758 matches
-
sunt buni creștini.) Eu: Ești precum Sfântul Pavel pe drumul spre Damasc care L-a ajutat pe Mântuitor să stingă rugul aprins înainte ca Scriptura să se facă scrum. Ea: N-a fost nici un deranj. Ia un biscuit să îl ronțăi pe drum. S-a uitat la oferta de biscuiți: Îți plac cei cu cremă de portocale? Eu: Nu. Nimănui nu-i plac. Ea: Cu cremă de mentă? Eu: Fie. Mi-a pus doi biscuiți cu mentă în buzunar și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se dădea la Granada acelorași mâncăruri numele de „nukl“? Doar bunul Dumnezeu cunoaște originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea lui Mariam o poreclă: Viermele de Mătase. Am pus-o pe Bălțată să-mi repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la fereastră, dând la o parte draperia grea, de piele. Vitellius privi plictisit fulgii care cădeau. Nu degeaba soldații noștri ar face orice ca să fie transferați la Mediterana. Sclavul lăsă draperia să cadă, iar Vitellius se apucă din nou să ronțăie migdale și să bea vin dintr-o cupă din aur cizelat. Îl privi pe băiat pe sub pleoapele umflate. — Ești gal? — Sunt gal. Nu-mi plac galii, zise încruntat Vitellius. Cel mai bun gladiator al meu a evadat. Nu știu cum a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti gura, scuipă, apoi se trânti pe tricliniu cu un oftat. Luă un picior de miel și începu să-l ronțăie. Medicul știa cu siguranță că el era ucigașul. Velunda murise imediat, și totuși medicul știa. Îi dăduse de înțeles prin privirea aceea, prin acele trei cuvinte: „Știu cine ești“. Cu ce glas le rostise! Dar nu asta îl înspăimânta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și munca ei țiuitoare. Mai târziu mi-a făcut devizul, dar eu am fentat-o cu o nouă șmecherie: n-am plătit-o. Ce-mi poate face? Ce-mi poate face? Nu mă doare. Pare gol, ușor, fără substanță. Am ronțăit cu el deunăzi o coajă de pâine prăjită și am descoperit că mai are încă multe de oferit. Luna trecută am pierdut un alt dinte, unul din față, când eram chiar în centrul centrului, chiar în Central Park South. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca într-un joc al acestor cuvinte care se îndârjesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plece, În orice moment, fără vreo hachiță legală sau emoțională. Și de aceea funcționează. Dar gata cu chestiile astea, nu ți-am spus nici o noutate. Zi-mi despre inel. L-am aprovizionat cu detaliile care-l interesau cu adevărat, În timp ce ronțăiam biscuiții Twizzlers rămași și nu mi-am dat seama că adormisem pe canapea până la 3 dimineața, când Millington și-a exprimat cu un lătrat dorința de a dormi pe un pat normal. Ne-am târât În camera mea și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
găleatî cu apî și niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un nechezat gungurit, care putea să însemne: „Îți mulțumesc, bătrâne, pentru grijă, dar mai vreau apă”... Când moș Pavel l-a văzut pe murg ronțăind la boabele de ovăz din căușul pe care i l-a pus în față, a simțit că și pe el abia îl mai țin picioarele. A pus mâna pe gâtul calului. „Da’ tu ești asudat. Stai să-ț’ pun un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a înfipt bine în chimir. „Acum, fie ce-o fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Gheorghe. Cel din fața mea mi-a arătat o hudiță unde, la a treia casă, ședea bătrânul. Sufletul îmi plecase cine știe pe unde, iar eu alergam nebun. La poarta omului m-am oprit, fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am oprit, fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă. Noroc că m-a zărit bătrânul... <Eiii! Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de prostii. Danny bătu darabana în perete. Insul care ronțăia trabucul lăsă ziarul jos și se uită la insigna lui. — Mda. Pe cine cauți? — Vreau să discut cu cei care au lucrat cu Duane Lindenaur. Paznicul nu avu nici o reacție la auzul numelui - încă nu apăruse în tabloide. Cercetă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cămara lor, i-a pus mâna pe sculă și i-a spus că-i una mare. Pentru că în timp ce se pregătea să ciupească niște reviste National Geographic de la Bill Rice, l-a găsit pe frățiorul lui, Biff, ieșit din pătuț și ronțăind un cablu electric, iar Mal l-a pus înapoi în pat, l-a hrănit cu lapte condensat și, probabil, i-a salvat viața - și și-a imaginat că era propriul lui frățior, pe care îl salva de Des și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Maria Francesca este uimită să-i vadă și-i aruncă nervoasă o privire piezișă lui Bobby, când Bridgeman urcă cu greutate pe scară și intră pe ușă. Nu sunt alți clienți, așa că toate femeile sunt în salon, beau ceai și ronțăie dulciuri cu nucă de cocos. Un rând de fețe zâmbitoare care ronțăie. Bridgeman bate din palme fericit la vederea unei astfel de expoziții de carne dezvelită și imediat o trage de pe canapea pe Tereza, care le depășește în volum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privire piezișă lui Bobby, când Bridgeman urcă cu greutate pe scară și intră pe ușă. Nu sunt alți clienți, așa că toate femeile sunt în salon, beau ceai și ronțăie dulciuri cu nucă de cocos. Un rând de fețe zâmbitoare care ronțăie. Bridgeman bate din palme fericit la vederea unei astfel de expoziții de carne dezvelită și imediat o trage de pe canapea pe Tereza, care le depășește în volum pe toate aceste consumatoare de binge și o duce într-unul din dormitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vrem muzică în vorbe și lumină, Iubirii, o cetate să-i zidim. Și de va fi să mergem împreună, Alături sau pe diferite-alei, Să învățăm a face o cutumă: Să nu ucidem florile de tei Șobolanul Prin subsoluri și noroaie, ronțăind ce-i sta în cale, Cu răbdarea-i înnăscută, șobolanu-ajunse sus, Ocupând un loc de frunte, într-o unitate care îi asigură și hrana și o cotă de surplus. își consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu prepară mâncare și pentru voi? Noi mâncăm ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa luminată că era mai Înțelept să-și aducă apropiații lângă uriașul morman de carne congelată decât să procedeze invers. Și a trecut la fapte. Prinzându-i primăvara tot ronțăind la coaste de mamut, Începură să le placă locurile. Drept urmare, s-au pus și mai abitir pe odrăslit și n-au mai părăsit acele teritorii despre care nici prin cap nu le trecea că se vor numi, Împreună cu altele, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]