1,913 matches
-
sau de serviciile ei, rolul de iubită era oricând disponibil, cu trup și suflet și cu toată atenția concentrată, ca să poată sesiza momentul când urma să fie înlăturată să se poată retrage ea la vreme. Avea o teamă grozavă de ridicol chiar dacă îl căuta mereu. Dar marea plăcere a Sidoniei Trofin rămânea tot facerea și desfacerea legăturilor matrimoniale, în această ocupație își dovedea deplin iscusința. "Coana mare", cum era poreclită de mulți, avea o intuiție diabolică atunci când mirosea posibilitatea formării unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ceainărie. Dacă s-ar fi arătat ironic sau obraznic i-ar fi amintit diferența de vârstă dintre ei, i-ar fi atras atenția că, desigur, face o confuzie regretabilă, trebuia doar să fie atentă, să nu se joace cu ridicolul. Ceainăria era goală. Își alese o masă lângă fereastră, în bătaia soarelui numai așa se justifica prezența ochelarilor mari. Își aminti de-o carte citită mai de mult, nici nu mai reținea numele autorului era vorba de o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iordan, aș fi fost cum voiai tu să fiu, zău. La trei ani știam toată Miorița pe de rost. Găsise de cuviință să mă învețe un topos al sufletului românesc, exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol. Cum ar primi, mă tot întreb, cum ar primi Iordan noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am sentimentul că ochii lui au gheare-n loc de gene. Depinde de felul cum dai pagina, zîmbește Magda U.. Eu, din tot ce mi se-arată aciișa, pus cap la cap, constat că omul te iubește. Ce-i drept, ridicolul fericiților îți apare mult mai clar la vîrsta noastră. Felul ăsta de-a iubi se cheamă vînătoare. Ți-am spus: depinde de felul cum dai pagina, Iordana. Vînătorul e îndrăgostit de vînat. Cum te cunosc, zău că nu știu cine pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
place să orbecăiți ca niște cîrtițe? Pe dracu’, prinde Curistul curaj, ăștia fac economie pînă la ultimul leu, nu vedeți că au scos toate lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile unui bătrîn uituc. Situația se împute tot mai tare, și îți va fi din ce mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să renunțe la avere. Astfel, subconștientul său l-a ajutat la menținerea integrității caracterului. Ca rezultat, cheltuia prea mult și economisea prea puțin, ceea ce era o atitudine destul de absurdă pentru o persoană cu inteligența sa. De fapt, era atît de ridicol, încît nu convingea pe nimeni, nici măcar pe el însuși. Oricum, asta l-a ajutat să își mențină un caracter "pur și nepătat". AVERTISMENT Următoarele exerciții sînt cele mai importante din întreaga carte, deoarece totul se bazează pe convingerile tale. A
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pe care și le fac și care își transpun visele în realitate. FRICA ESTE RĂU SFETNIC Știți ce îi împiedică pe oameni să ducă viața pe care și-o doresc? Frica. Oamenilor le este frică de greșeli, de eșecuri, de ridicol. Le este frică să nu se dezamăgească pe ei înșiși și pe ceilalți prin luarea unor decizii eronate. Nu trebuie să asculți de îndemnurile fricii, deoarece nu există eșecuri pe această lume. Da, ai citit bine. Eșecul este imposibil. Cel
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
să nu preacurvească, să nu aibă sexul ca preocupare de bază și-n exces, pentru că-și epuizează sursa vieții sufletului, nu se mai simte în siguranță într-un corp măcinat de păcate“ etc. Alte considerații cu același subiect alunecă în ridicol: „Într-una din zile observai că Petrovka (așa-i ziceam Petrei, rusificând-o, și îmi plăcea noul nume), își examinează cu atenție sexul; și-l mângâia, și-și scotea câte un fir de păr care nu-i convenea. Îmi spuse
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa crede romancierul că se numesc cei din protipendadă!), optează pentru bărbatul cu cei mai reliefați mușchi (deși acesta urmează să mânuiască un pistol, nu să boxeze!). Romanul ar avea mult de câștigat, s-ar salva pur și simplu de la ridicol, dacă ar fi o parodie. Dar nu e. Autorul ia în serios aceste puerilități, din care am menționat doar câteva, ca și cum ar fi vorba de faptele unor semizei. Nefiresc este și limbajul folosit de personaje. Din dorința de a imita
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aprobă, încurajează și glorifică acest asediu împotriva castității. El o portretizează pe Agripina cu o înflăcărare de îndrăgostit (ca și cum s-ar fi contaminat de iubire de la propriul său personaj). Din nefericire, din cauza precarității mijloacelor de exprimare, apologia alunecă frecvent în ridicol. „Călugărița Agripina - afirmă autorul - era împlinită la carne și datorită vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte mediocră a lui Dumitru Bălăeț are „o incontestabilă valoare ideatică“. Dacă transcrii însă într-un volum o asemenea afirmație riști să cazi în ridicol. În sala Consiliului Județean nu se scandalizează nimeni dacă declari în legătură cu un elev de liceu, autor al unor versuri adolescentine: „Gabriel-Codruț Berceanu reprezintă, pentru mine, o veritabilă revelație.“ Când aceeași afirmație apare însă într-o carte, impresia este de bombasticism
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care se lansează în ipoteze de acest gen, de un senzaționalism ieftin. „Predecesorii“ săi s-au dovedit însă ceva mai prudenți, păstrând în demonstrații o aparență de rigoare științifică. Autorul cărții Poetul suferinței renunță la orice precauție și alunecă în ridicol. Cu o tenacitate de om cu idei fixe, își subliniază - prin repetare - ipoteza fantezistă: „Noi susținem cu toată convingerea că Poetul - incomod politic - a fost victima unui scenariu odios, dirijat de forțe politice externe, pus în acțiune de Maiorescu și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o publice (Apologia lui Esau, eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Marineasa, Timișoara, 2001). Adjectivarea numelui unui poet fără mare valoare este propagandistică și abuzivă. Și mai este și caraghioasă. De altfel, în întregime, cartea lui Doru Timofte alunecă în ridicol, din cauza inadecvării la obiect. Înainte de a-și începe excursul apologetic, exegetul se mobilizează intelectual ca și cum ar avea de interpretat opera lui Shakespeare: „Mi-am propus, în cele ce urmează, o descifrare a întregii lirici docliniene, descifrare ce mi s-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de bătălie, metereze, planuri de încercuire, linii de bătaie și atacuri. Un principe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de monștri inspirați de Frankenstein (celebrul roman de tinerețe al lui Mary Shelley), personaje pasibile de ridicol și pretabile la parodii ale genului, în timp ce Japonia este bântuită de fantome devorate de impulsul răzbunării, care aspiră la statutul ales de eroi tragici. Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române: Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon Era aceeași voce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Genji "nu avea nici o singură trăsătură care să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
momentul potrivit pentru aceasta. Acum avem optzeci de ani și Martin Walser în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la șaptezeci și patru de ani, se îndrăgostește pasional de o femeie mult mai tânără, pasiune care eșuează la limitele ridicolului. Este o istorisire în care Martin Walser se oglindește? Ori a amânat în mod definitiv Gretchenfrage din Faust de Goethe întrebarea pe care Margareta o adresează lui Faust: "Ce crezi despre religie?". Întrebarea mea de fond atunci nu era despre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură cu gramatica și sintaxa, nebărbătească, primitivă și chiar aproape subumană în ridicolul ei! Nemaivorbind de vocea ta, care dezvăluia nenumărate greșeli de pronunție. Foarte curând am înțeles că erai un debil incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar atât de crud deformată, încât tu, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
adevărat; are de multă vreme locul ei în casă. Urmele lăsate în fotoliu o dovedesc. Și rochia albastră; ai venit cu ea pe braț; te privea toată lumea. Un bărbat în alb, purtând la piept o rochie albastră! (Cu vârsta, simțul ridicolului se atenuează.) Femeia cu părul roșu nu ți-a zis nimic. Ea nu te ceartă niciodată, inventezi femei discrete. Extraordinare. Viața ta se bazează pe imaginație, de aceea nu ai nimic, dar te porți de parcă ai stăpâni totul. Un artificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
campanie electorală, în care mecanismele banalizate ale persuasiunii consumiste intră în conflict cu o viziune mult mai solemnă, de evocare a miturilor și a simbolurilor istorice. Imaginea eroului salvator și cea a detergentului eficient nu se pot suprapune fără riscul ridicolului. Politica văzută ca activitate serioasă și esențială de rezolvare a treburilor comune și de mediere a conflictelor dintre grupurile sociale nu e perfect compatibilă cu ipostaza de competiție persuasivă pentru vînzarea unui produs dezirabil. În actuala campanie electorală, mi se
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]