3,881 matches
-
Nu mai era un mare teren de joacă și aventuri, ci un loc unde opreliștile erau cât se poate de reale. șoferul nu se Întorsese spre ea s-o privească sau să-i ureze noroc, nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frumusețe! Am crezut că poate dumneavoastră care sunteți javanez, nu-i așa, da, așa credeam, ei bine, am crezut că dumneavoastră o să le vedeți. Eu mi-am făcut deci datoria, iar dumneavoastră de asemenea. E momentul să ne spunem la revedere, cred. Aghiotantul s-a uitat clipind la Margaret. A ridicat un braț să vadă ora. — Veniți cu mine, a zis. Vă dau trei minute, nu mai mult. Au părăsit Încăperea și au Înaintat grăbit de-a lungul unui culoar Îngust
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu adevărat relaxată. Așa e bine, aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui clar albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu-i vadă el expresia, emoția, plânsul ce-i ședea în gât. Mai treci pe aici, o invită el și închise după ea ușa. Coborând scările femeia avu sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privit relația dintre noi ca pe ceva detașat, ca de pe un ecran, înțelegi? Nu m-am implicat, nu mi-am făcut planuri. Tu ai existat pentru mine din momentul în care ne-am văzut și până când ne-am spus la revedere. Atunci eram din nou singură, tu nu mă urmai, rămâneai acolo, în locul unde ne despărțisem, tu dispăreai iar gândurile mele deveneau libere. Crezi că s-ar schimba vreodată situația asta dintre noi? Crezi că peste o lună, două, un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce știau să le umple timpul și să le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă nu începuseră căsnicia de la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu am putut să vă fiu de folos. E sigur că nu se mai poate îndrepta nimic? Absolut sigur, da! Atunci cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic, se mai întâmplă, la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dincolo de logică, știi? Dincolo. Poate ploaia, zgomotul de afară, presant, liniștea din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te doresc, iubita, crede-mă, parcurg totul în goană, cu sufletul la gură, mă pregătesc mereu pentru revederea cu tine. Ea îmi aduce echilibrul. Și am nevoie de echilibru, multă nevoie. Uite, azi am ieșit de la o ședință mai repede decât speram, am vrut să-ți dau telefon la serviciu, să te rog să găsești o scuză ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doua nici unul nu mai făcu nici o mișcare, parcă erau făcuți din piatră. Dar în acea anchilozare era mai puțină concentrare. Muzica nu mai reuși să treacă dincolo de urechile lor. La plecare, în ușa lojei, Carmina i-a spus sec "la revedere". Nu-i prea plăcuse ideea de a fi plasată ca într-o cursă de șoareci. Permiteți-mi să vă conduc până acasă. Ea nu-i răspunse. El a urmat-o de-a lungul culoarului, cu o jumătate de pas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
divorțul, nu mai auzise nimic despre el, despre Sidonia sau Trofin. Nu prea știa nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzise nimic despre el, despre Sidonia sau Trofin. Nu prea știa nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre el, despre Sidonia sau Trofin. Nu prea știa nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de telefon. E rândul dumneavoastră să mă sunați. Azi am beneficiat de efectul surprizei creat de apelul meu. Am avut impresia că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă, nici senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat asta, m-a cuprins un sentiment de rușine și de culpabilitate. Ați văzut, am copii mari și tinerețea nu iartă, te ucide cu ironia. Am avut certitudinea că Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta, când pentru treizeci de minute, să nu te mai gândești nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Adrian Pascu e un om deosebit, m-am gândit adesea la voi ca la niște posibili parteneri. Surâse, se opri. În parcare o aștepta desigur cineva. Am regretat, adăugă, când am aflat, că n-a fost posibilă o evoluție. La revedere, dragă. Era foarte aglomerat. Emilia se pierdu repede în mulțime. Îmbrăcămintea îi era neagră, poate purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ce să nu putem? știi cum ne uităm unul la altul? terminați! îi sar în cârcă de la ușă, ne futem de toți pereții când sună nevasta... da, puiule, vin acum... de față cu mine... ieșim pe stradă, ne luăm la revedere, pa, zic, te sun... și privește speriat... vreau să-l pup, dar nu pe gură, pe obraz... m-a împins! știi cum s-a ferit?!? Bianca face ochii mari din centru... știi cum s-a ferit? sună tu, pula! că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dă din gură un biscuite, iar degetele lui lungi stau la pândă în dreptul buzunarelor de pantaloni, la spate, pe piele, fur fericirea pe bucăți, dar asta voi simți mai mult în hotel, spre seară, când totul va fi doar la revedere, deși mai era ceva timp de stat împreună până dimineață, voi ști că pleacă a 2-a zi, de tot, și că la mare, normal, cu Iulia, Toni?! tu vrei prea mult, nu se poate... dar ce vreau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la un moment dat, stăm în mijlocul străzii și nu știm ce să facem. Adorm liniștită cu Miau, ea mai mănâncă înghețată cu biscuiți și asta după ce Pinochio mă pupă iar cu sufletul pe ochi și mult și își ia la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ploaie 5. Pleacă cocorii 6. Orașul meu 7. O prietenie adevărată 8. Patinele fermecate 9. O zi de neuitat 10. Moartea unei frunze 11. O rândunică îmi povestește 12. Ghiocelul Clasa a III-a 1. Gânduri și flori 2. La revedere, Făt-Frumos! 3. Palatul subteran 4. Acolo... 5. Bucuria unui triumf 6. Eu și ceilalți 7. Drumuri... 8. Prietena mea, cartea 9. De vorbă cu Toamna 10. Răsărit de soare 11. Serbarea din pădure 12. O zi din viața unei frunze
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a C O zi de vară E vară. Soarele strălucește pe cerul senin ca lacrima. Vremea este foarte caldă. Eram în vacanță la bunici la țară. Acolo se aflau și verișorii mei. Eram foarte bucuroși că ne-am revăzut. Bucuria revederii mi-a făcut ca inima să înceapă a bate, ca și cum ar fi vrut să-mi spargă coșul pieptului și să iasă afară. După ce ne-am revenit din emoțiile întâlnirii, am plecat cu toții spre pădurea de la marginea satului. Discul roșu al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe aripile unei adieri, așa cum tot o adiere o desprinsese și pe ea. Am luat-o cu mine și, acasă, am pus-o unde-i este locul, în cartea minunată a Luceafărului poeziei românești, la pagina unde se află poezia Revedere. Și acum tot acolo se află... Loredana Poghircă, clasa a V-a D La săniuș ,,Se așează dinainte în săniuță și eu la spatele lui, ținându-l de după piept cu amândouă mâinile. Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu aș fi eu, când ai citi cartea nu ai simți nimic. Când citești cartea, parcă trăiești în poveste, nu-i așa? Da! Da, așa este! Ce bine îmi pare că nici cărțile nu mor. Acum trebuie să plec. La revedere! La revedere! După această întâmplare, iubesc și mai mult cărțile pe care le-am făcut prietenele mele. Irina Vasiliu, clasa a III-a C Cartea Cartea este un obiect de preț, plămădit din strofe așezate cu grijă și răbdare. Ea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi eu, când ai citi cartea nu ai simți nimic. Când citești cartea, parcă trăiești în poveste, nu-i așa? Da! Da, așa este! Ce bine îmi pare că nici cărțile nu mor. Acum trebuie să plec. La revedere! La revedere! După această întâmplare, iubesc și mai mult cărțile pe care le-am făcut prietenele mele. Irina Vasiliu, clasa a III-a C Cartea Cartea este un obiect de preț, plămădit din strofe așezate cu grijă și răbdare. Ea este înțeleaptă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]