1,912 matches
-
eveniment pe care îl percepem ca fiind unul periculos, șocant sau înfricoșător, iar trauma este resimțită puternic la nivel psihologic și fiziologic. Mai mult decât atât, persoanele care nu își pot reveni în urma șocului, și suferă de stres post-traumatic, vor retrăi iar și iar calvarul prin care au trecut, având halucinații și coșmaruri, vor evita persoanele care le aduc aminte de evenimentul traumatic, vor suferi de insomnii, vor fi furioși, vor fi depresivi și pot suferi de afecțiuni fizice, precum tensiune
Creatorul Tehnicii pentru vindecarea Stresului Post-Traumatic, vine în România [Corola-blog/BlogPost/93006_a_94298]
-
deruleze “banda” evenimentului în mintea lui, înainte și într-un mod specific, până când acel eveniment nu mai creează nici o reacție negativă. Odată realizat acest pas, persoana care suferă de TSPT va fi eliberată de coșmaruri, ruminații și teroarea de a retrăi acel eveniment abominabil și traumatizant. Sâmbătă, 04 Februarie, Dr. David C. Muss va susține pentru prima dată în Europa de Est și în România un Seminar dedicat în special tratării Stresului Post Traumatic. Este o ocazie specială de a învăța direct de la
Creatorul Tehnicii pentru vindecarea Stresului Post-Traumatic, vine în România [Corola-blog/BlogPost/93006_a_94298]
-
acesta la Cernăuți, ajungând astfel la Liov, la Cernăuți și la Suceava. Am trecut și pe la Hotin, localitate de pe malul Nistrului. Deși era în aprilie, era o zi cumplită de toamnă, cu cer negru, vânt puternic și frig năprasnic; am retrăit acolo, privind celălalt mal, dezastrul deportării din 1941, cuprins de o intensă oroare. „Cel care are un «de ce» pentru care să trăiască poate indura aproape orice”, spunea Friedrich Nietzsche. Care a fost „de ce-ul” dvs. în perioada petrecută în lagăr
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
care veți fi încercată pentru a nota un nou succes profesional, de această dată, în mandatul de consul Șef al Secției Consulare? Am avut șansa ca, după o carieră în magistratură, prefațată de o scurtă ucenicie jurnalistică pe care o retrăiesc încă în tot ce înseamnă comunicare publică, să fiu cooptată, în anul 2006, într-un colectiv născut din inițiativa îmbinării formației juridice cu cariera diplomatică. Alături de confrați magistrați și colegi diplomați, am pus bazele și, ulterior, am coordonat Inspecția Generală
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
dramatic înainte de moartea lui, când știam amândoi că diagnosticul de cancer la rinichi, generalizat, îi dădea foarte puțin să mai trăiască. În anul acela ne-am uitam zilnic la video-urile locurilor pe unde am fost împreună și ne-am retrăit tinerețea, momentele de fericire. - Ce simte o femeie la 60 de ani? Vârsta cronologică ține pasul cu cea a împlinirilor? - Nu știu ce simt alte femei, dar eu la 60 ani aveam 30, iar acum, că pe 20 Mai 2017 împlinesc 70
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
mamei pentru care poartă o veșnică iubire. Tabloul măicuței sale îl emoționează într-un mod unic. Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătorește prin timp cu ele și retrăiește intens străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este mistuitoare și arde neîncetat într-un potir de taine preacurate. Sandu Cătinean este și un poet patriotic care își cântă țara în versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
venea nu doar din cele reamintite, ci și din faptul că ea, nepoata, ținuse minte nunta, bucurând-o cu pomenirea desfășurării ei. Însemna mult pentru Marieta faptul că nu se găsea singură acum, tocmai în ceasul recuperării sale, că cineva retrăia, alături de ea, clipe care contau mult în lupta cu boala, cu depresia inerentă vârstei și situației sale. Se vedea clar că figura Marietei exprima acum altceva decât de dimineață! I-au făcut bine cele povestite, își zicea cu nădejde Mira
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
amputarea mâinii. Și, cu singura Întărire a lotusului, mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Lângă Porta Romana, prăvălia meșterului Teofilo, spițerul. Poate că el e mortul. — Poate? Ce Înseamnă asta? — Trebuie să vezi cu ochii dumitale, Îți spun. E la fel ca data trecută. Dante făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a născut și schimbarea de abordare a micului fragment de dialog la care mă oprisem, schimbare ce s-a dovedit decisivă. Am constatat că replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajung patru poeți, Lorca, Trakl, Saint-John Perse și Bacovia. Este În stare să recitească aceleași cărți de sute de ori. Femeile pe care le-a iubit nu depășesc numărul poeților amintiți. CÎnd tace ore În șir Îmi spun: iar Își retrăiește În gînd scena cu pictorița aceea planturoasă și nesătulă care Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
interior. Natanael o strigase de mai multe ori - apoi înțelesese că Tua murise și timpul învinsese iubirea. Imagini de la începutul vieții lor împreună se dezlănțuiră brusc peste el. Se văzu cu Tua pe banca din parc, plină de mâzgălituri. Apoi retrăi senzația ciudată când el își pierduse controlul asupra propriului corp. O delicvență avusese loc: sufletul lui fusese parcă împins de un suflet mai bătrân la periferia ființei, ca un adaos neesențial, absorbit într-o fericire inexplicabilă. Auzea cântându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă peste obraz și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până ce sosise vremea să plece la întâlnirea cu Moș Calistrat. Nici măcar nu izbutise să-și amintească lucrul acela important despre care știa că îl observase cu o noapte în urmă. Urcase în camera lui și se trântise îmbrăcat pe pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era sigur că informația se afla acolo, în mintea lui, numai că n-o putea scoate la lumină. Oboseala îl doborâse și somnul îl furase pe nesimțite, ațipind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești pe o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea asta totul trebuie să se repete, gândi comisarul, în timp ce cerul gurii retrăia gusturile de la micul dejun luat la providențial, s.a., Voi bea numai cafeaua, spuse el, mulțumesc mult. Când puse ceașca pe tavă, mulțumi din nou și adăugă cu un zâmbet de cunoscător, Excelentă cafea, doamnă dragă, poate că voi reconsidera hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
angajament. Poate pentru că era izolat fonic și, prin urmare, surd, tavanul n-a avut nimic să-i spună, fără a mai pune la socoteală că, petrecând cea mai mare parte a timpului singur, își pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câinii! Când am venit în țară plecase tineretul Ce-și căuta de lucru colindând Occidentul. Au plecat la căpșuni medicii și chirurgii, Spitale, ca și școli, piereau la umbra crucii. Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire Refuz să retrăiesc o nouă amăgire Când am venit în țară ne sufoca teroarea Că marile puteri ne-au injectat tumoarea De cancer, să ajungem un popor fără glie În secret veneticii primesc cetățenie. De s-o trezi poporul feriți-vă, tâlhari! Prea
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
anonima nesemnată” sau vreme când bufonii devin eroi, despre Ceardașul care se joacă la Cotroceni, în timp ce, în Transilvania, ungurii pregătesc un martie... autonomist, dar și despre cei care își uită istoria, mereu în vâltoarea viforelor, și care riscă să o retrăiască, din păcate. Receptarea raportului dintre viață și literatură, cu inteligență, incisivitate, promptitudine și asumare, sinonimia cu responsabilitatea cuvântului scris într-o Galerie Gutenberg, în care noi, gazetarii, suntem mereu în salopete de lucru, fac parte din acea estetică a receptării
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]