876 matches
-
presupunere cu alta. Imaginației mele i se dăduse serios de lucru. Parcă trăiam într-un roman. Când am „crescut mare” însă, tata nu mi-a dezvăluit nici un secret și nici eu nu i-am cerut s-o facă. Bănuiam că revelarea lui avusese deja loc, în nopțile cumplite, de ceartă, când asistam îngrozit, din patul meu, la escaladarea acuzațiilor, atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. * Cum de am uitat să evoc castanii și castanele de care era plin Clujul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Roma și un alt sentiment al fericirii și al motivelor ce o determină. Și mai este o femeie, Aia, preoteasa dacă a zeului Zalmoxis, care devine oglinda transformării. Ovidiu se simte regenerat și de voința ei. Prezența Aiei e garanția revelării de sine a lui Ovidiu. În oglinda Aiei el dobândește chiar cunoașterea completă a celor diferiți de el, a geților, a culturii lor, a tradițiilor lor, a credințelor religioase, a concepțiilor despre viață, a limbii lor. Astfel, cel care scrisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nivelul "intrapoetic" și, nu mai puțin, "prin retorica specifică tipului de romantism naiv sentimental", una dintre "modalitățile majore de asociere Bacovia-Eminescu" putând fi aceea a asumării critice a "semnificației ontologice a metaforei" ca expresie a "limitării acestuia întru mister și revelare". Prin poezia lui Al. Philippide, ca și prin intervențiile teoretice ale acestuia, i se relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
face și pe alții să se rușineze împreună cu mine de cele în ea însemnate“. Cum Straja dragonilor a rămas doar în stadiul incipient, de la copilărie până la sfârșitul adolescenței, ea devine, postum, o Bildungsautobiographie, o autobiografie a formării sale spirituale, de la revelarea primelor produse ale inconștientului, văzut ca prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de pe cer. Și pictorul și profesorul naturalist erau încântați de ceea ce vedeau. Probabil vedeau mai mult decât îmi era mie îngăduit să observ, sesizau poate sublimul mișcării, al acelei expresii într-o desăvârșită armonie cu linia plutirii în aer, o revelare a frumuseții înseși. Pe fețele lor luminate doar pleoapele se mișcau, când lent pentru ca ochii mari să cuprindă întreaga arhitectură a zborului păsării, când repede, clipirile producându-se în ritmul zbaterilor de aripi. Încercam toți trei o emoție estetică, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aprins devine flacără, poezia adevărată își merită destinul estetic și etic pentru că înalță sufletul. Universul liric ieșean (de la începuturi și până în zilele noastre), cu nimic mai prejos decât alte medii existențial-poematice, ne trimite mereu și generos la sentimentul profund de revelare a lumii. DIMITRIE ANGHEL ȘI "DULCELE TÂRG" În evocarea poetului Dimitrie Anghel Iașul apărea cam așa: "Pe tăpșanul întins al Copoului nu e nimeni la această oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
publicului, de constatarea gusturilor telespectatorilor sau de modul cum vajnici extremiști își precizează conturul prin tiradele lor mai mult sau mai puțin coerente. Aș spune că aici avantajul, căci cu greu el poate fi considerat drept un succes, constă în revelarea problemele care trebuie rezolvate. Integrarea în UE și în NATO constituie realizări importante, dar aș spune că apartenența la aceste organizații are semnificații care țin de viitorul mai îndepărtat. Sigur, accesul la noi fonduri și posibilitatea de a lucra în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, Înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația creștină este revelarea lui Isus Cristos, Dumnezeu și om deopotrivă, mort și Înviat Întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cadru necunoscut, însă această tehnică se realizează și prin invocarea unor accidente naturale, de pildă trăsnetul, ca în Tinerețe fără tinerețe... În Nouăsprezece trandafiri, amnezia reprezintă condiția vieții profane, tulburată rareori de intuirea lumii universale; arta este unul din mijloacele revelării adevărului, iar gesturile, incantațiile speciale, cuvântul, dar mai ales spectacolul declanșează anamneza, căci „acesta este scopul tuturor artelor“. În Dayan este vorba de un proces de anamneză: „Alături de somn, captivitate, beție, ignoranța, dorul originilor, amnezia este o metafora gnostică a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului” (1951). Poetul reprezintă un adevărat „caz” al literaturii române postbelice, fiind lăudat și negat cu încrâncenare egală; eventualul adevăr trebuie căutat, ca întotdeauna, la mijloc. G. ilustrează tipul bardului care își asumă misiunea revelării unor lucruri profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi modulat după acele caracteristici expresive și structurale ale spațiului simbolic de care poetul se crede reprezentat: folclorul, arhetipul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
fantastice și apoi cu hermeneutica unor descântece. Analizele stilistice sunt integrate studiului mitologic și simbolic, printr-o strânsă relaționare cu imagina¬rul tradițional. Cuvântul ritual conține cheia spre semnificația textului și numai o investigare simultană a implicațiilor poate duce la revelarea acestora. Mircea Eliade a diagnosticat încă din 1969 tentația omului modern de a citi în cheie inițiatică diferite creații culturale și a numit-o nostalgie după experiența regenerării totale. Condamnată ca tezistă în numeroase cazuri, perspectiva este însă recunoscută ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o pedeapsă drastică la nivelul existenței fizice. Dincolo de hybris-ul ce încalcă timpul magic se află nesocotirea puterilor ordonatoare ale cuvântului sacru, irosit astfel în lumea perisabilă. Rezultatul acestor perspective convergente ale analizei etnologice, mitologice, stilistice și poetice va fi revelarea unor mărci culturale ale simțirii românești, ordonate în arhetipuri. Pe acestea din urmă le modelează, conform interpretării lui Lucian Blaga, tiparele stilistice și acestea singularizează viziunea noastră tradițională în ansamblul percepției universale a absolutului. Scop implicit al demersului inițiat aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pare naturală în acest context: „Sări ici, sări colea,/ Sări-n poarta soarelui” (Jugur - Argeș). Basmele păstrează tiparul calului solar, feciorul având în el un mystagog și uneori un justițiar, ca în basmul Roșu-Impărat și Verde-Impărat cules de Constantin Mohanu. Revelarea naturii năzdrăvane vine odată cu numele care are o puternică încărcătură magică, deja cunoscută nouă din colinde: „ - Stăpâne - zâce - pune-mi frâu-n cap și-ncalică pă mine - și zâce - să-mi aflizâce - zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea lumii și inerția somnolentă a haosului sunt întrupate în felina
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aur și via ce dă rod în aceeași noapte în care locul este arat sunt probe împlinite de ajutoarele năzdrăvane, coborârea în împărăția morții aparține obligatoriu neofitului, care trebuie să cucerească singur spațiul infernal. Reușita incursiunii este confirmată de revelarea pârghiilor de la baza lumii în momentul întoarcerii de pe celălalt tărâm. Motivul explicațiilor ontologice este comun variantelor acestui basm, dar nu și inelul, care este înlocuit cu un simbol al puterii înțelepte, capabile să regenereze lumea: bastonul lui Aron. Proba finală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul cules din axis mundi și întrebarea ce conduce la revelarea misterului despre creația reiterată. Față de recoltarea fructelor și primirea întrebării fundamentale, acțiunile înregistrate de perfectul compus au acceași valoare de rezultat al unor indicații „scenice” din partea instanței inițiatice, iar perfectul compus certifică desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dramatice reunite în Întâmplări cu păpuși (1964), ca și volumul de proză scurtă Băiatul cu ricșa (1962) se resimt de imixtiunea ideologicului, sesizabilă mai ales în tematică (idealizarea așa-zisului ev nou și a realizărilor sale, denunțarea unor tare umane, revelarea, prin crearea unor mici fabule, a structurii viciate a democrațiilor occidentale etc.) și în tonul moralizator. Treptat dramaturgul, care a scris câteva zeci de piese, reușește să se debaraseze, de zgura ideologică, surprinde vârsta copilăriei și peripețiile ei într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
personalității / 105 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară / 112 Capitolul 4. Taina Întrupării lui Iisus Hristos Revelația ca istorie / 117 4.1. Iisus Hristos: centrul și sfârșitul istoriei / 117 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg / 122 4.3. Istoria ca teologie și hermeneutică / 134 Capitolul 5. Quo vadimus, Domine? / 139 5.1. Apocalipsa după ... Apocalipsă! / 139 5.2. Profeții postmoderne cu privire la sfârșitul istoriei / 145 5.3. Destinul poporului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Orice fapt istoric este un semn, nu pentru că orice eveniment istoric ar semnifica la fel de mult ca Învierea Domnului, kairos-ul central al istoriei, ci pentru că, după cum spune evanghelistul, "la voi însă și perii capului, toți sunt numărați" (Matei, 10, 30). Pentru revelarea rostului tainic al unui eveniment istoric se dăruiește credința, deoarece rațiunea, deși necesară, nu este suficientă. Metoda Fără a neglija cele patru metode de cercetare istorică: euristica (descoperirea și analiza izvoarelor), critica surselor, hermeneutica și expunerea 47, noi ne propunem
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de principiul folosit în a stabili ceea ce este important 50. 2.2. Criterii de selecție a faptelor providențiale Noutatea lucrării de față constă tocmai în selecția și analiza unor evenimente cruciale prin prisma credinței, cu ajutorul studiilor de caz, în scopul revelării rostului lor tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge atât din cercetarea istorică, cât mai degrabă din experiența istorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare a omului, și acest fapt face din istorie o atât de teribilă și complexă tragedie"88. Din conflictul aparent al libertății umane cu voința divină se naște dramatismul istoriei. Istoria e dramatică cum e orice viață, profundă, adevărată, pentru că esența
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul lui Ilie, Iona și al celor trei tineri aruncați în cuptor de Nabucodonosor (Daniel 3, 25), el recunoaște revelarea mâinii divine în chiar Fiul lui Dumnezeu, odată cu Întruparea acestuia 50. Timpul pe care-l trăim e deja un timp mesianic, și odată cu Pogorârea Sfântului Duh a început curgerea acestuia. Sfântul Irineu spune că Dumnezeu și-a trimis profeții "pentru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mai mult nici mai puțin"133. Din această perspectivă kerygmatică, singurul punct de contact între ființele umane și Dumnezeu ar fi credința în Hristos. Toate încercările omului de a ajunge la Dumnezeu sunt definite ca religie, și împotriva acesteia stă revelarea lui Dumnezeu ca om teologia! Reacția sa antiliberală merge până la a-l separa pe omul Iisus de Hristos-ul credinței și istoria de revelație. În opera sa de maturitate, Dogmatica Bisericii, Barth reașează revelația în istorie, fără ca prima să poată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]