695 matches
-
mi-a violat urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se stinse, preschimbîndu-se într-un sunet metalic, prin care răzbătea, poate înu era sigur), ecoul unui hohot de rîs. — Vrei să plec? întrebă el în cele din urmă. Ea murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la trei! Au crăpat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pratt, granițele sunt abolite, iar sciții lui Blok călăresc liberi, pe întinderea ce se revarsă până în Asia Centrală. Revoluția înseamnă nu doar Rusia europeană, nu doar crucișătorul lui Eisenstein, ci și furnicarul de cuvinte, sunete și sânge care se hrănește din reverberațiile ei. Corto, marginalul marin prin exce lență, participă la această revoluție de margine de imperiu, care are explozia tulbure de resentiment consemnată de Marguerite Yourcenar în Coup de grâce. Revoluția devine război civil, iar linia de separație dintre albi și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci îi săgeta. Cum aceste prime valuri de căldură au coincis cu o creștere fulgerătoare a numărului de victime, care s-a cifrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plan intern - iadul biblic pălește pe lângă iadul diabolic patronat de „genialul, generalissimul, părintele tuturor proletarilor devenind „Lumii noi conducător și învățător”, așa cum era denumit atunci când i se atribuiau calități pe care nu le avea. Cultul deșănțat al personalității cu adânci reverberații și în țara noastră îl declarase Dumnezeul popoarelor și ajunsese să se considere chiar un fel de Dumnezeu. Atrocități, persecuții, moarte prin înfometare (caz tipic Ucraina anilor 30), moarte prin împușcare fără nici o judecată, gulaguri presărate pe întreg cuprinsul comunist
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete, însă, la primul pas pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la culoare și declanșând o reverberație aproape muzicală. Pe nesimțite, cei doi țărani ajunseră lângă ea și îi taxară fărădelegea. ă Ăsta era sângele nostru, scroafă nerușinată! ă Ai să plătești pentru asta, curvă! În fugă, reuși să scape de pumnii acestora și de loviturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care la început va fi neglijat și de actor și de spectatori, merge în crescendo, iar ultimul minut va fi bătut cu o forță deosebită, sugerând în același timp stilul nopților de revelion, când ultimele secunde ale anului au o reverberație mai puternică, dar și loviturile puternice ale mulțimii în porțile Bastiliei.) MAMA (Privind fascinată la coborârea ceasului.): Ce-i asta? ORBUL (Neajutorat.): Ce? Care? PRIMUL BĂRBAT (Însoțit de ceilalți în exclamații de uimire) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A sosit! ORBUL: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia să văd! Ia să văd! Aaaa... (Strigătul său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Reverberații lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde vedeți voi ecou? (Arătând spre CĂLĂTOR.) Aiuritul ăsta, cu poveștile lui, v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE (Urlând.): Nu mă duc în camera de sus! Să vă ia dracu! Nu vreau să mai aud nimic! Nu mă duc în camera de sus! ȘEFUL GĂRII (Către CASIER.): Ascultă, Bruno, ascultă... E totuși ecoul. Fii atent! Aaaa... (Reverberații.) Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura... Uitați-vă la mine... Aaaa... (Ecou.) (Către CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos.) Aaaa... (Ceilalți rămân o clipă într-o contemplație profundă.) IOANA: Ce frumos... Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și de reverberații metalice. Eram în culmea fericirii. Nu-mi doream decât ca tipul care-mi făcuse caseta să fi făcut o listă a melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul cu asalt al pantalonilor lui ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă, Închise ușa În calea răcorii tot mai pronunțate a serii. În bucătărie, Paola stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
țialiștilor de cartier care se Înecau În vodcă În cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer În afară, Însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai Întâi Înăuntru, preumblat prin spațiul infinit al bunătĂții, creând reverberații molipsitoare. Era un râs omenesc, al unui frate mai mare care-ți spune : „când o să crești mare“. Atât. Doar faptul de a fi con- siderat Încă mic te face să te simți imediat mai bine, Îți dă iluzia că mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din toată inima. Chiar și fericirea soarelui blând de septembrie și a șiragului de paprici ungurești pe care Jean-Claude Șaman 145 mi l-a făcut cadou În Szentendre, când ne-am cunoscut astă- -toamnă, se găsește aici și Își află reverberații În veselia lumâ- nărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat Împre- ună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iscusit În luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe Încleștate ale Începuturilor Își găsesc În mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fărĂ o confruntare deschisă Între bine și rău. Poate că, dacă vrei să Înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului În buzunar, Însă nu am forța să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai întâi înăuntru, preumblat prin spațiul infinit al bunătății, creând reverberații molipsitoare. Era un râs omenesc, al unui frate mai mare care-ți spune : „când o să crești mare“. Atât. Doar faptul de a fi considerat încă mic te face să te simți imediat mai bine, îți dă iluzia că mai ai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Jean- Claude aderă din toată inima. Chiar și fericirea soarelui blând de septembrie și a șiragului de paprici ungurești pe care Jean-Claude mi l-a făcut cadou în Szentendre, când ne-am cunoscut astă-toamnă, se găsește aici și își află reverberații în veselia lumânărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — Ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat împreună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iscusit în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe încleștate ale începuturilor își găsesc în mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fără o confruntare deschisă între bine și rău. Poate că, dacă vrei să înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului în buzunar, însă nu am forța să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bineînțeles, Femeia nisipurilor, de Kobo Abe. Ce minunată frază minată ! Cititorul care pășește pe ea pentru a intra în roman provoacă de fapt două explozii de intensități diferite... Prima dintre ele este mai discretă, mai difuză, efectul ei vine prin reverberație, prin ceea ce evocă în imaginarul nostru sintagma luna august. Mai peste tot această lună august sugerează ideea de miez de vară, de toropeală, de caniculă, de mole șeală, chiar de paralizie... Sunt orașe care se golesc în luna august iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mișcări ascetice având propriile aspirații); pe de altă parte, în gândirea clasică, chemarea la austeritate n-a fost organizată într-un sistem moral autoritar, coerent și unificat, impus tuturor în același mod”1. Foucault face aluzie cu oarecare insistență la reverberațiile totalitare ale ideii creștine de asceză, ulterior sistematizată în cazuistica romano-catolică medievală. Avertizându-și cititorul asupra potențialului discriminator al unui sistem juridic de corecție, Foucault trădează o înțelegere unilaterală și preponderent negativă a disciplinei corporale. Pe harta genealogică a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Întregi serii de imagini, ca tot atîtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, Încît poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie. Spațiul de reverberație al poemului se amplifică astfel enorm, atît În sensul Îmbogățirii viziunii „panoramice”, care atrage În sfera imaginarului nocturn un număr impresionant de „obiecte”, cît și al unei „radiografieri” a detaliului, plasat sub cele mai diverse lumini, supus unei anume analize
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din legumă”, „e o emoție-n vîntul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mînă În crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane În sărbătoarea pădurii”, „atîtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sînt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sîngele Atunci În palma minții se va opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]