653 matches
-
ale femeilor liberale și ale unui bărbat din UDMR). Organizațiile de femei, acolo unde există și funcționează, sunt tratate ca marginale (ca și cele de tineret, de altfel). Lor nu le corespund „organizații de bărbați”. Rolul organizațiilor de femei se „resuscitează” mai ales când partidele intră în criză și își pun problema atragerii electoratului feminin. Aceste organizații au avut relevanță în propunerea și adoptarea legislației profemei (Legea concediului parental, Legea egalității de șanse între femei și bărbați, Legea pentru prevenirea și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ziceam, o datorie sacră, dar și un mare orgoliu, un act de trufie. Heliade crede (reluînd o veche idee) că talentul lui vine direct din cer: „Din ceruri descindată, a mea candidă liră” - iar puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate, În noapte, și În rază, În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cînt; Conserv al lor nume În secoli de viază, Fac vie-a lor țărînă, dau suflet În mormînt.” A cerceta
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și liber-schimbiste. Jurnalul a avut numeroși contributori și editori prestigioși, printre care s-a numărat la loc de cinste și Gustave de Molinari. În martie-aprilie 1940, Le Journal des économistes a încetat să mai fie publicat, dar el a fost resuscitat în 1989 de un grup de economiști asociați cu Institute of Economic Studies Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că strugurii, al căror must tocmai îl băuserăm, fuseseră prelucrați astfel: logicianul nostru și soția lui (purtînd numele suav de Candida) se dezbrăcaseră goi-pușcă, se urcaseră în cadă și, la un moment dat, inspirați de ritualul bahic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din Militari, trăiseră, scăldați pe jumătate în must, o toridă scenă de amor pe patul de struguri din cadă. Două-trei doamne, care ascultau povestea cu paharul gol în mână, au părăsit biroul în grabă, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și redactor cu sediul la Bârlad pentru Flacăra Iașului, N. Constantinescu - șef contabil la CEC Bârlad. Alții, care‐ncotro... * „... Tot la Casa Națională a lucrat un timp și sculptorul Dimitrie Tarază (1896 - 1967), o minune de om, artistul care a resuscitat pinacoteca înființată chiar de ctito rul Stroe Belloescu. N‐am cunoscut o fire mai bună și mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un miracol... meschin, la stadiul mental al lui ca și cum. Degradarea are loc la nivelul intelectului, Într-un paralelism strict teoretic: nu corpul uman e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt loc comun al filozofiei medievale: contemptus mundi, adagiu desprins din lamentourile biblice ale Eclesiastului. Famous Last Words De regulă, scriitorul sinucigaș invocă forțele morții În care el recunoaște, literar vorbind, un model ilustru. Dacă ar putea imagina un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe care a găsit-o la întoarcerea din exilul apusean în 1994, la nivel ideatic, autorul Arhipelagului Gulag pare a privilegia comuniunea cu autorul Jurnalului de scriitor și cu încrederea acestuia în puterea regeneratoare a ortodoxiei ruse, fără, însă, a resuscita ideile dostoievskiene ale panslavismului. Oricum ar sta lucrurile, însă, citind opera lui Soljenițîn și parcurgând traseul existențial al autorului, nu mai puțin semnificativ decât aceasta, ne convingem că, fără nici un fel de îndoială, scriitorul din secolul al XX-lea aparține
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că un întreg oraș nu se putea scufunda, așa tam-nesam... Dar până la urmă ce să vezi, s-a scufundat ditamai submarinul Kursk, și plâns, și jale mare a fost pe pământul rusesc! Aceasta, (adică baba cu pricina), cică a fost resuscitată din uitarea relativă în care o aruncase poporul ei, care în privința recunoștinței naționale nu se deosebește prea mult de poporul român, și citată copios anul trecut, cu privire la data de 11 noiembrie, zi în care ar fi trebuit să se declanșeze
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou de niște "amintiri"-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul e "șters" de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
controversa dintre critici și psihanaliști". Afirmațiile acestea nu trebuie minimalizate, cum s-a întâmplat până acum, majoritatea comentatorilor semnalând, pripit, atât eșecul literar (romanele ar fi doar niște vieți romanțate, de un sentimentalism greu digerabil), cât și critic (Lovinescu ar resuscita mai vechea teorie maioresciană a geniului romantic, devenită anacronică în raport cu moderna interpretare călinesciană). Pentru a înțelege exact temeiurile demersului lovinescian, surprinzător în multe privințe, e necesar să lămurim: 1. argumentele folosite de Lovinescu pentru a confirma valoarea și rezistența operei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
respirație gură la gură de o frumoasă asistentă, care știindu-l căsătorit, nu se știe ce gânduri clocește acum sub zulufii aurii. În film apare clar și fără dubii cum mai mulți telespectatori leșină și nu are cine să-i resusciteze, nici măcar să dea telefon la 112. În cele din urmă toți cei vreo șase-șapte bucăți telespectator dau creștinește colțu’ și în felul acesta filmul bifează primele crime în serie, crime perfecte, cu alibiuri beton, fără a putea fi prinși vreodată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o regretabilă consimțire "ideologică". Din nefericire, strălucita intelighenție din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-a reușit să europenizeze suficient Rusia, perioada sovietică fiind continuarea expansiunii deșertului sufletesc care a amenințat să se întindă peste toată Europa, resuscitând, pentru România vechile rapturi din Basarabia și Bucovina. Eminescu atrage atenția Europei că nu este ferită de primejdia asiatică: "Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor. / În locul civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a reușit să ne scoată din căderea în semibarbarie, cum o considera Eminescu. Fiindcă asta și fusese, în bună măsură, comunismul: o cădere în sălbăticie, în barbaria precreștină, dar cu toate vicleșugurile create de o "civilizație" modernă și postmodernă, având resuscitate vechi rădăcini de secole fanariote, turcizate și țarizate. În pofida a tot ceea ce se crede, victoria Uniunii Sovietice în cel de Al Doilea Război Mondial, mai mare decât a tuturor Aliaților, fiind singura care s-a ales cu un imperiu extins
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
socialist care deținea președinția Adunării Generale ONU, prin Corneliu Mănescu, țara fiind socotită "cea mai independentă din estul Europei". W. Averell Harriman se arătase impresionat de abilitatea de mediator a Bucureștiului. Propaganda sovietică nu slăbise însă cu nimic. Brejnev a resuscitat problema Transilvaniei, unde nu s-ar respecta "drepturile minorităților", România replicând că situația din Basarabia este infinit mai dramatică. Inversând din nou lucrurile, Moscova acuză România de "iredentism", motivând că liderii români ar extinde denumirea Basarabia la toată RSSM, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Victor Dumitriu, Nicolae Doicaru, Ion Stănescu, Ion Mihai Pacepa, Mihai Cararman, generalul Ioan Șerb ș.a. Cu unii dintre ei nu s-a reușit (Maurer, Bodnăraș, Niculescu-Mizil), alții au rămas în adormire. Spre a-și atinge scopul, Brejnev a încercat să resuscite memoria pozitivă a lui Gheorghiu-Dej, "maculată", după moartea lui, de Ceaușescu din pricină că apărase "internaționalismul proletar". S-a discutat chiar, în Biroul Politic moscovit, despre ridicarea unei statui a lui Gheorghiu-Dej, la Moscova. S-au mulțumit, în cele din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au început a se desface bucăți din încremenire, iar, odată cu ele, să se destrame și vraja împietririi. Sub bătăile inimii, care creșteau în intensitate, Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o altă Europă renăscută sub loviturile barbarilor (și anume: cea medievală). 3. IPOSTASURILE SINGURĂTĂȚII a. Povara turco fanariotă Decuplați de lume
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
20) este ușor de infirmat: „acest fapt [popularitatea explicării problemelor contemporane prin intermediul mentalității] poate fi datorat necunoașterii altor forme de analiză culturală - să nu uităm că științele sociale nu au existat în perioada socialistă și că, după 1990, a fost resuscitată tradiția științelor sociale din intervalul anilor ’20-’30, o perioadă în care teoriile psihologiste și mentaliste erau în vogă” (pp. 20-21). Într-adevăr, interzicerea științelor sociale în perioada comunistă este un fapt, însă la fel de adevărat se arată a fi că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
în scopul obiectivării și măsurării naturii sau dacă postmoderniștii încearcă să recupereze corporalul și sentimentul, haosul și instinctul naturii din ordinea modernistă, ciberneticienii vor să reunească naturalul sau biologicul și artificialul, fără a favoriza unul dintre termeni. Reconciliind contrariile și resuscitând intensitățile practice ale fiecărei singularități conceptuale, acesta pare a fi țelul creării modelelor tehnoculturale în spațiul virtual, un țel ambițios, nelipsit însă de probleme, greutăți și contradicții, compromisuri și conflicte, după cum se poate observa pe tot parcursul acestui studiu. Natura
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în cadrele saturației cu imagine și cu informație, conturându-se ca niște asamblări disonante sau ostentative ale naturii/biologiei, tehnologiei și spațiului medial. Performările artei trupești, deși angrenează un întreg ansamblu de tehnologii și medii, nu sunt lipsite de durere, resuscitând trăirea corporal-umană în cadrul sistemului cyborgic. De asemenea, acestea provoacă, în rândul publicului, o senzație stranie, amestecând emoție și teroare, atracție și repulsie (în termeni deleuzo-guattarieniă, publicul resimțind un fior aproape visceral la receptare. Sentimentul este de asistare la o luptă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
revalorizat și recuperat în accepția sa visceral-informațională în cadrul unui postumanism moderat și circumspect. Adoptând o viziune fenomenologică, Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtual împreună cu proprietățile mintale, de la inteligență la personalitate, și cu cele corporale, de la sexualitate și reproducere la afectivitate și emoție. Gândirea postumanistă trebuie să țină cont de prezența sensibilității emotive sau afective, de practicile plăcerii și ale seducției în cadrul raționalismului resuscitat în spațiul virtual. De asemenea, nu își suprimă pasiunea corporală, bogăția senzorială și genetică și sexualitatea întrucât recunoaște faptul că rațiunea nu mai poate veni singură în controlul dorinței și al pasiunilor, ci este doar una dintre multele modalități de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică tradițională apare și în "Istoria unei secunde", unde poetul resuscită cultul strămoșilor, al brazdei, al țării, al limbii, lucrările sfinte și cântecele lui Anton Pann. O suită de poeme stau sub semnul poveței și al sorții, al înțelepciunii antonpannești: "Anton Pann e cel ce spune; cu mare deșertăciune/ și ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
propria dramă: violată în urmă cu cîțiva ani, apoi prostituată în Italia, revenită acasă, la țară, baricadată într-o tristețe disimulată. Vor deambula în decoruri naturiste atinse de un ușor aer post-apocaliptic, vorbind despre vechiul proiect avortat, încercînd să-l resuscite. N-au cum să treacă mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii. Vor încheia recitînd alternativ ultimele versuri ale baladei și evocînd astfel moartea simbolică a eroinei și a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]