1,115 matches
-
Nu. Eram separat cu încă doi despre care n-am știut niciodată ce hram poartă. Ni s-a și spus să nu discutăm între noi, să nu vorbim, că altfel ne duc la cărat piatră. Eu am cărat piatră cu roaba și am săpat la șanțuri cam o lună de zile. După care stăteam toată ziua și curățam, spălam veceuri, la cantină curățam cartofi, morcovi, adică au încercat și ăia de acolo să mă protejeze cât de cât, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la toaletă! C. I.: Ce ați făcut în colonia de la Salcia? D. B.: Se lucra la diguri. La lucrările de la dig eu am scăpat, să zicem așa, că eram tânăr. Norma era de 3 metri cubi de pământ: săpat, încărcat în roabă, urcat pe dig, veneai înapoi, intrai și urcai pe blană în groapa de unde se extrăgea pământul pentru diguri. Am săpat în aceeași groapă cu Dumitru Vacariu. De la Salcia am fost mutați la Saivane. Erau chiar saivane de oi, la propriu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
exotice proprii Stambulului și Bucureștilor. Este o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama individului într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
cu "ochii iuți", cu părul "negru și lucios", care avea "luciri de păun". Din altă perspectivă, Hasanache, șeful șatrei, o crede "o fată proastă care n-a ieșit încă în lume"; ea se consideră "o biată fată de șatră", "o roabă ș-o nemernică". Pentru ea contează doar sentimentul în numele căruia se sacrifică, deși știa că țiganii o vor ucide pentru trădare. Îl iubea cu patimă pe Neculai Isac și, pentru a prelungi voluptatea iubirii, îi comunică târziu primejdia: Apoi se repezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu soarele sau luna. În Luceafărul de ziuă și Luceafărul de noapte, unei Împărătese i senfățișează În vis Dumnezeu, spunându-i că va avea un copil Împăratul pescuiește un pește mare din aur, iar Împărăteasa Îl gătește și rămâne Însărcinată. Roaba suge și ea un os de pește, pentru a ști gustul bucatelor speciale pregătite de Împărăteasă și astfel se pomenește Însărcinată. După nouă luni, Împărăteasa și roaba nasc doi feciori, Busuioc și Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
pescuiește un pește mare din aur, iar Împărăteasa Îl gătește și rămâne Însărcinată. Roaba suge și ea un os de pește, pentru a ști gustul bucatelor speciale pregătite de Împărăteasă și astfel se pomenește Însărcinată. După nouă luni, Împărăteasa și roaba nasc doi feciori, Busuioc și Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă. Se observă aici o abatere de la normalitate: peștele pescuit este din aur, semn ambivalent, al norocului și al perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
De aceea, construiește un turn mare cu ziduri groase În care o ascunde pe domniță. Într-o zi, stând fata la fereastră și uitându-se la câmpul Înflorit și verde a poftit la o floare frumoasă. A rugat pe o roabă să se ducă să i-o culeagă. Cum a mirosit-o, fata a rămas Însărcinată. Și de această dată, accentul În nararea evenimentelor nu cade asupra nașterii propriu zise, ci asupra conceperii. Basmul nu pune niciodată la Îndoială nașterea; conceperea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și Îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
săgeata. Coboară, socotind că este sec de noroc, Întrucât nu-și aflase acolo pe scrisa lui. Pornește la drum cu o bufniță agățată de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, Însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel mic. După aruncarea În foc a pieilor de bufniță, mireasa pleacă, zicându i: Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în cuib. Un copil/ păsărică nu are cuib. La semnalul „Păsărică, mută-ți cuibul!” toate păsărelele își scimbă locul, încercând să nu rămână fară cuib.După trei jocuri copii schimbă rolurile pentru a fi pe rând fiecare: păsărică și cuib. Roaba Obiective: Exersarea forței . Materiale: o cretă. Desfășurare: Jucătorii se așează în două echipe, doi câte doi. Un copil va fi roaba (se va așeza pe burtă și se va deplasa cu mâinile) partenerul lui de joc îl va ridica de
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
nu rămână fară cuib.După trei jocuri copii schimbă rolurile pentru a fi pe rând fiecare: păsărică și cuib. Roaba Obiective: Exersarea forței . Materiale: o cretă. Desfășurare: Jucătorii se așează în două echipe, doi câte doi. Un copil va fi roaba (se va așeza pe burtă și se va deplasa cu mâinile) partenerul lui de joc îl va ridica de picioare . La un semnal echipele vor pleca pe o distanță stabilită clar în prealabil. Câștigă echipa care termină prima. La jocul
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
lipsa de perspectivă a tineretului (La o răscruce), educația și învățământul (Școala și familia), imoralitatea vieții publice (Politica șușotelii), cerința modernizării Bisericii, datoria de a cultiva limba (Boala maimuțărelii), situația intelectualilor de la țară (Mucenicii satelor), soarta femeii și a țărăncii (Roaba pământului!), necesitatea ridicării satului ș.a., dovedind o înaltă conștiință civică. Tribun al Basarabiei, cum a fost considerat, ziaristul a militat pentru propășirea provinciei sale, marginalizată în contextul României Mari. După cedarea teritoriului de dincolo de Prut, va scrie pagini mișcătoare, îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
ing. constructor Ursu Gh. Gheorghe, fiu al satului Vatra. Un aport deosebit și-a adus și fratele acestuia Ursu Gh. Vasile. Exemplul cel mai concludent a fost însă preotul Dumitru Chilici care a pus mâna și pe lopată și pe roabă, lucrând cot la cot cu tinerii din sat și alături de ceilalți oameni din parohie. Pentru obținerea documentelor necesare și pentru aprobări s-a interesat mai mult Cojocea Chi. Gh. Constantin, fost contabil la CAP Vatra. Au contribuit cu bani și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
lumea imaginară a poemului și lumea reală, cu obiectele ei: „Și dintr-o dată preajma/ se umple de cormorani./ De ce numaidecât de cormorani? zise./ Secundantul, pentru că sunt prețios, am zis și el se făcu/ nevăzut. Am iar în față o zi./ Roabă o vreau acelei imagini” (Pentru că sunt prețios). Ceea ce îl distinge de optzeciști este refuzul biografiei și al subiectului: eul poetic și eventualele lui măști sunt depersonalizate, desubiectivizate. În Persoana de după-amiază (1983), intelectualismul inerent liricii de limbaj conduce la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
celor câțiva mirmidoni care trăiau în preajma lui Ahile; serile, stă și îl ascultă pe Ahile cântând din liră cânturi cu eroi, așteptând, în tăcere, să încheie; noaptea dorm în aceeași încăpere, unul la un capăt, altul la celălalt, fiecare alături de roaba care îi ține loc de soție (a lui Patrocles era o femeie din insule, Ifis, pe care i-o dăruise Ahile când cucerise Scirosul; pentru noi, tânăra aceasta e doar un nume, nici măcar o umbră). Când vin crainicii lui Agamemnon
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
măcar despre o femeie care...’’ Ea este însă mult mai izbitoare în basmele nefinisate, putându-se cu ușurință observa. Spre deosebire de ultima Poveste, narațiunea din Abu Hasan curge cu degajare specifică unei opere caragialiene. Însă Abu Hasan se adresează ,,foarte dulce’’ roabelor, ca în Monopol, cu ,,drăguță’’ și cu ,,mătăluță’’. ,,Salbă de mărgăritare, în sănătatea mătăluță... Te rog, fă-mi și matale tot așa hatâr !’’ În Poveste: ,,A râs toată lumea, iar I.P.S. zice: Ei, așa băiat îmi place și mie ! să nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care trebuie să-și întrezărească modelul printr-un văl (de aici abundența termenilor care-i sugerează diafaneitatea și caracterul fragil al imaginii sale, vedenie sau subiect al unei reverii solitare, Eumene
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
copil zidește o nouă biserică lui Dumnezeu, un sfânt locaș de închinare mai trainic și mai valoros decât orice clădire ridicată de mâna omenească. Mama este femeia care primește să fie binecuvântată de Dumnezeu, care spune împreună cu Maica Domnului: „iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. După cum iubirea este ultimul cuvânt al Legii Noi, așa maternitatea este ultimul cuvânt al femeii, plinirea și desăvârșirea ei. Nașterea este o faptă sacră și prin ea femeia se mântuiește: „ea se va mântui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
un mediu social în care condiția femeii este departe de a fi una privilegiată, India, în „Articole despre educație și învățământ”, considera pertinent că: „într adevăr, menirea femeii este de a fi soție și mamă, iar nu de a fi roabă. Femeia va rămâne pentru bărbați întotdeauna un sprijin la nenorocire și un bun sfătuitor în greutăți.” Rolul femeii nu poate fi limitat doar la simpla aducere la viață a urmașilor, ci trebuie să fie unul mult mai complex, după cum sublinia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială. Într-adevăr, în seria de fantasme care sunt tipice erecției, cum ar fi lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială. Într-adevăr, în seria de fantasme care sunt tipice erecției, cum ar fi lumina, patinajul, locomotivele etc., știm că tracțiunea animală - tracțiunea atât de dureroasă în obsesiile pictorilor și designerilor (un cal
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
patinajul, locomotivele etc., știm că tracțiunea animală - tracțiunea atât de dureroasă în obsesiile pictorilor și designerilor (un cal trăgând un car cu un efort paroxistic, spre vârful dealului) - simbolizează impotență și deficiență sexuală datorită efortului epuizant pentru realizarea actului sexual. Roaba are locul ei printre aceste din urmă reprezentări; este mai directă decât acestea, care includ elementele substitutive asigurate de elementul de tracțiune animală. Această circumstanță conferă actului împerecherii caracterul unui efort fizic extrem și insuportabil, foarte sălbatec și excesiv, care
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
darul procreației, chiar dacă progenitura lui se va scufunda și mai rău în păcat. „La plinirea vremii”, femeia va acorda credit integral cuvântului Divin, ascultând împotriva rațiunii firești, alterată, de rațiunea voinței Divine ce s-a făcut cunoscută prin înger. „Iată, roaba Domnului sunt, fie mie după cuvântul tău”. Fecioara Maria reabilitează neascultarea fecioarei Eva, așa încât „raiul cel închis, iarăși s a deschis”. Prin neascultare, procrearea coborâtă la nivel biologic, la pofta trupească, aruncă trupurile în stricăciune și în moarte, iar sufletele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care e hrănită și nu-i va mai fi frică să spună adevărul! Dădea din cap și zicea ca pentru sine: „Ehe... mai e mult până atunci!”. Era prin 1967, spre vară. „Domnul” Nicolae Țiganul Din perioada de practică la roabă, hămălit și săpături mi-a rămas o amintire frumoasă. În Decembrie 1966 se lucra la un laborator. Vara se executase zidăria și se montase acoperișul, iarna se închisese provizoriu cu panouri din polietilenă, se încălzise și se executau tencuieli interioare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]