1,603 matches
-
budismului în hinduism nu doar datorită unei relative asemănări a doctrinei, ci și pentru facilitățile pe care un om obișnuit le avea în societatea indiană dacă era hindus. Atacurile cuceritorilor musulmani și persecuțiile acestora au reprezentat lovitura finală a budismului retezând orice șansă de renaștere. Călugării budiști au fost uciși sau goniți în Nepal sau Tibet, mănăstirile au fost prădate, bibliotecile au fost arse, iar multe din lăcașurile religioase au fost distruse. Când Imperiul Britanic a ocupat India, budismul dispăruse complet
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
și-au legat viața și opera de aceste meleaguri. Stema municipiului Câmpina potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea de Guvern numărul 993/2003, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 633 din 4 septembrie 2003, se compune dintr-un scut retezat în două părți. În câmpul de sus, pe fond albastru, este amplasat Castelul "Iulia Hasdeu", de argint. În dreapta este figurat soarele, de aur, cu chip de om, cu șaisprezece raze (opt mari și opt mici). În campul de jos, pe
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de trifoi, lucernă, apoi morcovii, cartofii. Orbeții sunt vânați de mustelide, dihor de stepă, nevăstuică. Ieșind rar la suprafață nu constituie un
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
va rămînea însă, ca și la Eminescu, uitată în noaptea manuscriselor. Apariția fulgurantă a lui Ștefan Petică în literatura română va provoca la nesfîrșit, în posteritate, un regret arzător. Au mai existat scriitori români dispăruți în plină tinerețe, speranțe nenumărate retezate înainte de vreme, dar, prin ceea ce reușise să ne dea înaintea împlinirii vîrstei de 27 de ani, Petică reprezintă poate cazul cel mai tragic înregistrat de istoria literară românească. Măsurăm abia astăzi, în secolul XXI, proporțiile acestei pierderi. Volumașul lui de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
care se simte tot mai atras de când și-a spus că aceștia ar fi singura speranță. De reținut din acest pasaj sunt trei momente: În urma unei explozii datorate căderii unei rachete în imediata lui apropiere, Winston dă peste o mână retezată de la încheietură, pe care, fără să ezite, o împinge cu piciorul spre marginea străzii. Deși lucid într-o mai mare măsură decât mulți dintre cei printre care trăia, își pierduse și el - ca urmare a peste treizeci de ani în
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
și pe coasta estică a Indiei, în Andhrapradesh și Orissa (tărâmul natal al lui Mahavira). În vestul Indiei, jainiasmul s-a răspândit în perioada medievală în statul Gujarat sub egida conducătorului Kumarpal. Invazia islamică din secolul al XIII-lea a retezat răspândirea jainismului, dar nu a dus la dispariția acestei religii din cauza înaltului grad de disciplină monastică și a angajamentului călugărilor față de modul de viață autoimpus. În timpul stăpânirii britanice din India (1757-1947) jainismul a suferit un proces de hinduizare crescândă. Jainismul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
o ceată de însoțitori pedeștri și ucidea o mulțime de romani, fu cuprins de mânie, scoase sabia de la șold, își privi calul încoace și încolo, îi dădu pinteni, se repezi asupra lui Icmor, ajunse până la el, izbi peste grumaz și reteză cu mâna dreaptă capul scitului, rostogolindu-l la pământ. La căderea acestuia se înălță din mijlocul sciților un strigăt amestecat cu plânset, iar romanii se avântară împotriva lor. În aceste condiții oastea lui Sviatoslav s-a retras în cetate pentru ca
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Atena îl ajutară, ferindu-l de chipul gorgonelor - care dacă le vedea cineva devenea stană de piatră - și arătândui-o pe Medusa în scutul ca oglinda. El se îndreptă către ea, privind-o prin scut și dintr-o singură lovitură, îi reteză capul. Îl ia apoi cu sine și zboară repede înapoi în Grecia, înainte ca celelalte gorgone să se scoale. Din trupul Meduzei au ieșit calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor. În călătoria lui Perseu spre casă, în Libia, din capul
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
florale aplicate pe ea. Icoanele sunt mobile, pictate în stil neobizantin, predominând culoarea albastru și bronz, și au câteva răni cauzate de evenimentele războiului.Candelabrul din naos este bogat ornamentat. A fost reparată în anul 1946, după ce un obuz a retezat turla bisericii în timpul războiului, și din nou în 1958. Se mai păstrează și astăzi o Biblie, precum și mai multe cărți de cult cu urme de schije provenite de la acel obuz. Între anii 1984-2003, a fost restaurată catapeteasma, a fost consolidată
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
constituie în formule fixe. Cel mai adesea, violoncelul va marca timpii (de regulă, notați convențional cu pătrime), iar viola poate merge pe formule cu valori mai scurte sau sincopate. Folosită astfel, viola devine instrument aproape exclusiv armonic. Călușul instrumentului se retează, parțial sau total, permițând arcușului punerea în vibrație simultană a trei sau patru corzi. De multe ori, a patra coardă va fi scoasă (Do sau la); restul de trei vor fi acordate diferit. Spre exemplu, în estul Transilvaniei au fost
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
pe acest pământ. Din câte îți amintești, chiar și pe noi ne bântuiau gândurile. Nici nu terminasem școala și mă și vedeam savant sau măcar un profesor în aura unei universități cu renume. Tu, la fel! Ție ți s-au retezat drumurile. Of! Când îmi amintesc... Abia aștept să-i zic vreo două! Eu n-am avut talent la discursuri. Mintea mi-o ia și acum înainte, iar vorbele se împiedică în te miri ce altă încurcătură venită tocmai de la Turnul
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
de a reacționa la ele cu spirit de finețe. Previzibilă, lesne de evaluat era, în schimb, averea cetățeanului - care, modestă și aproximativ egală cu a tuturor celorlalți, neputând folosi la nimic, îl împingea spre lumea ideilor; suficientă, totuși, ca să-i reteze din capul locului orice veleitate de cerșetor. Dar cum să scapi, în Occident, de monotonia diversității? Cu ce să-ți umpli pustiul cotidian al îndestulării generale? Dacă averile și renumele se deosebesc aici, în Occident, fără jenă, nu e mai
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
înapoieze cu capul unui inamic. Într-o bătălie recentă, când un vasal al fratelui lui Nobunaga se răsculase, Inuchiyo luptase cu ferocitate în avangarda armatei. Când un războinic dușman îi trăsese o săgeată în ochiul drept, Inuchiyo sărise de pe cal, retezase capul luptătorului și i-l adusese lui Nobunaga. Totul, fără a scoate săgeata. Era un om îndrăzneț și frumos, deși avea acum ochiul drept închis, ca o fantă îngustă; dădea impresia că pe pielea lui deschisă și plăcută fusese depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aceea, se părea că vizita lui Inuchiyo era animată de îngrijorarea sinceră pentru Tokichiro. — Te-ai gândit la ceea ce simte Yamabuchi Ukon? întrebă Inuchiyo. — Probabil că-mi poartă râcă. — Deci, știi ce gândește și face Ukon? — Da. — Așa? i-o reteză scurt Inuchiyo. Dacă înțelegi atâta lucru, atunci sunt cu cugetul împăcat. Tokichiro îl privi atent. Apoi, înclină capul într-un mod care părea să indice consmițământul: — Mare figură ești, Inuchiyo. Pe oricine iei la ochi, îl iei de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clanul Oda. Am venit să-ți iau capul. Pregăteșt-te să mori! în timp ce-și striga numele, Jinnai lovi spre spatele lui Yoshimoto, iar ciocnirea dintre lance și armură le răsună în urechi. Fulgerător, Yoshimoto se răsuci, iar spada sa reteză în două lancea. Jinnai sări înapoi, cu un răcnet, ținând în mâini o bucată lungă doar de un metru. Jinnai aruncă lemnul și urlă: — Lașule! Îi arăți spatele unui adversar care s-a prezentat? Scoțând spada din teacă, Jinnai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
brad. Aici sunt! Cu spada pregătită, Yoshimoto îl privi crunt pe Koheita. Lancea lui Koheita se repezi, lovindu-i flancul armurii. Însă platoșa era bine călită și rana nu fu adâncă, lăsându-l pe Yoshimoto nedescurajat. — Mișelule! răcni Yoshimoto și reteză lancea. Koheita era îndârjit. Aruncând ciotul, sări înainte. Dar Yoshimoto se lăsă în genunchi și îl lovi în picior cu spada. Avea o lamă excelentă. Din gambiera de zale săriră scântei, iar rotula lui Koheita plesni ca o pomegranată, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
al războiului nu visase să-l facă. Imagawa Yoshimoto începuse marșul spre Kyoto în fruntea unei mari armate. Ambiția lui - de a i se acorda un mandat imperial, în virtutea căruia să-l controleze pe shogun și să conducă țara - fusese retezată în plin având, dar el nu era decât primul care încercase. Toți ceilalți mari seniori din țară considerau că planurile lui Imagawa erau cele mai bune. Însă numai Nobunaga fusese atât de îndrăzneț încât să călătorească singur la Kyoto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clar cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat la nesfârșit de intrigile lor. Am să-i învăț că eu sunt Takeda Shingen din Kai. Ostaticul din Tokugawa a fugit. Acest lucru îmi retează legătura cu Ieyasu. Ce alt pretext îmi mai trebuie?” Spusese aceste lucruri la consiliul militar din aceeași zi. Auzind că Nobunaga își instalase tabăra la Nagashima și părea încleștat într-o luptă dură, abilul războinic găsise prilejul. Amakasu Sanpei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fața în jos. Coada suliței rămase dreaptă în apa care se înroșea, ca un harpon înfipt într-o balenă. Cei doi asasini intrară plescăind în râu. Îl târâră pe Shikanosuke, rănit, de picioare, îl țintuiră pe țărmul râului și-i retezară capul. Sângele începu să curgă în pârâiașe peste pietrele de pe mal, în timp ce valurile râului Abe, rostogolindu-se încoace și-ncolo, păreau aproape în flăcări. În același timp, din susul malului se auzeau strigăte și urlete: — Stăpâne! — Senior Shikanosuke! Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era un om simplu la vorbă, ce părea complet lipsit de fanfaronadă sau intenții ascunse. Convingerea și sinceritatea lui Hanbeierau atât de diferite de stratagemele folosite de obicei în timpul negocierilor dintre clanurile de samurai, încât frații Akashi se lăsară înduplecați. Retezară legăturile cu clanul Ukita. Numai când fu cu misiunea îndeplinită, Hanbei ceru în sfârșit o scurtă perioadă de concediu. De astă dată, lăsă într-adevăr deoparte responsabilitățile militare și se duse la Kyoto să se întremeze. La plecare, Hideyoshi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobutada plecă nu peste mult spre Kyoto. Însoțit de Naoie, Hideyoshi intră apoi într-o audiență la Nobutada. În sfârșit, prin intervenția acestuia din urmă, Nobunaga se înduplecă. În aceeași zi, sigiliul vermilion fu aplicat pe angajament, iar clanul Ukita reteză complet legăturile cu Mori și se alie cu Oda. Peste nici șapte zile, însă, fie printr-o coincidență, fie din motive de operativitate militară, unul dintre generalii lui Nobunaga, Araki Murashige, își trădă seniorul și trecu în tabăra inamică, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acum bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și rugător palmele. — Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ainevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu spada. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând cel mai slab punct din cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cei treisprezece oameni continuară să înainteze, cu Mitsuhide în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, spada lui scoasă din teacă lovi prin stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când spada reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură imediat în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu amărăciune și se ridicară foarte puține obiecții. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo își reteză legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră în mod oficial sub comanda lui Hideyoshi, dar nu era decât o chestiune de formă. Cu mult timp înaintea acestor evenimente, inima lui Katsutoyo devenise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau spre a lua capul lui Shonyu. A cui spadă îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l roată. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capoul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]