1,284 matches
-
înțelegi? Sclavi aflați la bunul plac al celor care au bani și al laniștilor, care profită de pe urma lor. — Mie nu-mi plac luptele de gladiatori, replică sec Antonius. Se uită la luptători, care acum se rostogoleau în bazinele cu nisip roșiatic. Unul era întins cu fața în jos, iar celălalt stătea deasupra lui, imobilizându-i gamba cu un picior. Rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi cel aflat la pământ apucă piciorul adversarului, îl trase, se rostogoli repede în față și-și arcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de parcă ar fi ridicat haltere cu urechile. — Ne mai vedem noi, i-am spus eu. — A? — Camera 101. —Poftim? — Lasă. Să știi că mi-a plăcut filmul tău. Mi-a spus ceva. Ne mai vedem noi, Spunk. Stăteam în căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând zidul morții de pe First Avenue. Drumul urcă brusc aici, unde tunelul se deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva lacrimi bune și mă simțeam mai prost ca oricând. Totul mi-a venit dintr-o dată. O să-ți spun despre ce cadou era vorba și cred că mă vei înțelege. Nu era nici un bilet înăuntru, afară de o femeie de cauciuc, roșiatică, umedă, cu un zâmbet larg. Știi, s-a spus despre mine că nu-mi plac femeile. Ba îmi plac femeile, și sunt convins că gagicuțele sunt tare mișto. Mi s-a spus că bărbaților nu le plac femeile, punct Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am virat-o lateral fix în curul mârâitor al unei instalații de aer condiționat care mi-a expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de Fifth Avenue, cu nuanță roșiatică a pârâiașelor secate din august, și multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
controlul. Vocea se stinse din nou. Vultur-în-Zbor inspiră adânc, închise ochii, îi deschise și încercă să-și dea seama unde se află. Era ca și când ar fi stat în spumă. Elastică, fiindcă picioarele i se afundau în ea. Spumă moale, umedă, roșiatică. Roșu: asta însemna lumină. Dacă exista culoare, exista și lumină, doar că el nu putea să vadă nici o sursă de lumină. Totuși era lumină - palidă, difuză, dar lumină. Renunță să mai caute. Se întoarse și se uită în spatele lui, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
susținem chestii de genul ăsta. Acea chestie zâmbi politicos în semn de mulțumire, în timp ce Duggie scotea sunete de aprobare. Sir Richard Fine era la fel de impunător pe cât îl recomanda faptul că acaparase discuția; un bărbat mare, bine îmbrăcat, cu o față roșiatică, ușor plinuță și ochi iscoditori ce vedeau mai mult decât purtarea sa lăsa să se înțeleagă. Avea părul des și cenușiu, lucru pe care nu puteai să îl zici despre mulți de acolo, și își trecea mâna prin el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geometrice. Nu văzusem cum arată un televizor până atunci decât așa, prin reviste sau doar la jurnalele de actualități care se dădeau înaintea filmelor de la cinematograf. Ne fascina antena aceea. Gândul că prin sârmele și stâlpul acela cu un cablu roșiatic, gros cât un cârnat, imagini venite de la mari depărtări se scurgeau în sufrageria profesorului ne înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și se puteau auzi Întotdeauna muște zburătăcind, cu toate că era imposibil să le zărești. Bucătăresele asigurau că anumite articole, ca zahărul, dispăreau din cămară ca prin farmec și că laptele căpăta o nuanță roșiatică la fiecare lună plină. Din cînd În cînd, la ușa unor Încăperi erau găsite păsări moarte sau mici rozătoare. Alteori descopereau lipsa unor obiecte, mai ales bijuterii și nasturi de pe veșmintele păstrate În dulapuri și În cufere. Din an În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cîtorva aplice de baie de muzeu. Principalul meu argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale de pe jos Îi alungă temerile inițiale că născocirea mea zănatică avea să dea foc casei. Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna, orice mi s-ar fi putut Întîmpla mie, ei i se Întîmplase deja dinainte. Mi-o amintesc așezată, cu spatele rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor. Penélope Aldaya 1902-1919 Am rămas paralizat. Ceva sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși afară, murmură glasul din Întuneric. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al treilea și am zărit o luminiță arămie, șovăitoare. O lumînare. Am pătruns În grota Întunecată a camerei portarului și am urcat scara pe bîjbîite. MÎinile Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gol și cavernos de partea cealaltă. Mi s-a părut că mîinile Îi tremurau cînd a pus lampa jos și mi-a făcut semn să mă retrag cîțiva pași. — Julián... Prima lovitură de picior a ridicat o ploaie de pulbere roșiatică. Julián a izbit din nou. Mi s-a părut că Îi aud oasele scrîșnind. Julián nu s-a tulburat. Lovea zidul o dată și Încă o dată, cu mînia unui deținut care Își deschide drum către libertate. Pumnii și brațele Îi sîngerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lăsă să cadă și privi cum pala albă de foc se face roșie și explodează. Flăcările se întinseră în spate și la etaj. Casa deveni o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz se urcă în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă pe străzi lăturalnice până când roșeața dispăru și auzi sirene gonind în direcția opusă. Când zgomotele încetară, urcă pe coline, iar Los Angeles-ul rămase doar o pată de neon în oglinda retrovizoare. Era înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt cu două zile Înaintea noastră, spuse același luptător. -Atunci să ne grăbim, răspunse Moussa. Altfel veștile rele vor ajunge Înaintea noastră. Călăreții albi porniră spre Apus, ridicând În urma lor un nor de praf care se risipi Încet În zările roșiatice ale Înserării. 4 noiembrie 1475, Samarkand Amir Îi lăsă pe războincii Bordjighin la intrarea În Shah-i-Zinda, Orașul Mort, cu poruncă de a aștepta nemișcați până la Întoarcerea lui, indiferent cât ar fi durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
totul să pară neînsemnat În raport cu revenirea copilului cu ochi albaștri. Nu Înțelegea ce se Întâmplă, dar era fascinat de această clipă, la care se gândise șaisprezece ani. Revenirea lui Anda. Închiderea cercului. Pereții camerei, acoperiți cu covoare persane În culori roșiatice, deveniră parcă mai roșii. Căldura era aspră, ca cea a unui deșert. Aerul se transforma, parcă, În nisip. Devenea material. Otrăvitor. Își dădu seama că, indiferent ce ar fi vrut să facă, n-ar fi fost capabil să ducă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și câte două Înalte, care alcătuiau semnalul de luptă. Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până atunci roșiatic la Apus, se făcuse violet și cobora Încet spre noapte. Deodată, din pădurile de la miazănoapte, răsună sunetul unui alt corn de vânătoare. Aceleași sunete, repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cetății de Scaun. O parte din arme erau gata și fuseseră trimise. Catapultele se mai construiau Încă, iar ordinul voievodului era ca ele să fie duse mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri care Începuse În sânge și nu se știa cum va sfârși. Îndată după ivirea soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții. Văzu cum fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de nave-biserici sînt răspîndite acum într-o bună parte a emisferei sudice... Din cauza lor bleazării s-au îmbolnăvit, au privirea injectată și niște bube purulente pe umeri. Și Zar al meu are privirea încețoșată și i-au apărut niște semne roșiatice... Mă uit trist undeva departe, în verdele cenușiu al iernii... "Cum le-o fi hilul!..." Îmi deschid larg aripile și încep: - Îmmm! Îmmm! Îmmm! 2007 - 2008 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]