1,027 matches
-
la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună cu ruga Ca urmașii s-aibă parte de seninul cerului Să nu mai ponegrească trecutul cu scrâșneli La foșnetul luminii să facă reverențe Să nu înainteze în pașii unui dans ratat Dându-și pe spate partenera Ca pe o viață mereu chinuită de tortură ... Referință Bibliografică: mondenități / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III, 12 martie 2013. Drepturi
MONDENITĂŢI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352581_a_353910]
-
Gh.Pastia” din Focsani. DVD-UL este realizat de casa de discuri „ Euromusic Cluj Napoca” impreuna cu echipa emisiunii „Familia Favorit”, producător Valentina Herța și aduce in prim plan lumea de altădată, un basm ritmat din perioada interbelică, cu parfum de reverențe și curtoazie, surprins dulce-amărui în palmele bijuteriilor muzicale pe care Fuego le interpretează alături de grupul Anatoly din Brașov. O poveste omogenă, cu aer burghez, cu raze de trecut și prezent în care se regăsesc valorile și coloanele sonore ale lumilor
FUEGO – O LACRIMĂ DE CÂNTEC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352619_a_353948]
-
Beth, emoționant mesajul tău. Eduard să ai grijă de jurnalul de bord! îl salută militărește și băiatul i-a răspuns la fel. - Beth, ești o balerină desăvârșită! Să nu renunți la repetiții. Fata nu a răspuns, a făcut doar o reverență rapidă. - Sunteți liberi, copii! s-a auzit vocea tatălui lor. Alma a închis ochii. S-a întors către lord și nu își găsea cuvintele.A oftat eliberând povara sufletului. - I-ai impresionat pe copii și am văzut că i-a
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Figura mătușii Annie, picătura care a umplut paharul. Era într-o comedie. Tumultul ei interior a crescut ca o furtună și hohotele de râs s-au dezlănțuit umplând camera. Nu râsese demult așa cu poftă. - Îmi cer scuze, făcu o reverență rapidă ieșind în fugă. Îi auzeau hohotele pe hol. Copiii au cerut voie să o urmeze. Le-a permis trezit din vraja acelei întâmplări. Își apăsă ochii cu degetele. Nu știa dacă e oboseală, iritare, mirare sau doar nemulțumire față de
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
Adriana Trandafir. Ce aduc și ce iau spectatorii care vin la „Tănase”? Aduc dragostea și iau confirmarea ei! Dragostea, pentru Adriana Trandafir, este din partea spectatorilor o directă versiune de afirmare, iar reversul actriței față de lumea care o admiră este necondiționata reverență și neîncetata slujire din partea ei, pe scenă. Adriana Trandafir nu poate juca neiubirea fără mască pentru că iubește netrucat. Adriana Trandafir nu știe decât să iubească în faptul real și să interpreteze iubirea în actul artistic. Iubește tot ce e trăire
ADRIANA TRANDAFIR. HARUL TEATRULUI E ÎN FIINŢA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353640_a_354969]
-
ABĂLAȘEI DONOSĂ Editura SINGUR Târgoviște 2011 Volumul se versuri „POEZII PASTELATE” al doamnei CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ, editura SINGUR, Târgoviște 2011, 58 pagini, face parte din Proiectul „Întoarcerea poetului risipitor” inițiat de editura ca același nume. Un cuvânt de prezentare vine, cu reverență, din partea domnului Ștefan Doru Dăncuș Această carte, pe care am primit-o în dar cu prilejul recentei expoziții de pictură a autoarei, mă îndeamnă la câteva reflecții. Pentru că, vorbind despre această scriitoare, poetă-pictoriță și pictoriță-poetă, adeziunea celui care se află
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
privirea captivă în rubinul pe care-l treceai dintr-o mână în alta de ce mă privești când dorm pe semilună? mersul pe sârmă e o artă deseori te zăresc întinzând pânza acrobația roșu intens și câteva grame de nebunie fac reverență mă îndoiesc că ai luat parte la ritualul nisipurilor uriașe îmi place să cred că din copacul de ieri mi-ai dăruit o fereastră și două privighetori la vernisajul nostru e liniște cât să se audă inima în fiecare culoare
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
pisici de mare mai mici și pești... La un moment dat apare nici nu știu de unde o pisică de mare mai mare pe care o văd îndreptându-se spre mine foarte elegant și lin... ca și cum ar vrea să facă o reverență și să-mi ureze la mulți ani! A venit până în fața mea, atât de aproape că dacă mă aplecam puțin puteam să o mângâi, s-a ridicat, s-a uitat la mine câteva secunde, s-a intos peste cap făcând
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
punem la punct programul pentru azi! a vorbit Crinul. Frumosul Crin, sofisticat, îmbrăcat în costum alb tivit cu vișiniu, făcea ravagii printre domnișoarele îndrăgostite. Le fremătau petalele când se aflau în preajma lui. -Maiestate, bună dimineață! clipi cochet păpădia, făcând o reverență. La dispoziția ta! -Vrabia mălai visează și păpădia se vede prințesă ... bombăni plictisit, Mărăcinele. -Ce vrei să insinuezi, urâciosule? -Lasă, știi tu mai bine! -Știm și noi ... știm și noi! chicotiră lăcrămioarele. Păpădia e îndrăgostită ... Păpădia e îndrăgostită, se înghionteau
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
umpluse cu un oftat sala perlelor precum visul de duminică al ocnașului și improvizase un duet cu luna la ceasul de veghe în grotă. Locuia de peste un zbor în dreapta statorniciei - subiect invizibil pentru rătăcitorii de lux. Să fi copiat instantaneu reverența tăcerilor, să-i fi sărutat apoi ochii pierduți în vârtejul culorilor ori să fi amețit în sângele lebedei cu trei zile înainte de secetă? Și ce aproape e țărmul pe care va înnopta piramida cu flăcări la marginea căreia se reculeg
PIRAMIDA CU FLĂCĂRI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354707_a_356036]
-
lăudăroasă. M-am uitat în jurul meu și în afară de Alina, care ne privea cu gura deschisă de curajul meu, nu ne dădea nimeni nicio atenție. Cu picioarele în apa rîului, care îmi ajungea până mai jos de genunchi, am făcut o reverență, după regulile învățate de mami și am început să recit poezia “Mama lui Ștefan cel Mare.” Recitam și gesticulam, fără să uit intonațiile necesare. La început instructoarea părea distrată de graba cu care vroiam să-mi arăt talentul, dar pe
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
sau punctuale ce s-au produs între timp, sub semnăturile cele mai diverse). Pe parcursul acestor ani, intenționez să mai postez pe acest blog și alte texte despre Nae Ionescu, ale mele sau ale altora, mai vechi sau inedite, ca o reverență târzie față de marele profesor al celei mai strălucite - dar poate și mai tragice - generații intelectuale din istoria României și a sud-estului european - potrivit afirmațiilor făcute de scriitorul Răzvan Codrescu in revista “Rost”- unde a (și) publicat dealtfel, acest drept la
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
să piară o victimă pe care călăul însuși o admiră ? ” ” CIORAN a început deci - cum singur o mărturisește- acolo unde Nietzsche sfârșise. A deveni-cu voie sau fără voie-reversul propriului tău infern ! A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.” ” Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.” ”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.” ” Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.” ”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o face veacului nostru boierimea autohtonă.” Astfel, privind(u-se) în oglinda timpului, Andrei Pleșu a făcut, trăsătură cu trăsătură, și rană cu rană, cu bucuria autodescoperirii, portretul celuilalt, al aproapelui său, spiritul! PETRU CREȚIA era ”un uluitor
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
ești? Te rog să te prezinți, când vii la mine, că eu nu pe tine te-am invocat și te-am salutat acum! “ Doamnă, acum să vedeți minunea, Soarele ăsta negru, bătrân și cam buhăit la fața, a făcut o reverența în fața mea, aruncându-mi la picioarele mele o jertfă mare din 12 coroane de flori albe și roșii, apoi mi-a zis chiar așa: “ Sunt ultimul Soare negru înainte de 2081, am venit să te iau în Palatul Vulturilor de Cleștar
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
Scriitori > ÎN ARENĂ ... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Reflectoarele s-au aprins de jur împrejur. Fascicolele luminează centrul arenei. Dresorul de tigri, maiestuos în costumul cu fireturi aurii, făcea o reverență în fața publicului. Aplauzele erau hrana sufletului său. O viață întreagă și-o dedicase pasiunii sale..îmblânzirea animalelor sălbatice. Privea cu capul sus marea de oameni din tribune. Așteptau cu nerăbdare începerea spectacolului. Rând pe rând, au salutat publicul, acrobații, clovnii
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
grațioasă lângă acrobat ... lebăda și-a încheiat cariera, stingându-se alături de perechea sa. Timpul s-a oprit. Măștile au căzut, zâmbetul clovnului încremenit, părea grotesc, lacrima se scurgea pe obraz, lăsând dâre de vopsea. Și-a scos pălăria făcând o reverență. A dăruit clipe de veselie, făcând giumbușlucuri dar clipa fatală a transformat comedia într-o tragedie sinistră. Din umbră, destinul joacă poker, cu mână moartă, trișează cu așii măsluiți ascunși în mânecă...aruncă pe masă, cărțile...chintă royală. Jucătorii rămân
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
flori, Cu cerbi, cocoși, râși, căpriori, În peșteri, chei și urlători, Turiști, salvamontiști, silvicultori, Cu baci, băcițe pricepute Cu vaci, oi mândre și cornute, Cu stâne în poiene-alpine Păziți de credinciosul câine. Tezaur de natură vie, Bucegii-s o minunăție. Cu reverență vouă mă închin, Bucegilor dar sfânt, divin, Și an de an am să revin! Ionel GRECU Referință Bibliografică: BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16 iulie 2015. Drepturi de Autor
BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357737_a_359066]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UMILINȚA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului umbra ridică brațul. râde cuvântul de mine. și eu. în semnul crucii ridic un munte. hârtia o îndoi la colțuri. reverență lirică. îndoi genunchiul în fața verbului a fi. coatele le țin strânse. și pumnii. umbra umilinței crește. arunc crucea dincolo de versuri. mă privesc. e primăvară, vă anunț calm, am uitat să zâmbesc. spune-ți-mi, umilința... e umbra unui zâmbet? Referință
UMILINŢA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358753_a_360082]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MAGNOLIA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Autor fotografii: Victoria Anghelache închid ochii. magnolia a înflorit. prietena care an de an primea reverența mea și sărutul pe trunchi, privește strada cu brațele deschise. am mai murit cu o primăvară. deschid ochii. magnolia a reînflorit. aștept săptămâna patimilor prin bucuria Floriilor, cu pumnii deschiși larg, verbului a fi. http://reteaualiterara.ning.com/group/atelier-imagine
MAGNOLIA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358754_a_360083]
-
felul acesta de emoționată și nu știu de ce." Poate mai mult se simțea emoționată de faptul că habar nuavea unde se află.Nu cunoștea această parte a Bucureștiului, deoarece nu a fost niciodată în această zonă. Fu întâmpinată cu o reverența de către Râul care îi pândea sosirea de sub un indicator de circulație Când o ajuta să coboare din taxi, o privi și amuți de uimire văzând-o cât de frumoasă era. Aveline îl salută pe Râul oferindu-i obrazul înțepenit de
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
ne-o poruncește rațiunea, este temelia cunoașterii și a înțelepciunii. Între oamenii civilizați există minime raporturi de respect reciproc, formule de prețuire, de decență, de bun simț. În mass-media este din ce în ce mai evidentă această eludare a termenilor decenți, evitarea intenționată a reverențelor de limbaj, poate și pentru a se vedea în ce lume trăim? O oglindă a vieții? Vorbirea stradală nu poate fi aceeași cu cea scrisă, nu poate fi adusă cu predilecție pe ecranele televizoarelor. O cenzură proprie este necesară, din
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
de circa 25 de ani, când băteam aceste drumuri săptămânal. Pe aici, pe undeva e Cetatea Dinogeția, cu ruinele ei milenare. Cei mai vechi munți din țară. Acum i-am văzut, ca după o lungă despărțire. I-am salutat cu reverență. Și ei mi-au răspuns. Pașii m-au îndreptat către ei. Cum de am putut sta atât de departe? Și doar erau la doi pași, îi priveam de pe terasă. Mă bucur de regăsire. A lor și a tuturor oamenilor pe
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
atât de obosit de întreaga asprime a vieții (un spirit care a încearcat să atingă cu sfială dezmărginirea - dezmărginirea de sine, de lume, de existență, de dogme, de orice până la urmă, exact ca într-un cunoscut joc teatral cu prelungi reverențe politicoase, însă deloc formale). Uneori, îmi doresc să fi avut capacitatea de a naște un soi de mecanism al reversibilității temporale, un așa-numit sistem al datului timpului înapoi, ce m-ar fi putut, practic, ajuta să parcurg ori de câte ori aș
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
la bar, că doar n-o să fie serviți la mese!... Costică, dă-le să bea fiecăruia cât îi dorește pipota; ai înțeles? - Sărut mîna... la dispoziția mata, o asigură barmanul pe conița Marița. Când Didina ajunse în dreptul conașului, făcu o reverență și vru să-i sărute mâna. - Nu, fetiță dragă, mai am pînă o să fiu hirotonisit. Numai noi bărbații sărutăm mâinile frumoaselor doamne, și o atinse cu vârful degetelor pe umărul peste care se rostogolea în valuri părul mătăsos al „zânei
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]