și acum râsul său dezmățat, respingător, îi dădea fiori, mai ales atunci când era însoțit de priviri mai mult decât grăitoare pe care le arunca insistent nevestei lui. Fu nevoit să aștepte destul de mult până când Balamber se hotărî să-i spună adevăratul motiv al vizitei - sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se într-o vale laterală, unde găsiră alte urme și din nou pete de sânge pe frunziș. Nu după mult, ajunseră la malul unui torent aproape secat. Războinicul ce mergea înaintea grupului se numea Rutger. Un om tăcut, cu înfățișare respingătoare, spre patruzeci de ani, nu prea încântat de sarcina lui. Când ieșiră din desiș, își opri calul, care avea deja copitele din spate în apă, și așteptă să sosească Balamber. îi aruncă apoi o privire întrebătoare: — Mergem înainte? — Bineînțeles. Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus pe care romanul i-l inspira comandantului gărzii. — Nu! Nu, îndurare! Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe prizonier, care, privindu-l pe războinic, răspunse cu dinții strânși: — Geremar! Se agită tare acest Geremar, observă domina. — După câte știu, e un om respingător. Un alt trădător în slujba lui Atila. Dacă am înțeles bine, îi sugerează lui Reinwalt să nu cedeze și să atace fără să mai stea pe gânduri. E limpede că nu vrea să renunțe la sclavii pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aminte că eram încă țintuit pe strapontină când doamna de onoare mi s-a adresat: — Uite ce-i, a început ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni. Dar ce om în toate mințile și-ar ține logodnica toată noaptea, în ajunul nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să sugerez că era un vorbitor non-stop inspirat, dar, ca să o spun cu blândețe, chiar și cel mai sublim și desăvârșit vorbitor non-stop nu poate să placă în mod constant. Și trebuie să adaug, și spun acest lucru nu din respingătorul splendid impuls de a fi corect față de cititorul meu invizibil, ci - mult mai rău, bănuiesc - că acest anume vorbitor non-stop poate să primească tot felul de lovituri. În orice caz, în mod sigur de la mine. Mă aflu în situația unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și se arăta întotdeauna surprins și abject împăciuitor când adversarul lui se plângea în gura mare și cu amărăciune că trebuie să-i culeagă mingile căzute prin toate colțurile camerei, pe sub scaune, sub canapea, sub pian și prin locurile acelea respingătoare de după rafturile cu cărți. Era la fel de înnebunitor și de atroce la tenis. Jucam adeseori. Mai ales în ultimii ani de universitate, la New York. El era deja profesor la aceeași universitate și au existat multe zile, mai ales primăvara, când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămaseră fără glas, muți de uimire! Nici nu avea la cine să protesteze: până și ofițerul care era de gardă - dispăruse! „...Maiorul contactat, le vorbise inițial cu o elegantă curtoazie ca ulterior, să-și schimbe brusc atitudinea Într-una rece respingătoare. Care să fie secretul??” Tony Pavone era revoltat! Toată lumea a Înebunit, nu mai Încape Îndoială. Avu senzația derizorie visului În care lumea Își bate joc de el!! Îl apucă pe Nando de mână. „Spune-mi băiete, eu - sunt o nălucă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om serios...!” „Să admitem replică ea pe același ton respingător, ce dorești? Timpul trece...!” „Păi, ce să doresc... Doresc să schimb câțiva dollars. Mă interesează ce preț oferă banca...”conchise el Întinzându-i o bancknotă de zece dollars. „Te rog să prezinți pașaportul...” - ceru funcționara În timp ce studia banknota pe ambele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Place Pigalle ca să-și câștige traiul, oamenii obișnuiți, casnicele, funcționarii, studenții le fac acum doar ca să fie sociabili. Și nu pot să spun precis de ce. Este oare un efort comun de a Învinge dezgustul? Sau ca să arate că toate lucrurile respingătoare din istorie nu sunt așa de respingătoare? Nu știu. Este un efort să „liberalizeze“ existența umană și să arate că nimic din ceea ce se Întâmplă Între oameni nu este cu adevărat detestabil? Promovează frăția Între oameni? A, ei bine... Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obișnuiți, casnicele, funcționarii, studenții le fac acum doar ca să fie sociabili. Și nu pot să spun precis de ce. Este oare un efort comun de a Învinge dezgustul? Sau ca să arate că toate lucrurile respingătoare din istorie nu sunt așa de respingătoare? Nu știu. Este un efort să „liberalizeze“ existența umană și să arate că nimic din ceea ce se Întâmplă Între oameni nu este cu adevărat detestabil? Promovează frăția Între oameni? A, ei bine... Sammler Își reveni și se abținu. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a adevărului, spuse Sammler. Dar lăsând asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu-mi place tipul. Nu mă las impresionată de farmecul lui de sudist. Se poartă de parcă ar conduce o academie militară din Sud. Dar eu nu sunt unul din băieții ăia. Instrucția la mine nu ține. E acru, rece și respingător. Unul din bărbații care arată bine, dar nu se prind că femeile nu Îi plac. Ia scaunul drept, unchiule. Astea Îți plac mai mult. Trebuie să discut ceva cu tine. Sammler trase scaunul sub el, Îndepărtându-se de lumină - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]