896 matches
-
otoman pentru rezolvarea revendicărilor românești 36. Publicații precum Republica Română, apărută mai întâi în 1851 la Paris, apoi la Bruxelles în 1853, aveau să asigure comunicarea către opinia publică europeană, dar și pentru cea din țară. Cu ajutorul unei asemenea publicații, revoluționarii din jurul lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti își fixau ca principal obiectiv politic cointeresarea guvernelor europene în formarea unui stat puternic la nordul Dunării. Prezența într-un asemenea text a unui deziderat precum "libertatea individului" era o dovadă puternică
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
și prin asta, de a-i pune în posesia capacității lor creatoare. De fapt, Heliade Rădulescu face din această figură autohtonă a nobleții echivalentul locurilor comune ale libertății și egalității, și o compară cu valorile care i-au animat pe revoluționarii francezi: "acestea toate și consecințele lor nu pot proveni și nu sunt mișcate decât de o facultate internă a sufletului ce, pe limba română, s-a zis până acum boierism, iar pe ale Europei, ca cea franceză și altele, se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu, fost caimacam al Moldovei, lingvistul Aron Pumnul sau fabulistul Țichindeal. Nu contează profesia sau postura publică. Nu e nevoie ca poeții să trăiască în mizerie, ca revoluționarii să fie martiri, ca oamenii politici să fie persecutați sau ca savanții să nu fie recunoscuți. Schema imaginară funcționează ca un clișeu, invariabil, raportând carierele la sfera genialității fără să adapteze. Apostolatul nu se aplică restrictiv unui anume tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viitorului. Legea evanghelică, descoperind spiritului cauza absolută, proclamând menirea omenirei și a lumei, împinse mintea omenească la demonstrarea și realizarea ei. De atunci, știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observație, esperiință, calcul, a continuat zdrobirea lumei vechi, revoluționarea sau perfecționarea religiei, moralei, politicei, soțietății întregi, nimicind orice domnie individuală, supuind acția omenească legei absolute și universale a libertății și a științei, căutând realizarea în omenire a dreptății și a frăției, aceste două temelii a ordinei absolute, perfecte, a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care se vor încadra în această definiție, iar unul dintre cei mai mari nihiliști va fi I. Turgheniev, care a aruncat primul piatra împotriva lor, și poate filozoful său preferat Schopenhauer (...). Când Bakunin îi demasca pe profesorii berlinezi și pe revoluționarii parizieni din 1848, acuzându-i pe primii de timiditate și pe cei din urmă de conservatorism, el era un nihilist desăvârșit (...). Când petrașevicii au mers la muncă silnică pentru că "vroiau să dărâme toate legile umane și divine și să distrugă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Structura socială a societății socialiste 102 Structura socială în perioada tranziției 107 Constituirea noii clase politice 108 Activizarea politică a tehnocrației 109 Oamenii politici din partidele desființate de regimul comunist 110 Segmentul de intelectuali angajați în producerea ideologiei tranziției 112 „Revoluționarii” ca un grup social 113 Geneza instituțiilor politice în România 114 Prima problemă a noii democrații: cum să produci partidele politice? 114 Constituirea structurilor politice în România 117 Constituirea Frontului Salvării Naționale (FSN) 117 Apariția partidelor politice: efectele defazajului temporal
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în 1996. Eșecul guvernării CDR a creat o confuzie profundă în programul formațiunilor „civice”, marginalizând opțiunile lor politico-ideologice. Mesajului lor, puternic ideologic și moralist, dar deficitar din punct de vedere constructiv, dă semne că intră într-o fază de epuizare. „Revoluționarii” ca un grup socialtc "„Revoluționarii” ca un grup social" Factorul motor și foarte vizibil al Revoluției l-a constituit mulțimea neorganizată care a ocupat strada, punând regimul comunist în imposibilitatea de a supraviețui prin represiune. Evenimentul nu a fost produs
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a creat o confuzie profundă în programul formațiunilor „civice”, marginalizând opțiunile lor politico-ideologice. Mesajului lor, puternic ideologic și moralist, dar deficitar din punct de vedere constructiv, dă semne că intră într-o fază de epuizare. „Revoluționarii” ca un grup socialtc "„Revoluționarii” ca un grup social" Factorul motor și foarte vizibil al Revoluției l-a constituit mulțimea neorganizată care a ocupat strada, punând regimul comunist în imposibilitatea de a supraviețui prin represiune. Evenimentul nu a fost produs de vreun grup organizat, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin recompense și privilegii. Toate forțele politice erau înclinate să utilizeze grupurile răzlețe de „revoluționari” ca masă de manevră în stradă, dar nu erau interesate să le accepte în structurile lor politice. Lupta politică postrevoluționară a exclus din viața politică „revoluționarii” într-o modalitate dezonorantă pentru aceștia. Poate cel mai demoralizant lucru a fost sufocarea grupurilor de revoluționari rămași activi de către o masă de profitori care au obținut titluri de „revoluționari” prin abuz. O nouă clasă politică a „revoluționarilor”, orientată exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
naționale: revoluționari internaționali, cetățeni ai lumii. Ei chiar credeau că barierele pe care deosebirile naționale le ridică Între popoare, toate Îngrădirile acestea, care rezultă din mulțimea de limbi, stau În cale progresului. Ca atare, noua societate, pe care o visau revoluționarii,nu poate fi dar clădită mai liberă și mai fericită decît pe o temelie anațională. Argumentele seminariștilor nu erau de neglijat. Civilizația omenească nu poate fi asimilată de un popor decît În forma culturii sale proprii, altfel ea rămîne ca
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această Contraistorie să fie citită ca o istorie. Tot așa cum, prin antifrază, Antimanualul meu de filosofie propune nu renunțarea la manual sau abolirea genului, ci revoluționarea lui metodologică, acest proiect de enciclopedie voit mutilată vizează emergența unui continent scufundat, a unui oraș care a stat timp de secole sub apă, pentru a-l scoate la lumină și a-i da din nou viață aducându-l la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai mult unul de tip irațional și pragmatic: autoritatea pe care o atribuim în mod tacit acțiunii are un caracter subcultural așadar, în esență, de dreapta” și 2. „Noi am fost adoptați și de instigatorii fasciști, care se amestecă cu revoluționarii verbali (verbalismul poate duce însă și la acțiune, mai ales când o mitizează), și reprezentăm o mască perfectă nu doar din punct de vedere fizic - curgerea și unduirea noastră dezordonată tind să omologheze toate fețele -, ci și din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la o simplă supraviețuire). Această revoluție de dreapta, care a distrus înainte de orice dreapta însăși, s-a produs în mod activ, pragmatic. Printr-o acumulare progresivă de noutăți (aproape toate datorate punerii în practică a științei): și a început de la revoluționarea tăcută a infrastructurilor. Desigur, în toți acești ani, nu a-ncetat lupta de clasă, care continuă încă. Așa se explică, de fapt, aspectul exterior al acestei reacțiuni revoluționare, aspect ce se prezintă în formele tradiționale ale dreptei fasciste și clerico-liberale. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Abjurarea s-a produs. De aceea, se poate afirma că „toleranța” ideologiei hedoniste dorită de noua putere este cea mai rea dintre represiunile din istoria omenirii. Cum oare a fost posibil să se exercite o atare represiune? Cu ajutorul a două revoluționări, făcute din interiorul burgheziei: cea a infrastructurilor și cea a sistemului de informații. Străzile, motorizarea ș.a.m.d. au unit strâns periferia de Centru, abolind orice distanță materială. Dar revoluționarea sistemului de informații a fost cu atât mai radicală și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
posibil să se exercite o atare represiune? Cu ajutorul a două revoluționări, făcute din interiorul burgheziei: cea a infrastructurilor și cea a sistemului de informații. Străzile, motorizarea ș.a.m.d. au unit strâns periferia de Centru, abolind orice distanță materială. Dar revoluționarea sistemului de informații a fost cu atât mai radicală și mai decisivă. Prin intermediul televiziunii, Centrul și-a asimilat întreaga țară, care în trecut era atât de bine diferențiată și de bogată în culturi originale. A început astfel o operă de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bază legală, Ceka, poliția politică destinată să inaugureze teroarea în masă, din care-și va face curând un mijloc de guvernare. Nașterea și moartea Adunării Constituante Totuși, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea Constituantă pe care toți revoluționarii au reclamat-o prin voturile lor vreme de decenii și căreia nu-i poate împiedica alegerea: el însuși a acuzat în cursul verii guvernul provizoriu că nu vrea să organizeze scrutinul. De pe 25 noiembrie până pe 9 decembrie întreaga Rusie votează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un atu considerabil, întrucât Castro* îmbină fidelitatea față de URSS cu apartenența la țările „sărace”, rămase vreme îndelungată sub dominație străină. Havana devine capitala „popoarelor militante” luând-o astfel înaintea Algerului unde, după 1962, regimul Ben Bella se arată primitor față de revoluționarii antiimperialiști - Michel Raptis zis Pablo, Mehdi Ben Barka, Henri Curiel. încă din februarie 1962, după excluderea Cubei din Organizația Statelor Americane, Castro cere popoarelor „să se pună în mișcare”. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afișează atunci necesitatea unirii „celor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui, la edificarea comunismului. în scrierile și discursurile comuniste din secolul XX, „clasa muncitoare” și „proletariatul” își află sensul în registre respectiv diferite. Pe de o parte, cei care trebuie apărați, „exploatații”, de cealaltă, cei care trebuie să-i apere, „revoluționarii”. Aceste două accepții trimit la dubla dimensiune sociologică și mesianică, a clasei muncitoare. Prin victoria lor, în 1917, bolșevicii* au încercat - cu un succes sigur - să-și fundamenteze legitimitatea pe dublul fapt de a vorbi și a acționa în numele clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rusia este deja o țară capitalistă în care revoluția „burgheză” va trebui foarte rapid urmată de o revoluție socialistă. în ciuda criticilor pe care alți marxiști le aduc analizei sale, atât economice, cât și politice, Ulianov se poziționează ca unul dintre revoluționarii cei mai doctrinari și mai radicali. Ce-i de făcut? în 1900, el părăsește Rusia și se instalează la Zürich, unde locuiește Plehanov, împreună cu care fondează ziarul Iskra (Scânteia). Acolo pune el piatra de temelie a bolșevismului , cu lucrarea Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Lev Troțki „iskriștii duri” „iskriștilor moi”, desemnați ulterior cu numele de bolșevici și respectiv menșevici. între Lenin și Martov, dezbaterea se focalizează asupra primului articol al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă din lucrările congresului este cea a dominației totale a unei facțiuni asupra partidului și a unui om asupra respectivei facțiuni. Prin manevre abile de aparat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
respingerii patriotismului în august 1914. Cel de-al doilea este datat 17 aprilie 1917: cu un instinct revoluționar și totalitar sigur, Lenin înțelege că bolșevicii nu vor avea majoritatea în Adunarea Constituantă reclamată vreme de decenii de toți democrații și revoluționarii, și care urma să fie aleasă prin vot universal. El simte că singura șansă de a pune mâna pe putere constă tocmai în distrugerea acestui embrion de democrație*. Astfel, el impune partizanilor săi uluiți o critică radicală a guvernului provizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din ce în ce mai pregnant. în 1895, într-o prefață la o reeditare a textelor lui Marx, Engels constată evoluțiile capitalismului și-și pune întrebări referitoare la posibilitatea unei treceri pașnice, pe căi legale, la socialism, ceea ce va sta la originea disputelor dintre revoluționarii și reformiștii din sânul marxismului. în paralel, el încearcă să extindă materialismul istoric la ansamblul fenomenelor științifice și naturale, o viziune mecanicistă pe care Stalin* o va utiliza din belșug pentru a fonda marxism-leninismul*. MARXISM O CONCEPȚIE TOTALITARĂ A POLITICULUI
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor să schimbe nimic din sistemul tradițional; reformiștii sau liberalii, conduși de intelectualul în exil* Alexander Herzen, favorabili libertăților individuale și cetățenești, dar opunându-se oricărei violențe; revoluționarii care aspiră la răsturnarea țarismului, prin violență, dacă este necesar. Acești revoluționari se întâlnesc mai ales în tânăra generație provenită din noi clase sociale - oameni de rând, fii de popă, de negustori sau meșteșugari - și se recrutează în cele câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etapă, dictatura „muncitorilor înarmați” trebuie să se exercite pentru a controla o societate de tranziție încă încărcată de stigmatele celei vechi, între care statul și dreptul burghez, în parte menținute. Acest compromis este legat de necesitatea de a acorda prioritate revoluționării economiei* - colectivizarea mijloacelor de producție - și unei discipline severe, ambele necesare creșterii forțelor de producție, temelie a unei societăți a abundenței. Astfel, modul de repartizare a bogățiilor se aplică, încă, după principiul „fiecăruia după munca sa”. O dată dispărute clasele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCI practică o susținere critică a URSS* și încearcă să construiască o mișcare revoluționară în lumea a treia*. în anii 1960, Pablo este consilier al președintelui algerian Ahmed Ben Alla, iar PCI își afișează sprijinul față de Che Guevara și față de revoluționarii din America Latină*. în Franța, el abandonează sigla PCI, pentru a deveni Liga Comunistă Revoluționară, ai cărei conducători - Alain Krivine și Daniel Bensaïd, apoi Olivier Besancenot - se dedică luptelor și mișcărilor sociale. La scară internațională, secretariatul, condus de Franck și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]