1,004 matches
-
balerin Mihail Barîșnikov... Primii doi au case memoriale pe strada Albert, artera principală a capitalei letone. Poartă numele unui cruciat german care a cucerit Riga, dar a și construit orașul. Nu toți au însă norocul unor asemenea cotropitori. VITALIE CIOBANU: Riga mă surprinde cu alura ei de metropolă, ceea ce nu pot spune despre celelalte două capitale baltice. E un oraș mare, aerisit, cu un stil de arhitectură mai degrabă central-european decât scandinav. În plus, Daugava, care e mai lată decât Sena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea avem nevoie de explicațiile ei. Impresiile directe sunt mult mai puternice. Dar nu vrem să o descurajăm și-i adresăm, sporadic, tot felul de întrebări, pentru a-i pune în valoare cunoștințele de istorie și actualitate. VASILE GÂRNEȚ: Primăria Rigăi e situată într-o clădire renovată, foarte frumoasă. Dar prea „nouă”, parcă, și în interior, și în exterior. Ar fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care n-o accept. E puțin derutată de invazia mentalității occidentale peste noi, esticii, care riscăm astfel să ne pierdem specificul. E un refren pe care îl aud și la Chișinău, și la București, și iată, acum, și la Riga, ce-i drept, din gura unei românce basarabence. Maria este interesată de... daci, de originile noastre strămoșești, de arhaisme și elemente cosmice - pe acestea, evident, tot dacii le-au descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și bunul meu prieten din copilărie, de la Florești, care a avut ambiția să absolve în capitala Letoniei, sub sovietici, un liceu militar aviatic, iar după declararea independenței, ca mulți alții, a intrat în lumea afacerilor. Avea o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină, lăsând în urmă soția și trei copii. Destine de basarabeni... 29 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină, lăsând în urmă soția și trei copii. Destine de basarabeni... 29 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când vreau să mă duc la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș. Trecem pe lângă sediul televiziunii asaltate de trupele OMON, pe vremea perestroikăi târzii a lui Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Casa Capetelor Negre - denumirea istorică a vechii primării. Un edificiu rectangular, care administrează memoria recentă a letonilor într-o manieră apropiată locuitorilor din Ypres, dar fără detașare postmodernă - nu este deocamdată cazul într-o fostă republică sovietică. Muzeul Ocupației din Riga adună probe cutremurătoare - în imagini și documente - ale crimelor comise în Letonia de cele două totalitarisme: nazismul și comunismul. O instituție susținută financiar de letonii din străinătate, grupați în mai multe organizații: Federația mondială a letonilor liberi, Asociația letonilor americani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dezgropat în beciurile NKVD-ului sute de cadavre desfigurate - victimele comunismului în numai un an, care se pot vedea în pozele din standurile muzeului. Ororile au continuat sub ocupația nazistă: iulie 19418 mai 1945. Exterminați: 70.000 de evrei la Riga și Liepaja. Trupele SS îi împușcau, ordonându-le să stea pe marginea unor gropi pline cu cadavrele conaționalilor lor. Oribil. Un regiment de legionari letoni a luptat în rândurile armatei germane, dar nu au făcut-o de bună voie, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de persecuții își atinge punctul culminat la 1949 - până atunci, letonii luptaseră în păduri, așteptând zadarnic sprijin occidental, exact ca românii. În martie 1949 sunt deportați aproximativ 43.000 de oameni. Colectivizare forțată și rusificare. 13-17 ianuarie 1991 - baricade, în Riga, pentru apărarea independenței... Danute îmi spune că, săptămânal, după un program stabilit, muzeul este vizitat de elevi din întreaga Letonie. Autoritățile ar dori să mute instituția în fosta clădire a KGB-ului. Dar ea, personal, nu crede că e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alți basarabeni în sală. Unul dintre ei mă întreabă despre alți scriitori tineri de la noi. Nu mă prefac că am fi singurii - mă rog, „competitivii” pe plan național -, deși întrebarea simt că ascunde un substrat nu tocmai inocent. Laud orașul. „Riga e o metropolă comparabilă cu Praga sau chiar cu Viena, orașe pe care le-am vizitat.“ O spun nu doar pentru a-mi flata publicul, deși observ câteva surâsuri ironice. Scepticismul lor nu mi se pare îndreptățit. Nu-și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e când știi o... limbă de largă circulație. A venit și Gheorghe Tofan, împreună cu un prieten al său, moldovean și el. Facem o poză comună - toți basarabenii, inclusiv Maria. Tofan e originar din Fălești. A fost angajat al Portului din Riga, s-a căsătorit cu o letonă și a rămas aici. În Riga locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tofan, împreună cu un prieten al său, moldovean și el. Facem o poză comună - toți basarabenii, inclusiv Maria. Tofan e originar din Fălești. A fost angajat al Portului din Riga, s-a căsătorit cu o letonă și a rămas aici. În Riga locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fii portar undeva. Gradul 2 - să lucrezi într-o fabrică. Gradul 1 - să ocupi funcții publice, dar cu o condiție - să ai cetățenie letonă. În 2001, aceste condiții se vor înăspri și mai mult. Un ziar rusesc care apare la Riga, din care citisem ieri niște articole, pare să confirme aceste realități: publică anunțuri pentru „ne-cetățeni”, care adună semnături în favoarea nu știu căror drepturi lezate. În Moldova așa ceva este de neimaginat. La noi, discriminată este majoritatea autohtonă, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar ea nu adună semnături. VASILE GÂRNEȚ: Călătoria cu Liepaja, un vapor foarte cochet, se înscrie într-un program multidisciplinar al gazdelor, intitulat Post-scriptum. Muzică, dans, bere. Discuții cu Leons și Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei lider. Încerc să-i abat de la această inutilă confruntare a orgoliilor. Pe punte se declanșează o mare forfotă... în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei, alături de Lisabona, Bordeaux și Paris... Înainte de culcare, o secvență din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din stafful local, pe fundalul roș-galben al trenului nostru, pe care scrie în spaniolă „Literaturos Ekspresas Europa 2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele mă înghesuie cu întrebări. La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără întrerupere, zi și noapte, și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar comitetul organizatoric - blond și foarte inimos. În tren, în lipsa altor ispite, colegii mei redevin „scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că prea mulți sunt frecventați de muză în această călătorie. Einar îmi spune că țara sa, Islanda, a fost prima care a recunoscut independența țărilor baltice. Îi răspund că știu lucrul acesta, pentru că mi-a spus-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul Liepaja, era și mai grizat. Islandezul ne părăsește abrupt, spunându-ne că pleacă să caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urcăm pe esplanada suspendată sub boltă a catedralei, de unde se deschide o nouă perspectivă asupra orașului. Mai ales, e de admirat vederea spre Ermitaj și Neva, cu podurile-i arcuite... Plouă din nou, și Vitalie și-a pierdut umbrela la Riga (exact ca într-o poezie „postmodernă” de Grigore Vieru). Și-a uitat-o în Biblioteca Națională, unde am avut o întâlnire cu publicul, moderată de Leons Briedis. Așadar, întrerupem excursia culturală și căutăm o umbrelă. Toate sunt de proastă calitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
evantai: ne vom intersecta, sporadic, în cadrul diverselor manifestații, apoi ne vom împrăștia în toate colțurile Europei, pentru ca să nu ne mai reunim niciodată într-o formulă similară. Deși, cine știe? Îmi amintesc propunerea armeanului David Muradyan, de-acum două săptămâni, de la Riga - el tocmai ne oferise un recital improvizat, într-o seară, la pianul din hotelul Maritim - și anume: să ne întâlnim peste 10 ani, exact în aceeași componență, la bordul unui vas care să refacă itinerarul... Odiseii. La auzul acestei năstrușnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
istoriei naționale. De exemplu, la Vilnius, când am făcut turul orașului, am vizitat niște biserici, mai vechi și mai noi, despre care ni s-a vorbit ca despre niște locașuri fondatoare ale națiunii lituaniene. Ori cum am fost primiți la Riga cu o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de curând regăsite. Dorința de a se prezenta străinilor la acest nivel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am putut face lumea mai mică. Interviu de VITALIE CIOBANU decembrie 2001, Chișinău - Reykjavik Cuprins Din partea autorilor...... Europa de la fereastra vagonului. Cronica unui periplu literar. Jurnal pe două voci Lisabona ........... Madrid ........... Bordeaux .......... Paris ............... Lille ................ Bruxelles............ Dortmund ........ Hanovra............ Malbork............. Kaliningrad......... Vilnius............... Riga.................. Tallin............... Sankt-Petersburg...... Moscova.............. Minsk -Brest...... Varșovia............. Berlin............... Interviuri cu scriitori din Trenul Literaturii Richard Wagner (Germania)....... Nicolae Prelipceanu .... Adrian Popescu ........... Andrei Bodiu ............ Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan).... Alberto Porlan Villaescuza (Spania) ..... Corinne Desarzens (Elveția) ............. Glenn Patterson (Irlanda de Nord)........ Einar Örn Gunnarsson (Islanda) ......... Text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt-Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Vestul și Estul, două fețe ale aceluiași continent, se reflectă în jurnalul celor doi autori ca într-un joc de oglinzi paralele. O lume a contrastelor politice și culturale, întinsă de la Oceanul Atlantic până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înșelă muierea, boală ușoară... când știi îți trece; când nu știi, nu-i nimic. O masă sau un praznic. RĂSUNETE DESPRE ÎMPREJURĂRILE ȘI VIAȚA EUROPEI OCCIDENTALE 12 Iulie 1470 flota turcească ia Negroponte în Eubeea 22 Mart 1471 moare Podiebrand riga Boemiei și tânăr încă, lăsând moștenitor pe Ladislau fiul regelui polon 1475 luptele între Corvini și Ladislau încetează, prin abandonarea unei jumătăți a Boemiei cătră Matiaș; atunci Împăratul Friederic se supără. 1471 moare papa Pius II urmează Sixt IV, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și bogată asupra substanței vii, nu voi scăpa de zbuciumul acesta cu pregătirea lecțiilor." Concepția unei perspective funcționale, biologice în interpretarea anatomiei, depășirea studiului cumulativ, strict analitic, constituia, pentru anii respectivi, o noutate. Puțini anatomiști promovau aceleași idei I. Th. Riga îi menționează pe G. Lafite, R. Anthony, H. Rouvière, histologul A. Policard. Perspectiva dinamică în interpretarea anatomiei a contribuit la concepția despre structurile funcționale. Această idee s-a impus, cu timpul, ca o certitudine. Trecerea anatomiei de pe poziție statică, descriptivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]