1,063 matches
-
fie În Întregime În puterea noastră, În afară de gândurile noastre”. Urmând aceste trei idei-forță vom putea recunoaște fără Îndoială și cu certitudine adevărul, pare a ne asigura filosoful. Dar noi ne vom permite să recunoaștem că, mai mult decât această curtenitoare reverența către tradiția culturală și confesională, căreia căuta să nu-i rănească orgoliile, În sentențele exprimate aici vom recunoaște dorință acută a lui Descartes de a avea un sol sigur și stabil sub picioare, de pe care să-și permită să arunce
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în nesfârșitul lumii. Sunt mulțumit și de o coincidență... Nu-mi închipuisem că are să vie, dar dacă a venit e de o sută de ori mai frumos."123 Zborul acesta planat, pe lângă automobilul femeii iubite, să nu amintească oare de reverența pe care orice cavaler o făcea în fața alesei inimii la debutul turnirului? Apoi, să ne amintim că, pentru Bachelard, aerul are și un caracter purificator, după cum ar fi de relevat că, dorința de perfecționare spirituală, Fred Vasilescu o are cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
paratextul) romanului în textul propriu-zis se săvârșește în Epilog II. E ca și cum un Mozart sau un Verdi urcă, în finalul unei opere, din fosa rezervată orchestrei dirijate pe scenă, devenind complice al personajelor și al auditoriului pentru a face câteva reverențe publicului. Un procedeu asemănător poate fi observat în pictură, unde, de multe ori, se constată o tăietură netă în spațiul vieții reprezentate. Obiectul, prin care se realizează trecerea dintr-un prim spațiu pictural în al doilea, este fereastra 177, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1994, p. 22 [Tăticule, conduce prudent!]; A pune țara la cale, nr. 54, p. 7; Un titlu nepotrivit, nr. 55, p. 6 [Extremele se atrag...]; îmbinări lexicale echivoce, nr. 57-58, p. 6 ]Președintele Franței și al Germaniei]; Pronumele de politețe (reverență), nr. 59, p. 7; Traducere greșită, nr. 60, p. 8 [Tropaeum Traiani trad. în românește prin Trofeul lui Traian]; Maxim - maximum, minim - minimum, nr. 61, p. 8; Tedeum, nr. 62, p. 5; Afiș agramat, nr. 63, p. 10; Pluralul unor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
care, firește, o ridic, mă provoacă propriu-zis la o polemică, așa cum spune el, sau mai degrabă la o dispută? El propune să dăm un exemplu de civilitate în polemică, să ne înfruntăm nu numai cu toate saluturile de arme și reverențele de rigoare la un turnir, dar și sub semnul cordialității. Însă polemica nu e turnir; oricât ar fi de urbană, ea nu e mai puțin, în strictă accepție, „ostilitate” (polemos = război). Războiul, oribil în sine, poate fi dus în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o prioritate a Europei. Mai mult, am impresia că, atunci când interesul pentru imaginar a ajuns În America, acest interes și-a modificat finalitatea. Spre exemplu, am citit niște cărți de neoșamanism și totemism În care este foarte frumos și cu reverență invocat Gaston Bachelard, dar parcă dintr-o altă perspectivă decât cea din care suntem noi obișnuiți să-l vedem. Noi Îl privim pe Bachelard ca pe un foarte bun teoretician pentru categoriile literare ale imaginarului, pe când acolo el este aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de perfecțiune în vocația aleasă, aceea de stareță.”485 Personajul feminin aparține unei stări sociale privilegiate, este bogată și i se aduce mereu laudă sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să creeze complexitate chiar și atunci când folosește un stil simplu, sau mai curând cu un stil care ar putea fi catalogat ca simplu descriptiv.”487 Stareța, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este evidențiată în răspunsul oferit soțului, față de care se comportă cu reverență deplină, ca în fața unui senior: „Stăpânul nostru ești, ci fă cum vrei/ Cu ce-i al tău și sfatul nu mi-l cere./ Cum mi-am lăsat veșmintele-n bordei/ Când te urmai, la fel, de bună vrere,/ Lăsai și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-ului, împăratul Wilhelm al II-lea, și unele gânduri despre Germania. Evocând prima întâlnire din 20 aprilie 1909 și impresia pe care prințul moștenitor a făcuse în mediile aristocratice de la București, Martha Bibescu observa: "Tuturor femeilor care se prăbușesc în reverențe la trecerea sa le ia delicat mâna și, cu un gest fervent, o apropie de inima sa și uneori de buze. Comedioara asta e foarte bine jucată. Nu l-am văzut niciun moment neîndemânatec sau ridicol. Este totuși fiul acelui
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
crezut, atunci când l-am văzut pentru prima dată, în uniforma lui albă, că văd un fel de înger războinic, un spirit al credinței sprijinit de sabia sa. Plutea în jurul lui ceva mistic. Femeilor care la trecerea sa se prăbușeau în reverențe pline de extaz, le lua delicat mâinile și, cu un gest fervent, le apropia de inima sa. Vineri, 23 aprilie Mașinile noastre s-au încrucișat, cu toată viteza, noi ne îndreptam spre Posada, el cu regina Elisabeta 42, spre București
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să tremur puțin. El e îmbrăcat în alb. Poartă marele cordon albastru-deschis al ordinului "Carol". Sărută mâna cumnatei mele, pe care prințesa de România o prezintă: prințesa Știrbey. După aceea ea spune: prințesa Bibescu. El îmi sărută mâna, eu fac reverența. Îmi reține mâna și mă privește îndelung cu atenția stăruitoare a unei persoane căreia i se prezintă sute de oameni deodată și care încearcă să-și amintească de unele chipuri prin mijloace mnemotehnice. Mă părăsește numai după o pauză de
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
bărbații în ținută neagră sau în uniforma aurie a diplomaților. Se mișcă într-un fel de lume a lui, izolat de ceilalți, cu o ușurință, o grație infailibile de care simt că este conștient. Tuturor femeilor care se prăbușesc în reverențe la trecerea sa, le ia delicat mâna, și, cu un gest fervent, o apropie de inima sa și uneori de buze. Comedioara asta e foarte bine jucată. Nu l-am văzut niciun moment neîndemânatec sau ridicol. Este totuși fiul acelui
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Prințul Carol m-a acaparat. Nu dansa, și conversația noastră îi îndepărta pe ceilalți de mine. Intrând în salon, prințul imperial îmi spuse bună seara și murmură: Sper că ești odihnită, la care eu n-am răspuns decât printr-o reverență. S-a format un cerc. Era o atmosferă foarte solemnă. Trecu la brațul mătușii sale. Purta uniforma de gală a nu știu cărui regiment, la gât avea o mică tăbliță de metal, agățată de un lanț, cum se mai pun și astăzi
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
parchetul marilor săli goale. După ieșirea din palat m-a dus în mașină, traversând orașul, la grădina zoologică, și se distra privind figurile uimite ale trecătorilor. Copiii strigau și își fluturau batistele; femeile se opreau pe trotuar și, extaziate, făceau reverențe; bărbații își agitau șepcile și pălăriile aruncându-le în aer uneori, în semn de bucurie. Și din toate părțile era salutat cu strigăte, ascuțite sau grave. În timpul acestei plimbări de-a lungul Berlinului nu am văzut decât oameni care priveau
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Văd intendenți care se agită, sunt probabil paznicii turnului, și am impresia că turiștii inoportuni care trec pe lângă noi, înclinându-se adânc, sunt obligați să coboare puțin cam repede. Domnișoara care vinde aici cărți poștale se avântă îndată în multiple reverențe. Urcăm scara în spirală care este nespus de înaltă. În spatele meu aud înălțându-se zornăitul pintenilor de argint. Sunt cam obosită, mi se învârte puțin capul, reușesc să-mi sprijin coatele de balustradă, se sprijină și el în coate alături de
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și cravașa în mână și, surâzător, mă ajută să cobor. Uși larg deschise dau spre un vestibul de marmură. Intrăm din primul moment, și în timp ce eu mă zbat între voalurile pălăriei mele, prințesa imperială țâșnește din spatele unei uși. Fac o reverență. Ea e intimidată și eu sunt de două ori mai mult. Suntem cu toții niște copii. E limpede că el ne observa pe amândouă, din această cameră care dă spre curte și pe care tocmai a părăsit-o, pentru a veni
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mă ascunde și pe mine, și sunt obligată s-o țin cu amândouă mâinile. Văd un bulevard proaspăt stropit, umbrit de copaci înalți. Depășim grilaje și garduri vii. De ambele părți ale drumului, doamne aflate la plimbare se zdrobesc în reverențe. Ceva mai departe, iese garda, și, mai departe încă, un grup de oameni aclamă prințul. Îmi spune că rochia mea roz se întinde pe lângă el ca o floare proaspătă. În tropotul nebun al celor patru cai, treceam prin după-amiaza tihnită
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
personal dacă aveam în cameră tot ce-mi trebuia. Atenția ei a mers până la a se interesa dacă mi se pusese săpun pe lavabou! Cameristei mele îi era încă rușine că nu știuse cu cine vorbea și că nu făcuse reverența decât după ce femeia de serviciu îi atrăsese atenția, însă prea târziu. A fost îngrijorată și de lumină, și anume că n-aș fi văzut destul de bine ca să-mi aranjez coafura. Eram mișcată de aceste amănunte care dovedeau o bunăvoință extremă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Apoi ea a dat din cap către chirurg, iar acesta a ridicat uterul din nou și l-a ținut În mînă timp de aproximativ trei minute. CÎt timp a făcut el asta toată lumea din cameră părea să fie Într-o reverență tăcută. Am făcut poze pe toată perioada operației, iar una dintre cele mai frumoase este cea În care doctorul ține În mînă uterul Tanyei. Uterul avea o strălucire frumoasă În lăuntrul și În jurul său ce putea fi văzută de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
culmina prin așezarea pe același plan a secolului lui Ludovic al XIV-lea cu cel al lui Augustus. Esența vizează, de fapt, o ruptură de mirajul trecutului și, mai ales, coborârea de pe soclu a marilor antici. Refuzul de mai face reverențe în fața Antichității "Îi privesc pe antici, fără a-mi îndoi genunchii"este sinonim cu dorința descătușării de povara valorii lor, considerată absolută, descătușare ce este motivată direct de aspirația către individualitate și autodefinire. Pentru o afirmare totală, trebuia, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a ajuns la prefectură pentru a indica normele de conduită și de adresare: Pentru Principese și Principe trebuie evitată formula dumneavoastră și folosite Alteța Voastră Regală, Alteța Voastră sau Alteță Regală, Alteță. (Internet, 2005). Adresarea deferentă trebuia însoțită, precizează autorul mesajului, de reverențe pe care femeile din respectiva zonă rurală nu le puteau executa. Mai general este Excelența Voastră, pentru miniștri, ambasadori, președinți sau pur și simplu personalități ilustre într-un domeniu. O scrisoare deschisă către ambasadorul României la Roma spune: Suntem nevoiți
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s-ar fi comportat plin de meschinărie, dacă s-ar fi simțit lezat în orgoliu și onoare, atunci, trebuie să facem o reverența în fața sa, pentru mărinimia de care a dat dovadă! Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar fi putut condamnă la moarte sau matură de pe scena istoriei pe Richelieu. Lăsând cu dărnicie puterea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pare să fie „dreptul” care vine după Pavel, despre care se vorbește În Kephalaion 1135. Și fără să fie pus pe lista profeților care au dus Înainte adevărata religie pînă la venirea lui Mani Însuși 136, Marcion este obiectul unei reverențe speciale. Reluînd argumentele marcionite, maniheismul dovedește o puternică tendință antiiudaică. Principala temă a destul de monotonului episcop manihean Faustus din Milevum, combătut de Augustin Într-un amplu tratat În treizeci și trei de cărți (la anul 400 p.C), nu este nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de principii liberalo-naționale, acești patrioți de industrie"59. De asemenea, la Arghezi întâlnim nenumărate formulări de genul: "cititorul a constatat" sau "aș fi voit să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte subiecte decât (...)". Formalismul adresării traduce o reverență în fața publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate a discursului ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]