4,067 matches
-
viață și pe moarte. Interesant! Să bați atâta drum și să nu vezi decât un coșciug închis, ca și cum în localitatea de unde veneam, n-ai fi putut vedea la orice oră, așa ceva. A! Aceeași ladă de lemn, dar cu diferite îmbunătățiri. Rod al unei civilizații! De fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea! Acolo, micuțule, ți aduci aminte? Acolo, unde aveați voi locul până la colectivizare, în ’62. Știi, nu? Pământ buuun! Negru. Dacă-l lucri, ai roade bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă! Nește dragi de bostani galbini
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
își vedea de carul lui, purtându-și singur povara gândurilor. Moș Dumitru și Pâcu mergeau alături, vorbind molcom: Măi Dumitre, îți poți închipui tu că din astă seară nu vom mai bate drumul ista zi de zi? Păi asta mă roade și pe mine. Dar cale de întoarcere nu mai este. Ne ajunge o viață de cărăușie... Mă întreb însă dacă Măriuța și Costache ne vor mai primi așa ca până acum? Ne vor aștepta, Dumitre. Nu sunt ei oamenii care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de la care autoritățile își întorc privirile. O țară în care filantropia se vinde cu toptanul și, în fine, o țară a cărei capitală riscă să rămînă fără parizieni. Cartea lui Sévillia este radiografia cronologică a modului cum ideologia marxistă a ros timp de 50 de ani gîndirea francezilor. Procesul a fost pe cît de lent pe atît de continuu, de-a lungul unei evoluții ce nu a fost întreruptă decît de jerbele publice ale unor scandaluri de proporții. Dar scandalurile, oricît
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
din patul tatălui și, în final, ca o văduvă neagră, nu ezită să-l ucidă pe acesta, la propriu, la fel ca pe un alt fost amant (Iuga) după o repriză de amor. Pământul infiltrat de apa sărată a mării roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină a vremii este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
începe, abia acum intră păpușarii în scenă, luați vă adio de la România și de la tot soiul de idealuri prostești. În timp ce voi mă priviți ca niște boi crezînd că sînt beat, țara asta pierde șansa de a zdrobi lanțurile care au ros atîta amar de ani umerii și brațele poporului. Cine credeți voi că-și va asuma răspunderea pentru cei care au fost împușcați pînă acum? Armata? Să fim serioși, Armata s-a gîndit deja la o soluție și mai nenorocită, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol. Numai așa puteau să le dea curaj milițienilor să li se urce în cap și să-i manevreze ca pe niște păpuși de cîrpe, spune Poștașul. — O să vă roadeți unghiile de ciudă, dom’ Roja, zice Gulie, dacă după ce o să punem toate boarfele astea pe foc, n-o să mai fim în stare să construim nimic în loc. O să fim nevoiți să dormim sub cerul liber. Nu-mi pasă, zice Roja, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bag în aceeași oală cu mulți alții care s-au speriat și au renunțat prea ușor. Însă astea sînt condițiile, așa ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în față, dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici o clipă după aceea să te înscrie în galeria marilor eroi ai neamului, așa cum s-a procedat și în cazul altor generali de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de rîs, forțele sînt disproporționate, n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ocupa apartamentul de la parter. Împreună cu cei patru copii, decisesem să iau totul de la Început la vârsta de 43 de ani. Am părăsit domiciliul conjugal, cu mari temeri În privința violenței părăsitului soț și tată, folosind o strategie care a dat totuși roade: adolescentul și fiica au plecat primii, pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă cu cei doi gemeni, când tatăl lor adoptiv vorbea la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În mijlocul ei se află un măr pe jumătate putrezit. O ramă ține captivă imaginea unui bărbat cu fața senină, Îmbrăcat Într-o uniformă de dragoni. Alături de măsuță se află un scaun bizantin, cu o pernă din catifea groasă, verde și roasă de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de el! Bine-nțeles că acasă îmi cădeau ochii mai puțin pe organele lui sexuale decât pe zonele ei erogene. Iar o dată i-am văzut și sângele menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la bucătărie. Doi stropi roșii și-atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin șapte falange, unghiile roase cu grijă, mâinile alea gen Béla Lugosi, despre care maică-mea îmi spunea - și-mi spunea - și-mi spunea - căci ea niciodată nu-mi spune nimic o singură dată - nimic! - că sunt „mâini de pianist înnăscut“. Pianist! Ah, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sex cu un pat cu apă. Oricum, lăsând la o parte toate bârfele stupide, aveam disperată nevoie să stau de vorbă cu ea: era singura persoană căreia Îi spusesem de chitanța de la hotel, iar În ultimele zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care cumva să-i menționez lui Hunter ceva În legătură cu chitanța. Așa zăpăcită cum era, consideram totuși că Lauren avea o Înțelepciune instinctivă când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă artistă... La vară însă... Îți dai seama, am și eu simpatii bucuria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă artistă... La vară însă... Îți dai seama, am și eu simpatii bucuria lor! "Fata lui Săteanu n-a reușit. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
televizor, care a fost despre viața de uzină, a nemulțumit pe foarte mulți. Dacă vei scrie ca să-i "mulțumești" pe cei din jur, mă-ndoiesc că vei mai ridica ștacheta. Profesoara își vede de drum, lăsîndu-1 pe Mihai în urmă, ros de colțul gîndului că femeia aceasta, despre care se zice că este una din cele mai bune profesoare și nu pentru că este soția lui Butnaru -, are multă, foarte multă dreptate. Bună seara, Mihai! șoptește Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deși mulți dintre susținătorii ei îi sunt apropiați în tot soiul de afaceri. Nici măcar judecarea acestei judecătoare nu e mare deranj, cu roiul de avocați și pilele pe care le are poate să bage rapid procesul în bălării. Ce-i roade pe cumetrii cu robă e starea de arest. Faptul că o judecătoare „grea”, cu relații sus-puse, poate să fie băgată în celulă, poate fi luată de umăr de polițist, poate să poarte brățările statului și poate fi fotografiată cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca fiarele și păsările cerului. Orice insultă la adresa ta, orice ticăloșie, orice minciună, falsificarea întregii lumi și a vieții pentru a te lovi, toate sunt la îndemână, justificate și, în ultimă instanță, morale. Toate defectele, neputințele, complexele, ratările care-l rod și pe care nu e în stare să și le enumere singur, într-o cameră întunecată, le aruncă asupra ta și respiră liber. Ura ține locul talentului pe care nu-l are, al generozității de care nu e capabil, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
conștiință mai mult sau mai puțin improbabile care n-au ce căuta în visele unui om întreg la cap, și cu atât mai puțin în cele ale unui copil, vezi, pentru toate astea trebuie să mă ierți, sunt mincinosul care roade osul sunt Ioan nebunul care trage cu tunul sunt un nene care latră și mușcă sunt gata să fiu băgat în cușcă, îți inventez vise pe care nu le-ai visat niciodată, te iau de unde ești și te aduc altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă roade al naibii ideea că n-am fost un bebeluș ca toți bebelușii și totuși, oricât m-aș chinui, așa cum îmi apar lucrurile, n-am nici cea mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]