5,274 matches
-
umbrelor. Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut să fie rechemat la viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o clipă Înainte să se desprindă din Îmbrățișare, iar apoi se așeză pe singurul scaun liber, cu siguranță pregătit pentru el, lăsându-se pe spătar. Grupul acela de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă scurtă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucrare impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de seamă că un lucru se mișca În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu putință ca nimeni să nu fi obiectat la acele cuvinte? Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că ciungul Încerca să Îi evite privirea. — Și ceilalți? Căror duhuri și-au consacrat ei credința? — Ceilalți? Cine? — Învățații care par să Își fi ales taverna ta ca altar al riturilor lor. Ce știi despre ei? Nimic. Sunt oameni de știință. Ce ar putea avea ei de a face cu mine? — Multe, dacă știința lor e aceea a intrigii. Iar În știința asta, și tu ai putea fi doctor. Baldo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Celor Patruzeci de Martiri. Când Îl auzise intrând, femeia se oprise, ridicându-se grabnic după ce azvârlise un văl peste obiectul din fața ei. I se păru că zărește o statuetă, probabil un idol păgân, dinaintea căruia ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să dezvăluie În viitoarea aulă a Studium-ului? Așa trebuia să fie. — Care este acuzația? Întrebă. — Fapte de vrăjitorie și Împotriva naturii, răspunse călugărul pe un ton indiferent. Era limpede că nici el nu credea ce spune, o formulă goală, de rit. Acuzația de trafic cu diavolii se potrivește cu mai toate acțiunile potrivnice voinței lui Dumnezeu. În fond, orice crimă comportă participarea lui Satan, ca spectator ori ca interpret activ. Prin urmare, autoritatea Comunei are nevoie de mai multe detalii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Închipui că e a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să creezi impresia unui rit pervers, trasând pentagrama pe zid. Mi-a spus messer Domenico, cămătarul. El mi-a dezvăluit că i-ai cerut să accepte scrisori de credit, garantate. Numai comandamentele templiere pot emite așa ceva. — Dar cum ți-ai dat seama... de asta? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu să admit că istoria lumii, așa cum o cunoaștem, nu este altceva decât o mistificare a adevărului și că În spatele ei trebuie neapărat căutate, de fiecare dată mașinațiile Vaticanului, ale Cavalerilor, Templieri și ale urmașilor lor, ale masoneriei de felurite rituri, ale Stăreției Sionului și ale mai știu eu căror oculte etno-mondialiste. Dar, pe de altă parte, nici nu pot să uit că de ele se leagă pagini multe, Întunecate și sângeroase ale istoriei, că În numele credințelor, al dogmelor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe rînd se adaugă tenorii, bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar exista o altă viață chiar în interiorul vieții noastre. Existau lumi concentrice în tot ce ochii noștri imperfecți puteau să vadă. Undeva la suprafață existau deschizături către lumea subterană - în așa fel încât lumea noastră și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea profundă. Lumea noastră și cea subterană trebuiau să se oglindească una în alta. Acum puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a început să urle la noi și la Iag, avertizându-ne că, dacă se mai întâmplă așa ceva, el va aduce faptul la cunoștința consiliului profesoral. Abia după o săptămână, când au aflat cu toții că Iag vine dintr-o familie de rit vechi, foarte religioasă, același supraveghetor bătrân a venit la noi în clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grupuri neolitice. Noile ocupații au dus la apariția unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea trec de la stadiul seminomad la cel sedentar, amenajând așezări 28 agrare cu rețea stradală, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mai rare și mai puțin cercetate sunt mormintele descoperite în afara perimetrului Colinelor Tutovei, în apropiere, pe Valea Bârladului și în județul Galați. Se folosea atât incinerația (resturile de la ardere erau așezate în urne funerare), cât și incinerația specific ritualului creștin. Ritul incinerației este ilustrat pe Valea Berheciului, la Bărboasa, în comuna Oncești, la punctul numit „Gălănești”, în partea de apus a bazinului Dunavățului. Au fost identificate 93 morminte, câteva cu inventarul complet, celelalte fiind distruse în urma lucrărilor agricole. Urnele funerare cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inventarul complet, celelalte fiind distruse în urma lucrărilor agricole. Urnele funerare cu capac au fost lucrate la mână, în tehnica La Tèneului geto-dacic, sau la roata olrului. Urnele funerare de la Băișoara are analogii cu cele descoperite la Poenești, la Bărboasa unde ritul funerar este incinerația, la Poenești este atât incinerația, cât și inhumația. Semnificativ este faptul că în niciunul dintre morminte nu au fost găsite obiecte aparținând altor populații, numai cele specifice carpodacice care reprezenta elementul autohton. Pe baza descoperirilor arheologice din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]