6,509 matches
-
uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
foarte frumoasă și caldă, plăcută. M am sprijinit de tocul ușii de la dormitor și mă uitam la fetele care dormeau, cap la cap - fata mea și fata fratelui meu. Erau frumoase amândouă și părul creț, lung și auriu li se revărsa pe umeri și pe perne. O întreb pe mama dacă pot rămâne și eu la ea, dar ea îmi răspunde: -„Nu, tu pleci la casa ta care este mult mai frumoasă.” Dau să plec, dar mă întorc și o întreb
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
grăbea. Avea timp, tot timpul... Dar ea ...cine este ea? De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai cunoscuse. De nu s-ar mișca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O pereche de mâini iubitoare era gata oricând să mă ridice din iarba înaltă, presărată cu păpădii galbene, în care mă prăbușeam uneori, din neatenție. - Păpădie, unde ți-s ochii? Pentru o clipă, deveneam o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din merii înfloriți s-au mutat la tâmplele acelor doi frumoși, cu ochii ca cerul senin. Nu mai sunt tineri, dar încă am fericirea de a-i vedea... Și sufletul mi se umple de bucurie, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare de iubire. Parcă nimic nu s-a schimbat. Și totuși, tremurul ușor al mâinilor viguroase care cândva mă ridicau în zbor, îmi amintește că timpul a trecut nemilos peste lumea fermecată, în care nimic rău
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De o eternitate, a venit, cumva firesc, răspunsul tău. O eternitate, zici? Nu știu... nu cred că îmi permit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în atât de puțin timp opiniei publice pentru că a avut de partea sa inconfundabilul accesibil. Ar fi putut, în stilul său caracteristic, să afirme despre sine: Până și un prost vede că sunt inconfundabil... Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile“. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
n-are rațiune... Cei care nu se conformează trag consecințele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ține mai mult de biologic decât de spiritual. De pildă, eu mă situez în fluviul inform al stalinismului, care se revarsă prin empirismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, dacă încerc să judec acest fluviu inform al stalinismului care situează omul în regnul animal, cum pot eu să scap de acest animalism? Prin orgoliu, mă opun — și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu n-am tins să devin filozof. Am vrut să devin „legiuitor“ — ceea ce e cu totul altceva —, adică să mă mut în alții. Legiuitorul este unul care își lichidează autoinsatisfacțiile revărsându-se, formal sau juridic, în alții. Asta am vrut eu. Eu m-am văzut întotdeauna legiuitor, deși n-am avut ocazia să fiu. Am fost sfătuitor la diferiți tâmpiți miniștri. Și alunecam peste ei ca apa peste rață... Uite, ca să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
foarte frumoasă și caldă, plăcută. M-am sprijinit de tocul ușii de la dormitor și mă uitam la fetele care dormeau, cap la cap - fata mea și fata fratelui meu. Erau frumoase amândouă și părul creț, lung și auriu li se revărsa pe umeri și pe perne. O întreb pe mama dacă pot rămâne și eu la ea, dar ea îmi răspunde: -„Nu, tu pleci la casa ta care este mult mai frumoasă.” Dau să plec, dar mă întorc și o întreb
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
autoarei, despărțită de viață prin deasa țesătură de interdicții și prejudecăți care o înconjurau. Acolo undeva într-un mic oraș de provincie, izolată prin morala constrângatoare și ipocrită a clasei ei, măsura sufletului singuratic se umple până-n vârf și se revarsă acum înecând toate limitele. Paginile acestor cărți alcătuiau nu numai un document psihologic de mare amploare, dar și manifestarea unei femei în fond eliberată, curajoasă prin luciditatea cu care citește în sine și prin precizia cu care stabilește simptomele suferinței
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
având un atu dat de distanța mică față de municipiul București (103 m), Ploiești (45 km), Brașov (67 km), Târgoviște (75 km) și Buzău (110 km). Pe acest drum al Prahovei, numit și drum al oilor sau drumul mocanilor, s-a revărsat peste Carpați populație din Transilvania, în căutare de pășuni, libertate și viață liniștită. La origine populația de oieri transilvăneni din zona Brașovului și Făgărașului. Așezată, așa cum am arătat, în cea mai mare parte pe podul terasei din dreapta Prahovei, la altitudinea
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare intelectuală și fizică, este atras de Teodora, „femeia fatală” din visurile sale (nocturne sau diurne). O descrie la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de el cu Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea pe care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată pe tine?... Doar noi sîntem prieteni și nu ne uităm la copilăriile altora! Și Ilinca revărsă asupra sa toată căldura ochilor, zîmbindu-i prietenoasă și lovindu-l încet cu palma peste obraz: Blegule! Tomiță lăsă ochii în jos pierdut, dar grozav de fericit că Ilinca i-a vorbit mai apropiat ca niciodată. După două ore și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dupa moarte, continuă să dea viață energiei sufletului care a preluat toate caracteristicile și memoria fostului trup. Dar, la nivel Universal, de unde vine neurina? Unii fizicieni spun că din fuziunile termonucleare care se transformă în energie numită neutrină care se revarsă în spațiu, inundă planetele cu energia conservării vieții! Este greu de explicat dar mai ales să fie acceptat. Omul pentru eternitate face și crede orice vede sau aude. Vă mulțumesc pentru atenție. Asistența se ridică în picioare și aplaudă îndelung
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viață proaspătă. ... La atingerea nepieritoare a mâinilor tale inima mea își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri și evuri trec încă și tu te reverși necontenit, și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd al Aziz, fiul lui Musa, viitorul guver nator din Al Isbili... După cum îți imaginezi, despre asta vom vorbi mult mai târziu, dacă nu cumva o să uit. Mi se întâmplă destul de des să uit lucruri, în ultimul timp
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alexandre se grăbise să-i deschidă, curtenitor, ușa. O sim țea obosită după călătoria cu trenul și puțin absentă, ca de obicei. Camera lor de la Lairg emana un romantism cere monios și puțin apăsător, ca și cum Scoția întreagă și-ar fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou enorm, ca o corabie eșuată în fața unor ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se ghicea pe geam de un pervaz lat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]