909 matches
-
pe care le aduc asupra lor (∗4 ν∃Τ< 6∀ℜ ϑ4:ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ≅<) și, în fine, pe de altă parte, învățându‑i să le aducă jertfe și tămâieri și libațiuni, de care au simțit nevoia după ce au fost robiți de poftele patimilor. Și au semănat printre oameni ucideri, războaie, adultere, desfrânări și tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
surogate ale cultului. De exemplu, ei au imitat grosier botezul sau descălțarea rituală la intrarea în lăcașul de cult (1 Apol. 62). Sacrificiile lor nu sunt nimic altceva decât expresii ale terorii iraționale. Demonii inspiră oamenilor viziuni onirice tulburătoare și robesc sufletele lor prin intermediul magiei. Aceleași creaturi malefice se găsesc la originea persecuțiilor: cea a profeților, a lui Socrate și a filozofilor păgâni, în fine cea a creștinilor. Aici, instrumentele nu mai sunt poeții sau creatorii miturilor, ci oamenii politici, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe cărare, mușcând glezna calului” (Gen. 49,17). Și cine este acest șarpe, dacă nu amăgitorul de la începutul lumii, de care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și legende argeșene, îngr. Gh. Vrabie, București, 1973; Păcală. Snoave populare și prelucrări, îngr. Sabina Cornelia Stroescu, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, îngr. Sabina Cornelia Stroescu, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Proză populară din Stroești-Argeș, îngr. Mihail M. Robea, București, 1997; Simion Florea Marian, Basme populare românești, vol. IV: Snoave din Bucovina, îngr. Paul Leu, Suceava, 1998. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 149-176; Iorga, Pagini, I, 3-7; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Lazăr
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
înregistrată de Stoica Ludescu: „Iar câți au fost tineri cu nevestele lor și cu féte mari...”; seimenii răsculați „sfintele veșminte făcutu-le-au muerilor și fételor chinteșă”; tot aceia „singuri își da muerile lor și copiii lor și rudele lor robi în mâinile turcilor”; „Iar pre jupânesele lor le muncea și le lua toată agoniseala” [Mihnea al III-lea Radu]; „și au robit turci, turcoaice, copii, de i-au adus în țară” [Mihai Viteazul într-o campanie sud-dunăreană]; ori stârnind persecuții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-au muerilor și fételor chinteșă”; tot aceia „singuri își da muerile lor și copiii lor și rudele lor robi în mâinile turcilor”; „Iar pre jupânesele lor le muncea și le lua toată agoniseala” [Mihnea al III-lea Radu]; „și au robit turci, turcoaice, copii, de i-au adus în țară” [Mihai Viteazul într-o campanie sud-dunăreană]; ori stârnind persecuții sau compasiune când rămâneau fără sprijin („har Constandin vodă [Brâncoveanu] încă nu i-au lăsat [este vorba de Maria Cantacuzino și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
principiul bunurilor „mișcătoare” (cele imobile, moșiile, casele etc. reveneau urmașilor de parte bărbătească, de regulă) era ignorat (din cauza strâmtorării, a dificultăților prin care trecea familia sau din alte pricini) și bijuteriile erau înlocuite cu proprietăți funciare, cu rumâni, sălașe de robi ș.a.m.d. Astfel - ca să folosesc un exemplu oferit de Șarolta Solcan -, în anul 1642, spătarul Preda Buzescu, neputând să-i dea surorii sale Caplea zestrea promisă de nuntă („un rând de haine de sarasir, drept 50 de ughi, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste obiceiul lor, al păgânilol” (Cronica Bălenilor) -, aflându-și asemănări doar într-un Fiziolog al răpitoarelor: „Că ei [turcii] ca niște lei căsca gurile să-i înghită pre toți, fiind țara plină de nevoi și de sărăcie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al răpitoarelor: „Că ei [turcii] ca niște lei căsca gurile să-i înghită pre toți, fiind țara plină de nevoi și de sărăcie” (Letopisețul Catacuzinesc); „să stea și să păzească de stricăciunile tătarilor să nu facă, mai ales să nu robească pre cineva, și să nu răpească ca niște lupi de oameni” (Radu Greceanu). Intrând în Moldova în 1574, tătarii („cu chip de fiară și inima sălbatică”, zisese Azarie) au jefuit (era un „timp al raptului”) și au răpit mai cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dramatizări, pentru scenă și pentru televiziune, ambele cu titlul Medicul de plasă. SCRIERI: Amintiri, Constanța, 1921; Din carnetul unui medic de plasă. Însemnări, pref. Al. Rosetti, București, 1948; ed. I-II, București, 1949; ed. 3, București, 1958; Scrieri, îngr. Mihail Robea, pref. Ion Biberi, București, 1967; Pagini de dor, f.l., f.a. Traduceri: Ivan Turgheniev, După moarte. Clara Milici. Două zile prin codrii seculari, Pitești, 1922; Comori sufletești, Câmpulung, 1923; Rabindranath Tagore, Prinos de cântece (Gitanjali), Pitești, 1923; Îndrăgiți natura. Culegere de
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
113; Constant Ionescu, „Din carnetul unui medic de plasă”, RMB, 1948, 1 318; Adrian Marino, Însemnările doctorului Ulieru, „Națiunea”, 1948, 225; Mihail Meria, Lucrările dintâi ale doctorului Ulieru, CNT, 1948, 116; Perpessicius, Opere, XI, 349-353; Călinescu, Gâlceava, II, 852-855; Mihail Robea, 15 ani de la moartea lui Ulieru, „Secera și ciocanul”, 1958, 27; Fănuș Neagu, Pe urmele doctorului Ulieru, LCF, 1958, 10; Paul Georgescu, „Din însemnările unui medic de plasă”, „Informația Bucureștiului”, 1959, 1 840; Mihail Robea, Ulieru și administrația vremii sale
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Călinescu, Gâlceava, II, 852-855; Mihail Robea, 15 ani de la moartea lui Ulieru, „Secera și ciocanul”, 1958, 27; Fănuș Neagu, Pe urmele doctorului Ulieru, LCF, 1958, 10; Paul Georgescu, „Din însemnările unui medic de plasă”, „Informația Bucureștiului”, 1959, 1 840; Mihail Robea, Ulieru și administrația vremii sale, VR, 1959, 9; Mihail Robea, Completări la un jurnal, VR, 1961, 2; Mihail Robea, George Ulieru scriitorul, LL, 1962; Gheorghe Petrovici, Medicul de țară Gheorghe Ulieru, București, 1963; Marin Voiculescu, Mircea Anghelescu, Medici scriitori... Scriitori
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
lui Ulieru, „Secera și ciocanul”, 1958, 27; Fănuș Neagu, Pe urmele doctorului Ulieru, LCF, 1958, 10; Paul Georgescu, „Din însemnările unui medic de plasă”, „Informația Bucureștiului”, 1959, 1 840; Mihail Robea, Ulieru și administrația vremii sale, VR, 1959, 9; Mihail Robea, Completări la un jurnal, VR, 1961, 2; Mihail Robea, George Ulieru scriitorul, LL, 1962; Gheorghe Petrovici, Medicul de țară Gheorghe Ulieru, București, 1963; Marin Voiculescu, Mircea Anghelescu, Medici scriitori... Scriitori medici, pref. Tudor Vianu, București, 1964, 252-255; Augustin Z. N.
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Pe urmele doctorului Ulieru, LCF, 1958, 10; Paul Georgescu, „Din însemnările unui medic de plasă”, „Informația Bucureștiului”, 1959, 1 840; Mihail Robea, Ulieru și administrația vremii sale, VR, 1959, 9; Mihail Robea, Completări la un jurnal, VR, 1961, 2; Mihail Robea, George Ulieru scriitorul, LL, 1962; Gheorghe Petrovici, Medicul de țară Gheorghe Ulieru, București, 1963; Marin Voiculescu, Mircea Anghelescu, Medici scriitori... Scriitori medici, pref. Tudor Vianu, București, 1964, 252-255; Augustin Z. N. Pop, Din istoria culturii argeșene, Pitești, 1965, 56-57; Eugen
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Deva, 1972; Vasile Oarcea, Poezii populare din Țara Zarandului, București, 1972, 212-512; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 80-180; Proverbe, zicători, ghicitori și strigături, îngr. Mihail M. Robea, București, 2001. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967, 271-308; Monica Brătulescu, Contribuție la cercetarea creației noi de strigături, REF, 1961, 1-2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 142-197; Gheorghe Pavelescu, Aria satirică a strigăturii în folclorul
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
Mai mult decât atât, P. își propune să dea o dimensiune romanescă, o arhitectură și o tipologie specifică marilor motive sămănătoriste, care până la el avuseseră doar reprezentări minore. El va crea, de pildă, adevărate cicluri de romane pe tema omului robit de „rodul pământului” sau de nostalgia obârșiei; al omului cu educație patriarhală, nimerit în plasa de interese mercantile a „capitalei care ucide” sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
pref. Dan Simonescu, București, 1986. Repere bibliografice: I. Bianu, „Comorile poporului. Literatură, obiceiuri și credințe”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Vasile Bogrea, „Muscelul nostru”, DR, 1922-1923; Dan Simonescu, În amintirea folcloristului C. Rădulescu-Codin, „Șezătoarea”, 1927, 1-2; M. Robea, C. Rădulescu-Codin - un pasionat și harnic folclorist, „Cultura poporului”, 1956, 5; Dan Simonescu, Folcloristul C. Rădulescu-Codin, REF, 1958, 4; D. Udrescu, Învățători de altădată, ARG, 1968, 1; Bârlea, Ist. folc., 383-387; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 94-99
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
1983, 597-598; Tudora Șandru-Olteanu, „Structura proverbelor românești”, LR, 1984, 3; Ion Cuceu, „Structura proverbelor românești”, ST, 1984, 7; Lucia Cireș, „Structura proverbelor românești”, ALIL, seria B, t. XXIX, 1983-1984; Dumitru Stanciu, Efim Junghietu, Constantin Negreanu, RLSL, 1991, 5; Mihail M. Robea, Constantin C. Negreanu, REF, 1992, 2; Dicționarul enciclopedic al județului Mehedinți, Drobeta-Turnu Severin, 2003, 294-295. I.D.
NEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288407_a_289736]
-
năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El mă știe. Pace! / Aceeași clipă
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
observă P.P. Panaitescu, țăranii români și țiganii împărtășeau aceleași surde nemulțumiri față de o nemiloasă exploatare. Situația s-a înrăutățit sub fanarioți (1711-1821). Pe lângă servituțile economice - care, de fapt, însemnau sărăcie lucie -, țiganii sufereau din cauza unui statut social inferior. Ei erau robi lipsiți de drepturi pe feudele boierești sau mănăstirești. Până la legea dezrobirii țiganilor domnești și mănăstirești dată de Mihail Sturza în Moldova (1844) și de Alexandru Ghica în Țara Românească (1845), nelegiuirile n-au cunoscut vreo împotrivire oficială. Zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau colaborarea sa la colecția lui Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, cu texte adunate din județele Putna și Neamț, constituie, de asemenea, contribuții la cunoașterea literaturii populare. SCRIERI: Studii și culegeri de folclor românesc, îngr. Al. Dobre și Mihai M. Robea, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1999. Culegeri: Poezii populare. Doine. Culese și publicate întocmai cum se zic, Iași, 1888; ed. Iași, 1893. Traduceri: Max Nordau, Minciunile convenționale ale civilizațiunii noastre, București, Socec, 1895; F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă (Raskolnikoff), I-
CANIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă, într-un secol de nimic. Incorda-voiu a mea liră să cânt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, " nu știu cum". De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăce; Dac-al ei glas de armonie, E și-n tăcere-i " nu știu ce". Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un " nu știu ce" ș-un " nu știu cum". {EminescuOpI 209} LASĂ-ȚI LUMEA... Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da vieața toată, Nime
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mîinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5. Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]