1,947 matches
-
cele mai mici suspiciuni. Dezavantajul este că astfel de trucuri nu conving pe nimeni. Dar și mai puțin recomandabil e, în viziunea lui Chandler, un scenariu precum cel al Crimei din Orient Expres. În ciuda ingeniozității autoarei, construcția se acoperă de ridicol, pentru că ar fi fost nevoie de sincronizarea unui șir atât de lung de întâmplări, încât doar niște naivi ar putea să le accepte. Ceea ce îi lipsește romanului Agathei Christie e, desigur, plauzibilitatea, acea forță inefabilă care este „un efect, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu anii ’90 -, tendința dominantă este de a-l plasa în categoria autorilor nefrecventabili, deoarece ar susține poziții net machiste (cum se spune în noul idiom al comisarilor limbajului). Amuzant e că astfel de ideologi n-au nici o spaimă de ridicol. Anacronismul primitiv, așezarea pe același plan temporal a unor întâmplări istorice privite prin lentilele deformatoare ale prezentului arată neseriozitatea acestor demersuri. Lucrurile sunt cu atât mai hazlii cu cât, la celălalt capăt al discursului, ei îmbrățișează cu o ușurință dezarmantă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
propriile obsesii maritale. Sunt bine cunoscute planurile din ultimii doi ani de viață de a se căsători. Rând pe rând, Natasha Spender, Jean Fracasse și Helga Greene devin subiectul unor asedii amoroase pe cât de pline de energie, pe atât de ridicole. Ceva din nervozitatea și inferioritatea morală a scriitorului veșnic refuzat se va fi transmis și personajului. Simțul artistic a funcționat la Raymond Chandler chiar și în cele mai disperate momente. Își dă foarte repede seama că se afla pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tragic (Eugen Jebeleanu), Locul lui Eminescu în literatura română (Ion Vitner) sau Eminescu despre realismul critic rus (Ion Hobana) induc tot felul de distorsiuni ideologice, prin lupa cărora sunt interpretate viața și opera poetului. Distorsiunea și mistificarea ajung în pragul ridicolului, ca, de pildă, atunci când sunt scoase la lumină „opinii” și articole venind din rândul „maselor”: De ce era Eminescu un poet „trist” (Solomon Maria, responsabilă culturală la uzinele „Tăbăcăria Națională”) sau Începem să-l cunoaștem pe Eminescu cel adevărat (Costică Abacioaei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
lirică și/sau tragică a lui G. M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu ș.a., practic inepuizabilă. Aurel Baranga a descoperit și a impus dramaturgiei contemporane câteva tipuri de teme, situații și personaje satirice proprii noii societăți românești. Traficul de influență, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocrația cronică și confortul incompetenței, toate acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
procesul de antrenament. Pubertatea ridică numeroase probleme. Copilul posedă o mai mare capacitate de gândire, aceasta fiind vârsta la care se poate realiza perfecționarea tehnicii. Mișcările trebuie învățate corect, conștient. Adolescentul prezintă crize de timiditate frecvent, are o teamă de ridicol, este anxios în ceea ce privește corectitudinea exercițiilor. În cazul în care nu sunt respectate recomandările ca în procesul de antrenament să fie prelucrate numai acele calități pentru care există maturizarea substratului biologic adecvat, organismul are de suferit, iar performanțele nu mai apar
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
activitățile deja învățate; teste de cunoștințe generale și grad de instruire - se referă la cunoștințele dintr-un anumit domeniu; teste de creativitate - sunt cele mai simple probe și nu cer decât o eliberare a minții de clișee, de teama de ridicol sau de neobișnuit. f) Verificarea referințelor se efectuează înainte sau după interviu și se referă la datele înscrise în curriculum vitae, în formularul de angajare sau declarate în timpul interviului. Referințele se pot obține prin telefon, direct sau prin corespondență, se
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul de liniște al unei mănăstiri, unde îi vin în minte triste cugetări despre vremelnicia celor omenești (Calipso), asta nu înseamnă că nu sesizează ridicolele, acolo unde vor fi fost (Un proțes de la 1826). Se mai găsesc între cele treizeci și două de scrisori (emise între 1837 și 1855) pagini de critică și istorie literară, polemici pe teme filologice ș.a.m.d. În relatarea spirituală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
mult mai nuanțată asupra acestui tip de argument, distingând între semnificația sa în discursul literar, cea asupra căreia am insistat și noi mai sus, de atac, privind moralitatea și capacitatea de a raționa ale adversarului prin plasarea lui în sfera ridicolului, și semnificația atribuită de noua retorică perelmaniană: de "simulare a unui acord cu adversarul care este manipulat pragmatic" și care se întemeiază în baza unei "verosimilități doxale"67 între actanții comunicării. În această a doua ipostază, ad personam este un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne întrebăm dacă gazetarul intuia la acea dată proporțiile catastrofale pe care le va atinge, în Europa, extremismul naționalist, sau dacă scena infanticidului e doar rodul imaginației unui artist predispus mental și structural către conflict și către redarea șocantă (prin ridicol, grotesc sau absurd) a acestuia. Luând în calcul publicistica sa politică, din preajma ambelor conflagrații mondiale, credem că gazetarul, chiar dacă nu a intuit întotdeauna corect mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu arta contagioasă a maestrului, stimulându-și partenerii până la uitarea de sine și făcându-i astfel să se autodemaște"246. Publicistul Caragiale se instalează "confortabil" în cotidianul pragmatic și, pentru că face parte din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu persuadabil și, de aceea, pune în mișcare un întreg arsenal retoric, de la tonul inflamat și gesticulația care frizează ridicolul, la falsa argumentație prin paralogism și inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la dumneata s-a rostit acum vreo cincizeci de ani o splendidă chelie, precocitate evidentă a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de sugestie a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de a ataca. Astfel, în prefața unuia din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arta rezidă în abilitatea de a oferi ceva mai mult în schimb, fără a fi prins într-un angrenaj care ar conduce la o cheltuială din ce în ce mai mare și la ruina finală a familiilor, într-o rivalitate ostentativă care ar friza ridicolul. Există așadar o euritmie a relațiilor sociale. O mișcare de pendul care imprimă o cadență de respectat pentru schimburi. În privința recepțiilor private, cât și a bunelor oficii nu trebuie să rămânem datori: "Dacă acceptați o invitație, să știți că se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pentru un monoteist ortodox, nu există altă viziune decât a lucrurilor trecătoare și coruptibile, deci nici alți idoli decât zeii falși. Aceștia din urmă se recunosc prin faptul că pot fi văzuți și atinși ca niște bucăți de lemn. Culmea ridicolului: statuia sacră. Ce fel de Dumnezeu este acela care se sfarâmă în bucăți, care poate fi azvârlit la pământ? Ce ființă infinită se poate lăsa circumscrisă într-un volum? Templul este gol, ca și Chivotul. Falșii profeți îl umplu cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
televiziunii. "Pantomimă pentru copii de trei ani" (Paul Souday). "Divertisment de iloți" (Georges Duhamel). "Cel mai rău ideal popular... sfârșitul unei civilizații" (Anatole France). Ca și în alte părți, în estetică aportul major vine prin genul minor. Se expune așadar ridicolului oricine ridiculizează arta minoră a de astăzi în numele artei înalte de ieri iar thrillerul și publicitatea au inovat mai mult cinematografia decât René Clair sau Cecil B. de Mille. Tratarea afișului ca gen nobil, a grafismului ca simptom, a unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pseudonimul Rudolf Ivăncescu, de Radu Ionescu, desenatorul C. Alexandru fiind director doar cu numele. Câteva Apreciațiuni literare periodice îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică trece în revistă evenimentele politice, scoțând în evidență ridicolul și demagogia unor politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
onorabilul domn Bondrea dă În judecată Ministerul Învățământului pentru motivul că a știrbit imaginea imaculatei sale Întreprinderi, intelectualii Vanghelie și Oprișan fac presiuni pentru menținerea valabilității diplomelor emise... Nici nu știi În ce registru să plasezi toată această tevatură. Al ridicolului și farsei? Al unei simple escrocherii? Al Încercării de a arunca În derizoriu o chestiune națională vitală? Ce se poate face? O dezbatere publică, apelându se la responsabilitate și bun-simț? Colectarea unor păreri din partea avizaților? Un plebiscit național? Sunt convins
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă, când nu devine agasantă, își are hazul ei și, dacă L. sfârșește prin a se acoperi nu de glorie, ci de ridicol, e cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat să apere ordinea și instituțiile legiuite. Ciudată, dar nu inexplicabilă, apare în aceste memorii devierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă, când nu devine agasantă, își are hazul ei și, dacă L. sfârșește prin a se acoperi nu de glorie, ci de ridicol, e cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat să apere ordinea și instituțiile legiuite. Ciudată, dar nu inexplicabilă, apare în aceste memorii devierea înspre parodie, alunecarea, fără voia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
ritmul nostru lăuntric s-a dedat cu suflul ei uriaș, trăim un sentiment de exaltare, de parcă noi am dezlănțui-o vâjâitoare în largul văzduhului. Comicul se comunică printr-un contrast asemănător. De aceea se și spune că de la sublim la ridicol nu e decât un pas. Dacă stavilele, pe care le interpune sublimul sunt reale și au un caracter de necesitate, stavilele comicului sunt accidentale, aparente și sub aparență, o nimica toată. Comicul se definește de obicei ca o disproporție între
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nimeni nu vrea să râdă de acel Don Juan al lor, chinuit și vrednic de milă. Îl deplângem și, poate, cerul însuși îi va răscumpăra păcatele. Dar nu acesta e adevăratul Don Juan. În universul pe care el îl întrezărește, ridicolul e de asemenea cuprins. I s-ar părea firesc să fie pedepsit; asta-i regula jocului. Și generozitatea lui constă în faptul de a fi acceptat, fără rezerve, regula jocului. Dar el știe că are dreptate și că nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în sensul măreției și al emoției, ca și în cazul filosofiilor existențialiste despre care am vorbit. Acest paralelism îmi servește argumentarea. KIRILOV Toți eroii lui Dostoievski se întreabă asupra sensului vieții, iată prin ce sunt moderni: nu se tem de ridicol. Sensibilitatea clasică se deosebește de sensibilitatea modernă prin faptul că prima se hrănește din probleme morale, iar ultima din probleme metafizice. În romanele lui Dostoievski, întrebarea e pusă cu o asemenea intensitate, încât ea nu poate duce decât la soluții
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]