157,599 matches
-
-se individualitățile, manifestările ce rup parapetul convențiilor facile și conivențelor găunoase. Fiind o creație continuă, ce trebuie ocrotită și sporită, orchestra este și sediul unor contradicții virtuale, care se cuvin a fi escamotate cu relaxare și discernământ. Asumându-și integral rolul de proiectant și de constructor, Cristian Mandeal a făcut din filarmonica bucureșteană locul geometric de întâlnire al schimbării cu permanența. Schimbare ca frenezie și inflație a permanenței; permanența ca schimbare condiționată și controlată. Așa s-a ajuns ca orchestra să
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
să recunoaștem, omul a făcut tot ce-a putut să ne bage-n sperieți: văzând că nu ne dăm pe brazdă, a amenințat că pune mitraliera pe noi. Bravo, Gogule, pe când un film despre Goebbels, finanțat de la buget, cu mătălică-n rolul principal? O fi realizat dom’ Năstase că îmbrățișările Florinei Cercel și-ale Dragăi Olteanu, că temenelile lui Dorel Vișan, „inspirațiile" repertoriale prăfuite ale lui Săraru (despre Păunescu nu spun nimic: omul e îndrăgostit și, cel puțin din partea mea, are o
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
își propune să denunțe «cu mînie multiculturală» orice prejudecată sau punct de vedere eurocentrist, heterosexual, elitist, naționalist sau antiminoritar" (p. 87). Mai mult, el consideră că și atunci cînd acționează în numele dialogului între culturi, multiculturalismul nu face decît să joace rolul unui cal troian care "odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldații separării etnice, enclavizării culturale și ai conflictelor etnice" (p. 88). Se simte în spatele acestei afirmații o gîndire de tip conspiraționist în fața căreia trebuie să ne păstrăm... spiritul
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
făcuse celebră, dar nu și vocea "din cap și din suflet". E personajul care-l interesează pe Zeffirelli. Callas din filmul lui Zeffirelli are un cifru comun cu Tosca; iată, prin- tr-o ciudată coincidență, ce spunea Maria Callas despre acest rol: "De-a lungul anilor m-a cuprins un fel de oboseală vis à vis de Tosca, și nu mi-am regăsit interesul pentru ea decît re-lucrînd-o cu Zeffirelli; am încercat s-o umanizez, scoțîndu-i în evidență anxietatea, îndoielile față de ea
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
Lagerfeld pentru Callas Forever, să spunem că, în esență, e ca și cînd filmul transformă ceva "haute couture" într-o confecție confortabilă (mai mult sau mai puțin pentru midinete). E și tiparul interpretării lui Fanny Ardant... "M-am apropiat de rol cu teama și venerația cu care te apropii de un mit. Am pornit din afară, de la cum pășea, cum mișca brațele, cum rîdea"... Acest nivel i-a reușit; "martori oculari" spun că asemănarea e uimitoare; totul e impecabil în interpretarea
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
26 martie 2003, orele 17.45, în aula Eminescu a Universității „Al.I. Cuza", prin deschiderea forumului în prezența autorităților locale și sub patronajul Ministerului Educației și Cercetării din România. Prima zi se va încheia printr-o conferință ce evidențiază rolul și strategia Agenției Universitare Francofone, prin relevarea Noilor instrumente AUF pentru cooperarea multilaterală și Departamentelor universitare de franceză în AUF. Ziua a doua va antama o temă de mare actualitate: Cooperarea și armonizarea europeană. Vorbitori precum Sorin Eugen Zaharia, din partea
Iași: capitala francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14185_a_15510]
-
care să împiedice extinderea acestui haos ieșit din 70 de ani de comunism. D.A.: Toată lumea, cine e toată lumea? A.G.: Vorbesc de autoritățile democratice din Europa și din Statele Unite. D.A.: Nu credeți că iminentă războiului din Irak a putut juca un rol aici, oferindu-i Rusiei o nouă respectabilitate? A.G.: Mă rog, ca pretext poate, pentru că Rusia obținuse deja această respectabilitate, atît din partea europenilor, care l-au întîlnit pe Puțin încă în vara lui 2000, la Berlin, Madrid și Romă, cît și
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
relatărilor dnilor Tănase și Petrișor, era vorba despre mizeria oamenilor, lipsa medicamentelor sau frica de bombardamente, despre marșurile "eroice" ale unor bărbați, femei și copii în sprijinul păcii. Toate acestea fiind reale, modul în care au fost prezentate a inversat rolurile dintre vinovați și inocenți. Dnii Tănase și Petrișor au comis ceea ce s-ar putea numi un șantaj sentimental. Sigur că, văzînd de pildă, copii care nu pot fi tratați din lipsa antibioticelor, telespectatorii se înfioară de milă și de oroare
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
nici cu ochii deschiși" (p. 124). Este categoria căreia îi aparține însuși autorul, alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu, Ileana Mălăncioiu, Liviu Ioan Stoiciu. Este clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul în care acționează cei în cauză. Or, simplele înșiruiri (neîntîmplătoare) de nume, pe care mi le-am permis, indică tot atîtea posibile direcții antagonice de acțiune. Care sînt cele corecte
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
identitate, a fost, dimpotrivă, animată de un anti-crizism care a impregnat toate zonele literare ale epocii. Că literatura română se poate să fi suferit crize de altă natură (care să pună în discuție nu "moartea literaturii", ci, posibil, "viitorul" ei, rolul literaturii, cheie în care sînt analizabile cuvintele lui Eliade citate de Cordoș - "Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generației războiului nu mai era valabilă. Noi, «generația tînără», trebuia să ne găsim rosturile noastre. Dar, spre deosebire de înaintașii
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă literalmente un rol principal, greu de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare, cu un leit-motiv ca o lamentație orientalo-evreiască, un comentariu permanent al crimei, o călăuză a călătoriilor goților și romanilor care antrenează
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
curiozitatea înaintea reprezentației. Și e greu să nu te gîndești la performanțele de acolo, la dimensiunea cinismului și la înfățișările lui, la ritmurile cu care își succed ororile într-o sublimă demonstrație a crimei susținută remarcabil de Ștefan Iordache în rolul titular. A fost una din mizele interpretării regizorale a lui Silviu Purcărete. Dincolo de cortinele albe, diafane, transparente și aproape inocente, în spatele lor, se puneau la cale și se înfăptuiau oribile crime, mutilări, tragedii ce-și sporeau nu doar numărul, ci
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
ritm, un crescendo pe care Darie l-a calculat cu minuție. Ce mi se pare că nu i-a izbutit de data asta, este performanța actoricească, un atu recunoscut al modului de lucru al regizorului. Nu găsesc că există un rol pe de-a întregul rotund, incitant. Din păcate, deși s-a repetat ceva vreme, actorii trupei nu pot să se ridice integral la valoarea căutărilor și cerințelor lui Alexandru Darie. Rămîn cu cîțiva pași în urmă, în ciuda eforturilor pe care
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
se restrînge pre cît se poate mai mult" (p. 325). În "limba de lemn" a discursului public românesc din anii 1950-1989, stilul nominal domina, succesiunea greoaie de genitive fiind deci destul de frecventă. În stilul jurnalistic actual formulele administrative joacă un rol secundar, apărînd în unele subvariante stilistice, în care putem așadar găsi și exemple de formule excesive ale succesiunii de genitive. În genere, atrag atenția lanțurile cuprinzînd cel puțin trei genitive, dintre care fiecare e atributul termenului precedent: "o reflectare a
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
nume românesc. Între situații de acest fel și cele discutate mai sus este o legătură foarte strânsă. Rezolvarea acestor probleme nu ține atât de acțiuni de "promovare a culturii românești în lume" înfăptuite de fundații, uniuni și ministere (al căror rol nu poate fi negat, mai cu seamă atunci când este vorba de opere literare, strict dependente de limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
tot în lume pe unde a mai rulat, deci mai mult ca sigur și la noi, unde figurează printre premierele lunii februarie). Cezar e însuși regizorul, Alain Chabat. "Pentru acest film ați scris scenariul, ați făcut regia și ați interpretat rolul lui Cezar. Vă place puterea?", a fost întrebat regizorul. Care, cu umor, fantazează: "Da, pe platou am avut statui gigantice cu mine, oamenii erau obligați să se prosterneze înaintea lor, aveam vestale virgine care mă adorau, lumea îmi vorbea în
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
foarte posibil ca generațiile diferite să nu aibă un limbaj comun, niciodată, niciunde - cel puțin dacă sunt lăsate să-și construiască propriile vise, propriul imaginar: așa ceva nu ține de epoca noastră. - Ca să revenim la Tigru de hârtie, cred că un rol central îl are aici căutarea tatălui. Există detalii autobiografice în unele secvențe ale narațiunii, de exemplu în călătoria lui Martin pe urmele locotenentului R.? - Sunt multe trăsături cvasi-autobiografice în secvențele relative la anii ’60-’70, la episoadele din istoria „maoiștilor
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
prestabilite, Dinu Ianculescu oferă exemplul mai rar al declamatorului și autorului de poezie totodată, în dubla-i calitate de actor și poet, stăpânită de el de mai bine de șase decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea a cavalerului în armură, rol ideal, pe care scena nu i l-a oferit, ci numai viața, în idealitatea ei. Iar momentul se acutizează: Un gând, un chip știut, un vis, un timp/ și câte s-au legat se desfăcură./ Căzut din șea, de sub o
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa descendență în care vă situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
tablou de Rembrandt. Știu că există în Franța o dezbatere privind relansarea istoriei artei ca disciplină științifică. Vi se pare că evoluția ei merge mînă în mînă cu evoluția instituției muzeale? Este cert că un muzeu ca Luvrul joacă un rol major în progresul cunoștințelor noastre de istoria artei, și este imperativ necesar să fie așa. Cataloagele de expoziție, dar mai ales cataloagele rezonate ale colecțiilor - ultimul apărut la Luvru este cel al desenelor spaniole din colecțiile sale - toate publicațiile științifice
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
gradul, toata zarva a fost degeaba. Neplăcut nu e doar că schimbările se produc la presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-o lume normală, n-ar fi existat decât două
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
vreau să fie reales "Tovarășul Ceaușescu" în fruntea unui partid care îmi e străin mie și altor 18 milioane de români! Care e problema?" (p. 114). Chiar dacă orașul Focșani în care locuia dizidentul la vremea respectivă nu a jucat cine știe ce rol în zilele revoluției din decembrie 1989, au existat unele semne care pot fi interpretate astăzi ca semnale pentru marile schimbări ce aveau să vină. Frînturi de conversație, mici reacții ale securiștilor și activiștilor de partid, mesaje strecurate printre rîndurile ziarelor
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
lui Andrei Pleșu - acest peisaj înspăimântător. Nici bunul simț, nici ghionturile societății civile, pe ale cărui valuri s-a cățărat spre rușinosul său mandat, nu l-au putut convinge pe fostul lacheu al lui Coposu (gata, astăzi, să joace un rol subaltern pe lângă Adrian Năstase) să purceadă la înnoirea radicală a domeniului. Mulțumindu-se cu numirea câtorva personalități - dar mai ales pe la ambasade de rangul al doilea -, nea "Milică" s-a dovedit un continuator de nădejde al politicii de cadre ceaușeștian-iliesciene
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
unde am citit cea mai amplă și mai elogioasă cronică despre În căutarea comunismului pierdut? În... "Observatorul cultural"! Ar fi comic, dacă n-ar fi destul de trist. - Stai așa, Daniel, că m-ai luat prea tare. Adică mi-ai preluat rolul. Eu consider poziția mea, cea de departe de București și de lumea lui culturală, una privilegiată. Îmi oferă șansa de a rămâne cât pot eu de pură, în condițiile în care doar citesc presă culturală și încerc să scriu doar
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]