444 matches
-
a răspuns că fusese înțeles greșit. Hubmaier, derutat, a fost de acord să retracteze. A doua zi însă, în fața congregației, a mărturisit tulburarea mentală și spirituală pe care i-o adusese acest fapt, declarînd: „Nu pot și nu vreau să retractez.” Din nou în închisoare, sub tortură, a oferit retractarea care i se cerea. Părăsind apoi în secret orașul Zürich, i-a fost acordat azil în Nikolsburg. Acolo s-a arătat a fi împotriva non-violenței învățate și practicate în multe cercuri
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
o treime din părul cărunt al lui Kofler. În timpul pregătirii procesului, Kofler a fost constrâns să scrie câteva autocaracterizări grotesc de masochiste, în care recunoștea că ar fi fost maniac sexual, asasin și trădător. Ulterior, în timpul dezbaterilor din proces, a retractat toate declarațiile făcute în cursul anchetei și nu a recunoscut niciunul dintre capetele de acuzare formulate de procuror. Altă acuzație împotriva lui Kofler a fost cea de înaltă trădare prin furnizarea de informații spionajului britanic și american. În cadrul procesului împotriva
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
al unui ofițer însărcinat cu transportul”. Potrivit articolului, Kersten ar fi declarat că Himmler i-ar fi spus că Bernadotte nu dorea salvarea evreilor, și că el înțelegea „necesitatea luptei noastre contra evreimii mondiale” (Himmler dixit). Trevor-Roper a început să retracteze aceste acuzații la scurtă vreme după publicarea articolului. La data publicării articolului, Kersten tocmai fusese propus de către guvernul olandez pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru a fi zădărnicit un plan nazist de deportare a întregii populații olandeze—o propunere bazată
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Este vorba de o renarare transformată a vieții lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelație în favoarea vechilor zeități politeiste, după care o retractează ca fiind o greșeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind și un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraș, Baal se ascunde într-un bordel subteran, în care
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
similare s-au petrecut în alte trei clădiri de apartamente și într-un centru comercial; în total au fost ucise în jur de 300 de persoane. Militantul arab Khattab și-a asumat inițial responsabilitatea pentru atentate, dar mai târziu a retractat acest lucru. Retractarea a fost urmată de un telefon anonim prin care se revendicau atentatele în numele unei grupări intitulate Armata de Eliberare a Daghestanului. Ulterior nu au mai existat apeluri telefonice sau alte acțiuni ale Armatei de Eliberare a Daghestanului
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Poe să spună în scena metamorfozei a fost dezbătut, alimentat în parte de una din scrisorile personale ale lui Poe în care acesta contestă faptul că a fost Ligeia a renăscut în corpul Rowenei (o declarație pe care el a retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
în „Morella”. Poe a scris că ar fi trebuit ca Rowena posedată de Ligeia să recadă la sinele său adevărat, astfel încât ea ar putea fi înmormântată ca Rowena, „modificările corporale stingându-se în mod treptat”. Cu toate acestea, el a retractat această declarație într-o scrisoare ulterioară. Ar fi existat anumite dezbateri dacă Poe ar fi intenționat ca „Ligeia” să fie o satiră a ficțiunii gotice. În anul în care a fost publicată „Ligeia”, Poe a publicat doar alte două lucrări
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
fi aceeași persoană cu Moise. Alții, cum ar fi Isaac de la Peyrère, Baruch Spinoza, Richard Simon și John Hampden au ajuns la aceeași concluzie, dar operele lor au fost condamnate, unii dintre ei fiind băgați la pușcărie și forțați să retracteze, un atentat fiind comis la viața lui Spinoza. în 1670, în „Tratatul teologico-politic”, Baruch Spinoza a respins punctul de vedere că Moise ar fi autorul Pentateuhului. El a analizat structura bibliei și a demonstrat că ea, în esență, reprezintă o
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
amenințat cu moartea a acceptat cererile ofițerilor care i-au impus redactarea unor angajamente și scrisori prin care își manifesta atașamentul și loialitatea față de Securitate și P.C.R. Eliberat și întors acasă, după câteva zile a redactat un document prin care retracta toate scrisorile și angajamentele pe care le-a scris și înregistrat sub amenințare în cele patru zile de la cabană. Pentru a putea fi mai bine supravegheat de Securitate s-a dispus mutarea sa într-un nou apartament. A fost urmărit
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
articol al palpului maxilar este puțin dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din "Despre originea speciilor" a scris: „Dacă
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul "Enterobius vermicularis" măsoară 0
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
Dacă strangularea persistă se produce ocluzia arteriala cu posibilitatea dezvoltării unei necroze a prepuțului sau glandului. Parafimoza se produce datorită unei inflamații cronice, care duce la stenozarea fantei prepuțiale (fimoza) și la formarea unui inel tegumentar îngust, atunci când prepuțul este retractat înapoia glandului. Parafimoza poate apărea după o decalotare forțată, după o erecție sau masturbare la un pacient cu fimoză sau datorită automutilării. Strangularea peniană accidentală mai poate apărea la copii sau la pacienții în vârstă la care se aplică dispozitive
Parafimoză () [Corola-website/Science/337528_a_338857]
-
la fratele lui cardinalul Henry Stuart pentru asistență. Henry le-a acordat un venit de 5.000 de livre în schimbul unei declarații de la Clementina că ea n-a fost niciodată căsătorită cu Charles, declarație pe care mai târziu ea a retractat-o. În 1772, Prințul, atunci în vârstă de 51 de ani, s-a căsătorit cu tânăra de 19 ani, prințesa Louise de Stolberg-Gedern (care era numai cu un an mai mare decât fiica lui Charlotte). Charlotte a început să-i
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
Prezentat inițial ca o poveste adevărată, el detaliază călătoria de doar trei zile a europeanului Monck Mason peste Oceanul Atlantic în balonul cu gaz „The Victoria”. S-a dezvăluit mai târziu că era vorba de o farsă, iar povestea a fost retractată două zile mai târziu. Relatarea conține două capitole: descrierea tehnică detaliată a balonului și jurnalul de bord, în care membrii expediției și-au notat impresiile lor la cererea presupusului editor. Articolul menționează, de asemenea, insula Sullivan și Fort Moultrie din
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
aveau ru[be]denii apropiate în Comunitate,” și cu condiția „de a fi exceptate orele slujbelor care se făceau la ore precise.” Cele 12 ore din zi sau cele 12 ore din noapte se întindeau și se dilatau sau se retractau și se scurtau după anotimpuri, vara și iarna. Dar orologiile în curând vor codifica mai strict orarele. Începând de la 3 noaptea, la deșteptare, suna utrenia, apoi, la 6, laudele, terța la 9, sexta la amiază, nona la 15, vecernia la
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
în farsa Great Moon Hoax din anul 1835, o poveste inventată despre presupusa descoperire a vieții și chiar a civilizației pe Lună pe care ziarul i-o atribuia în mod fals astronomului britanic John Herschel și pe care nu a retractat-o niciodată. Pe 13 aprilie 1844, "The Sun" a publicat ca fapt o povestire de Edgar Allan Poe, cunoscută acum sub numele de „Farsa cu balonul”, pe care a retractat-o la două zile după publicare. Povestirea se referă la
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
fals astronomului britanic John Herschel și pe care nu a retractat-o niciodată. Pe 13 aprilie 1844, "The Sun" a publicat ca fapt o povestire de Edgar Allan Poe, cunoscută acum sub numele de „Farsa cu balonul”, pe care a retractat-o la două zile după publicare. Povestirea se referă la traversarea imaginară a Atlanticului cu balon cu aer cald. Astăzi, ziarul este cel mai bine cunoscut pentru editorialul său din 1897 intitulat „Is There a Santa Claus?” (denumit în mod
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
controversate în revista sa. În anii 1850, el a destituit-o pe Sara Jane Lippincott („Grace Greenwood”) din funcția de redactor adjunct pentru că a denunțat sclavia în "National Era". Lippincott l-a denunțat public pe Godey, iar acesta și-a retractat decizia ulterior. Cu toate acestea, el a interzis revistei să ia o poziție în timpul Războiului Civil American. În fapt, în timpul războiului, revista nu a prezentat nicio informație de acest fel, iar cititorii au căutat în altă parte informații legate de
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]