2,674 matches
-
să împiedice în toamna anului 2014 un cataclism? V-a cuprins amnezia? Ați refulat flegmele pe care vi le lipea sistematic de obraz Antena 3? Vi s-a șters din memorie că n-ați mai îndrăznit să vă confruntați cu rivalul politic în studioul voiculescian? Cu toate acestea, s-a evitat acapararea de către Victor Ponta a funcției supreme grație celor care au înfruntat șicanele și ostilitatea birocrației de la ambasadele și consulatele terțetului Meleșcanu-Marga-Corlățean. Au ieșit, au stat, pe ger, pe ploaie
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
mai mult a raportului cu Dumnezeu. Cât timp fierea geloziei otrăvește conștiința, ochii nu se pot ridica spre Cer și rămân fixați de scoarță trecătoare a pământului. Până în ultima clipă de viață a Liei, Mihai l-a considerat pe Florin rivalul lui. Aș vrea să-i demonstrez că sunt capabil s-o fac mult mai fericită decât putea Florin. Și Mihai și-a trimis gelozia, susținută de putrede ațe, până în largul cerului, dar ochi pentru Cer, încă, n-a avut. În
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
pieptul dezgolit, ba se rănesc, ba se ajută... A treia tabără este cea a forțelor pacifiste, ocupate să ia poziții corecte în mass-media. Un singur reprezentant al acestei tabere are bunătatea de a fi înduioșat de tragedia celor trei soldați... rivali. Mass-media relatează evenimentele întâmplate, observatorii fiind mereu preocupați să-și audă numele în contexte favorabile. De la comandant până la jurnalista care își pronunță răspicat numele. Nino, băiatul aruncat într-un război care a devenit al lui doar pentru că și-a dorit
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
arenă. Adversarul - sorții au căzut pe cel de-al treilea combatant învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de ordine! „Să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă marele său trup: sunt venele prin care Îi curge bogăția, messer Durante. A le cunoaște Înseamnă a avea acces la acest sânge În mod neîngrădit, la adăpost de invidia rivalilor. Și apoi, cine știe, poate că forma lumii e Într-adevăr splendidă și Înfricoșătoare precum chipul lui Dumnezeu și, ca și acesta, trebuie Învăluită, ca să nu ne orbească. Probabil că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doar la jucătorii de șah. În timp ce unul dintre jucători se gândește și face mișcarea pe tablă, celălalt jucător discută cu asistența dând din mâini, indispus și nervos, fără să privească la joc. Când este întrerupt și i se spune că rivalul a făcut mișcarea, tace și se concentrează asupra pieselor. La început, în ochii lui se mai păstrează ceva din gândurile pe care n-a apucat să le spună. Dar cu cât privește mai mult tabla de șah, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam seama că, prin zâmbet, acesta își exprimă stima pentru rivalul său care a făcut o mișcare neașteptată, punându-l în dificultate. SONIA 1 Bulevardele sunt ca oamenii; în tinerețe, aceștia par la fel, apoi se schimbă în funcție de ceea ce îi preocupă. Sunt bulevarde pe care câte un gard din bârne încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Galiei devine provincie romană. Pax romana este la apogeu atunci când, în anul 44 î.e.n., generalul Iulius Cezar, întors triumfător din nordul Galiei, îngenunchează Senatul Republicii, include în el reprezentanți ai popoarelor supuse, încearcă să se proclame împărat și-și urmărește rivalii până în Egipt, pentru ca, la întoarcere, să fie asasinat. în 27 î.e.n., succesorul său Octavian devine Cezar Augustus, primul împărat. Preocupați să evite orice revoltă la hotare, succesorii săi zdrobesc revolta egipteană și-i reduc la tăcere pe toți disidenții, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mersul înainte al ideii de libertate individuală. De fapt, până astăzi, nici o forță - nici religioasă, nici laică - n-a reușit să frâneze în mod durabil acest mers înainte. Spre deosebire de alte imperii de până acum, în acest moment, Roma nu are rivali, ci numai dușmani: triburi venite dinspre răsărit, dornice să profite de bogățiile și de climatul din spațiul mediteranean, o hărțuiesc din toate părțile. Așadar Roma este nevoită să amplaseze la frontiere armate din ce în ce mai costisitoare. Trebuie să gestioneze și multitudinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Bancheri, artiști, intelectuali și inventatori vin să-și aducă banii, să-și construiască palate sau morminte, să picteze portretele noilor stăpâni ai lumii, să le conducă armatele. în jurul acestei „inimi” se află un anumit mediu, format din vechi și viitori rivali în declin sau în expansiune. Restul lumii, regatele și imperiile, formează periferia, parțial guvernată de rânduielile anterioare, vânzându-și materiile prime și mâna de lucru, oferind-o de regulă în scopul subjugării „inimii” și a „mediului”. O formă economică durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inima” trebuie să consacre prea multe resurse pentru a menține pacea interioară sau pentru a se apăra de unul sau de mai mulți dușmani din afară. Trecând de la o formă la alta, fiecare „inimă”, ruinată de cheltuieli, lasă locul unui rival. în general, nu este unul dintre cei care atacă, ci o altă putere, care, în timpul luptei, s-a ocupat de elaborarea unei alte culturi, a unei alte dinamici de creștere, în jurul unei alte clase creative, al unei noi libertăți, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Așa cum a fost evident încă de la începuturile Ordinii economice, geopolitica evoluează mai mult cu comerțul și cu economia decât cu dinastiile. Secolul al XVIII-lea continuă să fie pentru Țările de Jos prima cvasidemocrație, un secol al triumfului, iar pentru rivalii lor, o perioadă de eșecuri. Cu cei aproximativ 300 000 de locuitori ai săi, Amsterdamul conduce cu o mână de maestru politica Europei. Flota sa maritimă controlează toate mările; bancherii săi dețin autoritatea asupra cursurilor de schimb; negustorii săi fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
interesează cu adevărat: bumbacul și sclavii care asigură producția lui la prețuri mici. Guvernul lui William Pitt redresează situația economică a țării aplicând doctrina lui Adam Smith; în 1786, el semnează chiar un tratat de liber-schimb cu cel mai mare rival de pe continent al Angliei, Franța. Aparent imuabilă, Anglia este de fapt profund răscolită: proprietățile agricole iau amploare odată cu împrejmuirile care le delimitează mai clar; drumurile devin mai sigure, datorită noilor legi privitoare la cei săraci; vechile elite se năruie; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Thomas Edison, precum și telefonul, invenție a unui emigrant italian exploatată comercial în Statele Unite în 1877, cu doi ani înainte de a fi introdusă și în Franța. Spre deosebire de toate celelalte mari puteri potențiale și de toate „inimile” precedente, Statele Unite nu au nici un rival credibil pe propriul continent. De aceea, se simt libere să intervină în întreaga lume, fără riscuri și fără amenințări pe teritoriul lor. Ele preiau destul de rapid controlul asupra Americii Latine, asupra unei părți din Asia, Filipine și Coreea. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o anumită măsură, demografic: ele sunt și astăzi a treia țară din lume ca număr de locuitori, și-și vor păstra poziția și în 2040, cu cei aproximativ 420 milioane de locuitori ai lor. în plus, nu se anunță nici un rival credibil, nici în Europa, nici în Asia și nici în altă parte, iar un alt model de dezvoltare nu este nici măcar imaginabil. în consecință, cel puțin până în 2025, atât cei mai bogați oameni ai planetei, cât și principalele bănci centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vreun război între două țări. Totuși, la fel ca la sfârșitul fiecărei forme de până acum, simultan cu dezmembrarea unor state și cu începuturile hiperimperiului, asistăm la premisele unui nou conflict. Atunci când piața se generalizează, diferențele se nivelează, fiecare devenind rivalul tuturor. Când puterea statului slăbește, posibilitatea de a canaliza violența și de a o controla dispare. Conflictele locale se înmulțesc, identitățile se crispează, ambițiile se confruntă, iar existențele nu mai au nici o valoare. Dispariția Uniunii Sovietice a însemnat și ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru a nu mai fi încercuită, de această dată, împotriva aliaților asiatici ai Statelor Unite, Chinei și Islamului. China ar putea intra în conflict pentru recucerirea Taiwanului, pentru a controla Kazahstanul, pentru a ocupa Siberia, pentru a-și pune la punct rivalul japonez sau pentru a permite rămânerea la putere a partidului unic; Statele Unite ar putea intra în război pentru a apăra Taiwanul, Israelul sau Europa, amenințate de armele îndreptate asupra lor de Iran, Egipt sau țările Maghrebului. India ar putea porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unor fundații, unor inovatori din domeniul social, unor profesori, creatori, oameni ai Bisericii, laici sau unor oameni pur și simplu binevoitori. Oameni pentru care Celălalt este o valoare în sine. Dacă în lumea penuriei, adică a pieței, Celălalt este un rival îdușmanul care vine să acapareze bunurile rare, cel împotriva căruia se edifică libertatea și cu care nu trebuie să împărtășești nici un fel de cunoștințe), pentru transuman Celălalt va fi în primul rând martorul propriei existențe, mijlocul de a verifica faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
castelul procurorului. — Ca să vezi, deci aici este..., adăugă judecătorul, mai mult pentru el însuși decât pentru noi ceilalți, care nu mai contam pentru el nici cât negru sub unghie. S-ar fi zis că se bucura să audă evocat numele rivalului său - și că acest nume e asociat duhorii unei morți violente -, pe care îl ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți că Sorinel îi va fura până și tragedia morții ei. Se apropie de Mariana. Unde o putea arunca nemernicul? În brațele statuii lui Lincoln? Pe muntele președinților? În Biroul Oval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de devreme se văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche‑ul demarează, pietrișul scrâșnește sub roți și e împroșcat în toate părțile când motorul atinge turația maximă. Rivalul dispare în grabă, așa cum se cuvine. Sophie și‑a deplasat toată greutatea pe un picior și stă totuși așa, într‑un singur picior, mai bine decât pe amândouă. În poziția asta, e femeia etern ispititoare, atât pentru Rainer cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că da, pentru că emoționalitatea Celuilalt este întotdeauna ambiguă, percepută ca dorință și învinovățire totodată. Majoritatea bărbaților retrăiesc fantasma adulterului feminin, îndeosebi la începutul unei relații, atunci când iubita se dezvăluie sub privirile lor excitate și când aceștia se confruntă cu imaginea rivalului absent, din trecut, prezent sau chiar viitor, ceea ce poate conduce la un coit îndârjit, de prădător. Violența sexuală este, în aceste situații, expresia furiei ce se naște din frustrarea de a nu putea poseda partenerul sau partenera în chip absolut
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
unei noi deflorări, ci o alungare abilă a fantasmelor legate de foștii parteneri pe care femeia fie îi va include în cel din urmă, fie îi anulează printr-o amnezie autoimpusă, pentru că masculii nu trebuie să-i mai simtă ca rivali. Cert este că bărbații par a intra cu succes în acest joc al „miresei eterne” care își recâștigă, ca într-un scenariu mitic, inocență. Este neîndoios vorba, la urma urmei, de un act de exorcism sau de purificare. Pornografia nu
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
privilegiată în imperiu și a asigurat unitatea Bisericii creștine. Născut din părinți nobili, împăratul Constantius Chlorus și Elena, Constantin cel Mare a fost un om providențial pentru Biserica creștină, mai ales după anul 312, când, înaintea unei lupte decisive cu rivalul său la tron - Maxențiu, s-a produs convertirea sa. Istoricii bisericești Eusebiu de Cezareea și Lactanțiu afirmă că în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, împotriva lui Maxențiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]