727 matches
-
să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o mînă pe umăr și el deschise ochii repede: — Rima? Lîngă pat era Frankie, cu o tavă de mîncare. El oftă și-i mulțumi, iar ea îl urmări cum mănîncă. — Ți-am luat hainele, zise ea - erau groaznic de murdare. Dar ai un costum și lenjerie nouă jos, în sacristie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde vrei să mergem? Nu știu. Ești pasagerul meu. Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta din spate. Asta e servieta ta. Fiică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de exemplu, trecea un afluent cîndva. — Taci și mișcă, tată. în cimitirul întunecos, oamenii se ghemuiau pe petecele de iarbă sau se dispersau pe micile poteci. Un difuzor plasat pe vîrful dealului le spunea oamenilor să stea departe de monumente. — Rima trebuie să fie undeva în vîrf, spuse Alexander, poți merge? — Da, da, zise Lanark înfierbîntat. Da, toți trebuie să ajungem în vîrf, o să vină potopul, un potop imens. — Tată, nu fi prost. — Nu sînt prost. Cineva mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se uită uimit în ochii ei mari, la fața cu nas mare și gură dreaptă, copilăroasă și serioasă. Deși puțin obosită și cu cîteva șuvițe argintii, arăta la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cedând unui impuls irezistibil. O să vă amintiți altădată. Să trecem la moartea Valericăi Scurtu. Au fost necesare manevre destul de dificile pentru a o introduce în același sicriu cu Panaitescu. ― Vedeți! La chestiunea asta m-am gândit și eu. Formidabil cât rimăm în idei! ― În unele! preciză maiorul. ― Oricum, cred că am ajuns la singura concluzie logică. ― Anume? ― A acționat în timpul nopții. Știți, după ce a omorît-o. Domnul Popa și cu mine dormeam. Trebuie să recunoașteți, operația nu era de natură să producă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-și pună pînă la urmă Întrebări. Nu mai ieșea din cartier. Ultima oară cînd traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i? E o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată. Tabla nu o ștergi cu ei, Dar îi fierbi și pui mujdei. Cine stă într-un
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații” - etnicismul rimează cu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul poate unilateral dar vital al tinerilor într-o epocă de cădere a politicianismului”, iar corupția politicianistă - cu devitalizarea/degenerarea și slăbiciunea (altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ferestrelor și se resemnau Îmbrățișând farurile, se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele. Pete de galben, de roșu, de violet și de verde acopereau convoiul și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sună Dar nu toți pot să compună. Pasiune-i pentru mine Și că mă pricep,zic eu Poezia-mi sună bine Luni sau joi sau, chiar mereu. Oricând am o supărare, Mi-o alină poezia Pe caiet pun câte-o rimă Și-mi revine bucuria. Altă lume-i când compun Am spus-o și-am s-o mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie Timpul trece-n ritm alert Clipele se duc încet Tot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e ziua mea. — La mulți ani ! Îmi face cu ochiul. Înseamnă c-o să petreceți. Până-n zori. — Îhm... cam așa ceva. Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa, abia aștept să ne vedem și să mai vorbim. Nu se întâmplă prea des. Nu că n-am vrea să ne vedem. Doar că avem cu toții cariere foarte acaparante. Mama, de pildă, e avocat pledant. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la chestii din astea, zise Sophie în timp ce le făcea cu mâna celorlalți și se îndrepta către cafenea. Așa e, ne cam împărțim pe bisericuțe. Fără să vrem, dar ne cunoaștem cu toții de așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
enoriași, întrucât cele două versiuni, sentința în latină a Celor Opt și povestirea vernaculara din registru sunt foarte similare. Cel mai convingător este faptul că acolo unde registrul menționează bălegarul de cal din care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase un pocho apichata nella [sic] diadema), înregistrarea Celor Opt menționează că "o parte din sus-numitul bălegar, așa cum este zis în vernacular, "a rămas prins în diadema"" (parte dicti sterchoris, ut vulgariter dicitur, "rimase apichato nella [sic] diadema"). Doar asupra câtorva
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase un pocho apichata nella [sic] diadema), înregistrarea Celor Opt menționează că "o parte din sus-numitul bălegar, așa cum este zis în vernacular, "a rămas prins în diadema"" (parte dicti sterchoris, ut vulgariter dicitur, "rimase apichato nella [sic] diadema"). Doar asupra câtorva detalii există neconcordante între relatări. Deși sentința Celor Opt, registrul și pictură sunt de acord să-l numească pe delincvent "Antonio", Landucci l-a numit "Rinaldo", o versiune mai scurtă a numelui de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
matris Mărie, animo et intentione în ceterum nefandum et orribile excessum commictendi et perpetrandi, accepit de terra sterchum equi, et diabolico impetu ductus, proiecit în faciem dicte fighure virginis 189 matris Mărie, et parte dicti 190 sterchoris, ut vulghariter dicitur, "rimase apichato nella diadema" dicte fighure, în eius maximum obrobrium ac vilipendium, et în verecundiam cristiane fidei. Et qualiter volentes prefati Octo eum capi facere, videns eorum familiam, accepit quemdam gladium, et cum ipso se ferivit în pectore, cum cisura cârniș
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
si voltò alla fighura della Nostră Donna Nunziata che è dipinta sopra la porta di fiancho di detta chiesa, e gittogli quello stercho, el quale era alido mediante l'essere stato per aventură qualche dì al sole, e miracholosamente gliene rimase un pocho apichata nella diadema sopra la cholottola, tânta che quasi pareva una rosetta secha. E anchora che 'l detto Antonio non fussi da persona veduto gittare simile sporcizia nella detta Nunziata, e chome piacque a lei la chosa și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
întreb dacă există vreun domn Guy Courtois al cărui domiciliu sau birou se află pe undeva prin preajmă. — Domnul Guy Courtois primește, într-adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în zilele fără soț era gol umărul eu drept. — Zece, spunea Domnișoara ri la a zecea mea agresiune vizuală, iar eu mă uitam imediat la ceas ca să văd cîte minute îmi mai rămîneau pînă la ora exactă, felia de timp rimînd cu interdicția definitivă de a mai abuza de torționara mea. acest joc devenise atît de subtil, de interesant, de prețios pentru mine încît încercam să mă arăt cît mai disciplinat cu putință. ori de cîte ori reușeam performanța de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Controlă data de expirare a iaurtului precum și compoziția sa, clătină din cap ca și cum s-ar fi aflat în fața unui interlocutor, luă cîteva lingurițe din imaculata materie conținută de borcan și surîse în sinea sa. albul iaurtului și albul hîrtiei parcă rimau... Domnul Busbib nu-și putu reprima un sentiment de mîndrie. Iată, pentru prima dată, se simțea un cetățean conștient al lumii, un om implicat. Decizia de a face o listă cu problemele lumii îl trezise parcă din somn. De acum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
propoziții ostensive. Am pluti printre amăgiri dacă ne-am imagina credința în revelația Evangheliei ca pe un act de alegere pragmatică. Credința nu este opțiunea unui subiect autonom pregătit să cântărească ofertele religioase ale pieței. Atitudinea filozofilor din Areopag nu rimează cu convingerile apostolilor. Numai o concepție atomistă despre lume ne-ar putea face să credem că omul poate cântări la rece, ca într-un imens supermarket, „marfa” diverselor „producători” de mesaje religioase. Această superstiție declină abuzul pelagian de voință. Tipologia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
socratice. Chiar dacă MacIntyre se autodenumește un gânditor de inspirație „creștin-augustiniană”, convingerea lui Milbank este că principalele argumente precum și metodologia abordării sale rămân problematice din punct de vedere teologic. Aceasta transpare mai ales în abordarea fundaționalistă a lui MacIntyre, care nu rimează cu tradiția patristică. Teologii Bisericii apostolice n-au apelat la dialectică pentru a fonda adevărul credinței creștine (sau, altfel spus, credința lor în adevăr). Părinții au admis că orice știință își vizează obiectul „după general”, tinzând astfel să elaboreze un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
etos sau, altfel spus, o esențială „stare de spirit”. În aceasta trăiesc laolaltă grija și compasiunea, pacea lăuntrică și reconcilierea. A descoperi pacea lui Dumnezeu nu înseamnă, nici pentru cel mai sihăstrit călugăr, abandonarea grijii pentru aproapele. Nepătimirea (apatheia) creștină rimează paradoxal cu infinita compasiune a lui Dumnezeu pentru creația Sa. Avem aici o viziune cosmică pe care liturghia Bisericii o desfășoară de fiecare dată când aduce jertfa de taină pentru „tot poporul” și „întreaga lume”. Contrar oricărei utopii, dar fidel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic Întîlnit În poemele anterioare. Avîntul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze În strofe, rima sau asonanța Împodobesc numai Întîmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu Îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborît de la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]