1,944 matches
-
și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
În Kosova Ea se naște în toiul zilei Buricul i-l leg fără ritual Soarele îi stă peste cap Îi rumenește extremitățile îi usucă lacrima Fierbinte și roșu toată ziua curge peste noi Seara arde dincolo de deal Are sete mare roșcată Apoi mă privește pe mine Începe să plângă pruncește Are sete o câtă sete are Cuprinde sânul și suge și suge A doua zi îi e sete Are dor înrumenit Îi seamănă dorului de dincolo Tot timpul încălzește extremitățile În
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
dantură perfectă. Era îmbrăcat într-o pereche de jeansi negri și într-o cămașă albă pe față. Spatele cămășii era îmbrățișat de un palmier viu colorat și purta niște adidași albi. Andreea era și ea drăguță cu părul lung și roșcată, îmbrăcată într-o rochiță roz, minijup cu bretele și purta niște pantofi cu toc mic. Privind-o atent pe Alina, Ionuț nu-și dădu seama că Andreea observă ceva și îi spuse: - Ce tot te uiți la ăia trei de
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
dându-și cu părerea asupra farmecelor lor. - Domnilor, șopti baronul N. jovial mângâindu-și mustățile. Trebuie să recunosc, soprana este genială, o voce de privighetoare. Dar ce ființe fermecătoare am văzut în sală, ți se taie respirația. Bucle blonde, brune, roșcate. Baronul își scutură capul, de parcă ar fi vrut să se trezească la realitate. - Femei frumoase sunt în toată lumea, baroane, zâmbi lordul. - Da, dar aici se strâng toate ... la Paris. Uite ce brunetă superbă, vizavi. „ Ihmm ...lady Fleur. O capcană pe
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
vai, vai, vai, În pădure nu-i mai trai, Murele mi le-am mâncat, Zmeurica s-a uscat, Pân-la iarnă ce mă fac Fără fructele ce-mi plac? - Hei, cumetre, vino-ncoace! Ia spune, mierea îți place? Strigă vulpea cea roșcată Ce l-a păcălit odată, Fiindcă știu deja un loc, Iar de ai puțin noroc Și albinele-s plecate, Ai mânca pe săturate! -N-am încredere în tine, Fără coadă sunt, vezi bine, Și numai din cauza ta, Ia, pleacă din calea
URSUL PĂCĂLIT DIN NOU (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352816_a_354145]
-
la ieșirea din sat poate fi admirat un parc, frumos amenajat cu fonduri europene și bine întreținut. Valea pârâului Crasna și munții care o înconjoară ne oferă un fascinant spectacol coloristic. Roșu de sânge și foc, cenușiu, verde pal, maroniu roșcat, totul iluminat din loc în loc de un auriu strălucitor te fac să te minunezi de marea taină a devenirii universale, să te întrebi cărui pictor nevăzut îi datorăm atâta măiestrie artistică, atâta amestec de viață și moarte, ce se luptă într-
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
fotografiat și să pleci mai departe. Pe un tăpșan copaci pitici, cu trunchiul alb, coroana cenușie, puternic ramificați par desprinși dintr-o poveste. Tot de aici se zăresc acoperișul și turlele Mânăstirii Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele copacilor sunt tot mai roșcate, când te apropii de mânăstire, muntele este acoperit în întregime de un covor arămiu. La un moment dat în aer frunzele se antrenează într-un joc asemenea unor fluturi de culoare roșiatică. Să fie jocul ultimelor zvâcniri de energie, al
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
pe pământul ce le va acoperi în curând sub pojghița lui de gheață, conducându-le inevitabil spre moarte? Ajungem pe drumul din spatele mânăstirii, coloritul merilor din livada acesteia este în mare suferință, nu are nici vigoarea verii, nici auriul sau roșcatul pur al toamnei, ci pare mai degrabă un amestec bolnăvicios de culori ce trec una într-alta palide, pe care o ființă rea și potrivnică le-a stors de vlagă și strălucire. O impresie de forță, siguranță și protecție ne-
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
târzie. În toată curtea iarba este de culoare verde neatinsă de suflul aspru al toamnei. De-a lungul aleilor sunt straturi de flori, mai ales tufănele și crizanteme, unele uscate, altele cu flori încă vii, în nuanțe de alb, galben, roșcat, mov, tufe de mâna Maicii Domnului sunt încă verzi și au flori, în partea stângă a aleii principale, arbori de tuia înviorează cu verdele lor, pomi fructiferi cu coroana cenușie și frunze uscate, alături de arbuști de culoare galbenă sau roșiatică
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
la curte să țină companie băiatului Nicu și câinelui Topsi. Fiind față de rasă, am dus-o la niște întâlniri, singura de altfel din toți câinii care s-au perindat prin curte. Așa au apărut pe lume alți patru căței mici, roșcați și vioi. I-am dat la persoane de încredere, unul dintre ei a trăit până acum doi-trei ani acasă la o fostă colega de serviciu. Într-o zi eram singur acasă, la bloc. Primesc un telefon. - Alo. Din receptor aud
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
făcu apariția din sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
aproape negre, era al porumbului. Începea aproape de la gardul ultimei case și se termina... de fapt nu se termina, era ca o mare, continua până dincolo de ferma lui Pană și se amesteca la orizont cu siluete vagi de plopi. Verdele roșcat era al ricinului, curioasă combinație de tulpini și crengi cilindrice și lucioase care se terminau în măciulii ghimpate ca buzduganele din povești! Verdele strălucitor era al câmpurilor de sfeclă, verdele închis la culoare era al florii soarelui, cel greu, cu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]
-
glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
El zâmbi. Închise ușa,înainta zambindi se așeza lângă ea, pe cealaltă buturuga.Mult prea aproape , gândi ea...Mult prea departe ,gândi EL. "E cam târziu să te întreb dacă vrei o cafea" Ea încuviința scuturandu-si ușor capul.Parul roșcat dansa o secundă în lumina palida și el își simți stomacul strâns ...Vroia să-și piardă mâinile și buzele în nebunia aceea roșiatica. Vrei ceva...știu eu...vrei să te sărut?" Se juca cu focul.Stia însă că nu o
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
ridica până departe spre cer și care venea ca un tăvălug în lumina acelei după amieze. Nimeni nu fu însă prea impresionat, fiindcă uneori vântul care bătea dinspre deșert năștea astfel de furtuni. Impactul cu zidurile fortăreței făcu ca nisipul roșcat venit dinspre Pereea să șuiere șfichiuind piatra iar soarele își acoperi din nou fața datorită norului de praf. Cineva dintre sclavii casei lui Ponțiu Pilat veni repede și închise ferestrele îndată. Draperiile grele din lână roșie fură trase iar vuietul
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
dare de lumină pe corp.Pentru o secundă avu impresia că ochii lui au zăbovit mai îndelung la sani.Dar poate i se păruse numai. Avea aceeași privire că atunci.Cotropitoare... Purta un taior vernil și fustă asortata și părul roșcat se asorta perfect culorii.Fusta se termină cu o palmă deasupra genunchiului și picioarele i se conturau frumos îmbrăcate în mătase...Pentru o secundă deși n-o atinsese niciodată știu cât de perfect se potrivește gleznă ei în palmă lui
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
intrări, la nord și la sud. Exteriorul pereților este împărțit de nișe boltite, zidite din piatră și cărămidă, care se termină cu arcade prevăzute cu trei șiruri de ornamente din ceramică de formă pătrată sau rotundă, de culoare verde închis, roșcat și turcoaz. Interiorul arcadelor se remarcă prin jocul de piatră și cărămidă asemănător tablei de șah. Nișele boltite sunt mai înalte decât la Biserica „Sfânta Parascheva”, ajungând până la baza acoperișului. Deși aparațin aceluiași stil arhitectonic, bisericile bizantine din Nessebar se
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar între picioarele acesteia o mogâldeață udă, ceva mai mare decât un miel, albă, cu pete roșcate, se chinuia să-și întindă gâtul. -Este vițea? am întrebat-o pe mamaie. Nu mi-a răspuns, numai și-a mișcat capul în semn că „da”. Știam că trebuia să fim toți fericiți. O vițea însemna o nouă vacă. Un
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
așezat sub corcodușul din fața gardului și îi priveam pentru prima dată cu alți ochi. Moartea Bunei mă impresionase, dar nu-mi puteam explica la șase ani și jumătate pentru ce sufeream; era pentru că Buna murise, ca să-i dea viață vițelușei roșcate cu pete albe care nu se putea ține pe picioare, sau era durerea pe care o vedeam pe fețele bunicilor. Până atunci nu știusem ce înseamnă moartea. Mă gândisem adesea cu tristețe la berzele noastre, dar în mintea mea de
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pătruns într-o junglă miraculoasă, fructele împodobeau ramurile sălbatice, dar erau otrăvite, în jur zburau umbre, erau lilieci, erau oameni după moarte? Un liliac încerca să-mi scoată ochiul,altul râdea stropindu-mă cu salivă verde. Din fructe ieșeau viermi roșcați cu dinți ca briciul, ce mult doream să-mi fac o grădină, un loc de casă și de odihnă, dar jungla era de neînvins, m-am trezit, eram în altă junglă. Oamenii s-au adunat în jurul lui. Aer, aer, a
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
în: Ediția nr. 582 din 04 august 2012 Toate Articolele Autorului Afară totu-i colorat Roșu a prins vița de vie Frunza de nuc s-a schimbat In culoarea ruginie. Iarba bate încă-n verde Contrastele sunt infinite Cu galbenul roșcat și albul Din crizantemele-nflorite. De pe culme când privești Toamnă ești fermecătoare Chiar dacă ne pedepsești Cu a frunzelor ninsoare. (...) Versuri Rodica Elena LUPU Muzica Francisc REITER Interpretă Ana-Maria STOICAN http://www.youtube.com/watch?v=EjrfZ- tc8w Referință Bibliografică: FARMECUL TOAMNEI
FARMECUL TOAMNEI de ANA MARIA STOICAN în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358111_a_359440]
-
mod absolut curios, la un semnal electronic oscilant, venit nu se știe de unde, toate doamnele din sala Congresului se opriseră din huiduieli. Apoi una dintre ele, se pare că era din Grupul de conștiință de gradul III, era o tânără, roșcată, frumoasă, cu o pălărie mică, roșie și elegantă, cu părul lung, roșu și creț, cred că era aceiași Agar de mai înainte, deși se schimbase mult la față, se apropie cu pași repezi de grupul Doamnelor de bine și după ce
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
la masă la restaurant. Mioarei i s-a părut că Daniela are un gust deosebit în a se îmbrăca. O rochie bleu ca cerul de vară, cu pietre la breteluțe. O sandaletă cu toc, argintie, fără cusur, iar părul ei roșcat si lung era strâns cu o agrafă si ea din pietre argintii. Un singur inel avea, dar cu diamant. - Ești atât de... odihnitoare Daniela, emani o liniște aparte. Mă simt bine aici cu tine. - Iți mulțumesc Mioara, aceleași cuvinte le
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]