2,161 matches
-
cum sunt, de exemplu, acestea din volumul de față) substratul mitic, tradiția, poezia, misterul și ambiguitatea.” Or, și în Baltagul, și în Cazul Eugeniței Costea, cărora li se pot adăuga Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Demonul tinereții, romanescul e decisiv. Și tocmai romanescul a scăpat, de atâtea ori, criticilor! Interesant, în privința acestor stereotipii, e că ele par să aibă o putere hipnotică. Sub presiunea lor, realitatea pur și simplu nu mai contează. Odată intrate în uz, își instituie
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
din volumul de față) substratul mitic, tradiția, poezia, misterul și ambiguitatea.” Or, și în Baltagul, și în Cazul Eugeniței Costea, cărora li se pot adăuga Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Demonul tinereții, romanescul e decisiv. Și tocmai romanescul a scăpat, de atâtea ori, criticilor! Interesant, în privința acestor stereotipii, e că ele par să aibă o putere hipnotică. Sub presiunea lor, realitatea pur și simplu nu mai contează. Odată intrate în uz, își instituie propriile adevăruri conjuncturale. S-au
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
un vagabond. Am fugit de-acasă, mai degrabă de la școală, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, se cheamă, de sub scutul și autoritatea părinților, cu mulți ani în urmă.” Confesiunea, punctată de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului romanesc: „Fluieram a drum lung și-mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după două săptămâni - fiu-fiu... zbughe-o...” Ascultând cum țârâie ploaia pe acoperiș, cumintele elev de pension îl citește din scoarță-n scoarță pe
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
sus menționatului premiu. Intitulată, în traducere aproximativă Vremurile cînd lumina e mai puțină, scrierea este opera de debut în proză a autorului, matematician de formație, dramaturg consacrat care la 57 de ani a izbutit cu brio să vireze spre eposul romanesc. Deja în 2009, pentru pe-atunci încă neterminatul manuscris al actualului roman, Ruge a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
tălmăcit sau edulcorat pios și ipocrit. Dar sunt truisme. Câți intelectuali au citit însă Biblia cu mintea deschisă? Câți nu s-au împiedicat tocmai în frazele stângace, neromânești, dar deja încărcate de miros de tămâie?” (p. 523) Despre noile proiectele romanești ale autorului (Theodoros, respectiv Bright Eyes), n-are rost să pomenesc aici. Îmi rezerv plăcerea pentru momentul când vor fi publicate. Dar nu pot să închei fără a pune în evidență un episod familial care ar putea deveni oricând germenul
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
pe care de obicei îl numim „estetizant”. De multe ori acțiunea sau personajele par că pălesc, că își pierd consistența (asemenea unui soare negru...), că nu mai au ce să spună, că își repetă poveștile, gesturile, până când își regăsesc drumul romanesc. Apoi, ai adesea senzația unui déjà vu, întrucât Diana Adamek abuzează de topoi și de teme „onirice” pe care scriitorii sud-americani, și nu doar ei, le-au întors pe toate fețele. În termenii unei cerințe stilistice baroce, ea nu reușește
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
unul parțial literar. Între timp, cartea a apărut și în română, la Editura Humanitas, sub titlul, mai adecvat după părerea mea, Travesti de Mircea Cărtărescu. Spun asta fiindcă văd aici mai mult decât o transpunere în secvențe grafice a scenariului romanesc din Travesti. Baudoin nu ilustrează micul roman din 1994, ci, de fapt, îl interpretează. Ce face el este, într-un fel anume, un documentar critic. Numai instrumentele diferă. Sunt, din acest punct de vedere, câteva convenții ad hoc pe care
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
ca și cum ai deveni, tu însuți, prizonierul înfricoșătoarei boli. Redus la condiția unui creier perfect funcțional, dar aflat în carcasa unui trup neputincios, scriitorul duce o viață paralelă. E viața generată de gânduri și imagini din trecut, care se organizează aproape romanesc în golul nocturn dintre nemișcare și nesomn: „Câteva luni după declanșarea bolii, mi-am dat seama că în timpul nopții scriam în minte povestiri întregi. Încercam, fără îndoială, să uit, substituind oilor țopăitoare complexitatea narativă în speranța unui efect comparabil. Dar
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de a opera“ al postmodernismului ar fi decelabil nu doar în Breviarul general al lui Mircea Horia Simionescu, ci și în ciclul romanesc al lui Paul Georgescu, în Princepele și mai cu seamă în Incognito de Eugen Barbu (ultimul roman acuzat, după cum se știe, de plagiat). {i lucrurile nu se complică dacă îi includem în trupa postmoderniștilor și pe alți autori, în frunte
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
pe care-l gâdilau pe creștet toate duducile și toți fârțângăii, funcționari gras plătiți în sistemul birocratic al Uniunii Europene") primise vizita unui misterios reprezentant al Islamului. La puțin timp după această întrevedere, papa va muri în condiții suspecte, evident romanești, de unde și numeroasele alegații în jurul acestei morți: deși făcuse câteva concesii cvasiinevitabile, i se ceruse (șantaj?, promisiuni nerespectate?) ceva echivalent cu dispariția creștinismului: negarea divinității și Învierii Fiului lui Dumnezeu, deci implicit abolirea Sfintei Treimi. Îi urmează pe Sfântul Scaun
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
fals Ťistoriceť ale lui Ștefan Agopian, la fantasta Eclipsa de Alice Botez sau la Cartea Milionarului de Ștefan Bănulescu. Ar intra, de asemenea, în această tipologie laxă ample porțiuni din proza lui Mircea Ciobanu sau Mircea Cărtărescu, dar și texte romanești ale unor prozatori afirmați în ultimul deceniu, precum Răzvan Rădulescu (Viața și faptele lui Ilie Cazane), Filip Florian (Degete mici) sau Ara Șeptilici (Dublul. Un roman), între destule altele." (pag. 21) "Tipologie laxă"? Eu aș numi-o, mai puțin eufemistic
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
secol al nouăsprezecelea european a stat sub semnul „foiletonului", al migrării personajelor dintr-un roman în altul. Această tradiție trăiește (și înflorește) sub ochii noștri în serialele de televiziune, după ce a explodat de-a lungul veacului trecut în nenumărate cicluri romanești sau cărți dedicate aceluiași personaj ori grup de personaje - literatura polițistă s-a bazat, decenii în șir, aproape exclusiv pe astfel de procedee, impunând eroi precum Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Philip Marlowe, Lew Archer, Spenser. În spațiul românesc, echivalențele se
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
numește fabule sau anecdote și le opune locurilor comune colportate în afara spațiului literaturii. Cu toții producem și consumăm „ficțiuni stereotipe ", tindem să reducem problemele și dilemele existenței la scene înălțătoare în care Binele înfruntă Răul. Instanța de apel împotriva acestui activism romanesc este, afirmă el, romanul: „Romanul nu este o modalitate -printre altele - a fabulei, el este fabula care nu se pretează la acest joc și care, pentru a o spune cu cuvintele lui Milan Kundera, sfâșie «cortina magică țesută din legende
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
care dragostea Irenei este dezvăluită și sacrificată în același timp. Există ca și în alte filme spaniole ingredientele pentru o telenovelă în toată regula, briza melodramei adie pe tot cuprinsul filmului și procurorul venind peste douăzeci de ani să reînnoade romanesc firele poveștii are ceva neverosimil, donquijotesc, ceva dintr-o căutare a timpului pierdut. Te poți întreba unde se află misterul pe care titlul îl plasează la nivelul privirii? În primul rând, în intuiția lui Esposito că romanul crimei nu s-
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
nu a asistat la scena uciderii prietenului său, Pablo Sandoval, Esposito o poate vedea, nu cu ochii lui, ci cu cei ai romancierului, pornind de la un detaliu, faptul că o parte dintre fotografiile sale portret erau răsturnate. Esposito își imaginează romanesc scena: Sandoval este surprins de câțiva străini care dau buzna în casa lui Esposito plecat să-i convingă nevasta să-l reprimească în căminul conjugal. Aceștia îl întreabă dăcă el este Esposito sau nu, iar Pablo, chiar și amețit, realizează
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
la un ceai cu lămâie, dar fără să mai fie sigur dacă nu cumva era un ceai cu miere. Memoria conlucrează cu ficțiunea, parcurgând firul întâmplărilor așa cum și-l „amintește", Esposito realizează ambiguitatea pe care o suscită această formă de romanesc infiltrată în propria sa existență. În cele din urmă, filmul se folosește ca de un pretext de scenariul polițist și de povestea de dragoste pentru a juca la limită pe cartea relației dintre ficțiune și memoria saturată de ficțiune, un
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
se sugerează, ar purta în textura ei o fantomă, ar fi totuși prea mult. Meritul cărții (probabil singurul) vine din faptul că povestirile comunică, toate, între ele până într-acolo încât în ansamblu s-ar putea vorbi despre un aer romanesc. O tânără moare traversând bulevardul Magheru, iar strigătul ei disperat plutește peste oraș vreme îndelungată, nu numai în prima proză (Ceasul de la Universitate), ci și în alte câteva. Adeseori personajele îl aud în momentele de tihnă, fără a-i ști
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
era staționată unitatea lui Van Goethem. Într-o telegramă transmisă de ambasadorul american la București , Nicholas F. Taubman, către Departamentul de Stat în data de 16 noiembrie 2007 se arăta că acest caz ar fi putut cauza chiar retragerea trupelor romanești din Irak. În telegrama publicată de The Guardian, citând documente Wikileaks, în decembrie 2010, se vorbește de nemulțumirea românilor cu privire la plecarea brusca a lui Van Goethem, care s-a folosit de imunitatea diplomatică și a scăpat interogatoriul autorităților romane. "Iminenta
Wikileaks despre cazul Teo Peter: cum i-a făcut Traian Băsescu pe americani să plătească despăgubiri de peste 1 milion de dolari () [Corola-journal/Journalistic/60909_a_62234]
-
o imortalizare discretă a celor două femei ctitore ale bisericii." (p. 100) Artificiul acesta nu e numaidecât condamnabil. Chiar dacă de aici decurge reproșul meu major.) Andreea Răsuceanu fantazează, dar nu speculează pe conturul informațiilor verificate. Din această alternanță, în fond romanescă, rezultă un eficace suspans intelectual. Cartea, ar mai trebui poate precizat, nu e doar un răsfăț documentar. Despre pasiunea autoarei pentru zona căreia i-a dedicat mai mult decât o monografie, vorbește campania de salvare a străzii Mântuleasa, desfășurată în
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc de lance în Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în văzduhul ultratensionat al acestei istorii epice; un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa măreției și a puterii în materia magmatică a vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Simona Vasilache Categorisirea, aplicată personajului-femeie, nu moare cu romantismul. Dimpotrivă, modernitatea romanescă o descoperă în forme dintre cele mai evidente. La Camil Petrescu, bunăoară, perechea inaccesibilă - stricată e omniprezentă. Nu doar Doamna T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se consolează pasager cu
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
de-a face la el cu o „privire amorală și artistă” asupra comunismului. E o privire uman-prea umană, venită nu numai din „înșurubarea tenace în propriul destin individual”, și aplicată nu numai comunismului. Filozoful are, desigur, dreptate cînd observă caracterul romanesc al vieții lui M.I., simpatic bagatelizat de interlocutor: „- E foarte interesant. E ca într-un roman. Suntem în romanul vieții dumneavoastră/ - Bine, bine... Uitați, mai țin minte niște scene care aveau loc între părinții mei...” ca și atunci cînd observă
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
în vechea bibliotecă zidită din China, din cea mai mare papetărie de pe glob, aflată la Moscova, în Cellulose Valey de la Grenoble. Nu e prima oară când Orsenna se interesează de materiile prime. În 1988 a primit Premiul Goncourt pentru evocarea romanescă a cauciucului, iar în anii următori a publicat două eseuri despre bumbac și apă. Scrie Thomas Mahler în „Le Point”: „Erik Orsenna, care are darul de a face poetică o vizită într-o uzină, combină în ultima lui carte istoria
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
Irina Petraș Mircea Tomuș, Aripile demonului, vol. 3, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2011, 524 pag. Ambițioasa serie romanescă Aripile demonului a ajuns la al treilea volum. Primul (2007) reconstituie momentul, cu urmări tragice și răni greu de vindecat, al Diktatului de la Viena. Al doilea focalizează asupra celor „două Transilvanii”, cea de Nord, cedată temporar și abuziv Ungariei, și
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]