879 matches
-
Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
c)l)reți. Unii c)l)reau pe o parte a calului, sfidând primejdia.” Câteva zile mai târziu, În pustietatea Iudeei, „un mucegăi albicios acoperea porțiuni din peisaj - totul albit - lepr) - Încrust)ri de blesteme - brânz) veche - fragmente de stânci - roase, cu forme neregulate - numai gunoaie și rebuturi ale naturii - precum cele care se afl) dincolo de Poartă Jaffei - Întreaga Iudee pare s) fi adunat toate aceste gunoaie... Nu existau mușchi că pe alte ruine - lipsea farmecul ruinei - nu era ieder) - goliciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
închis de un al doilea, tot în culoarea curcubeului, însă mai palid. Fenomenul a durat două ore. Dar soarele și la o oră d.a. era înconjurat de un cerc palid.55 Gheorghe Vernescu, spre a împiedica triumful prea mare al roșilor în ale geri, precum și spre a-și alege un număr respectabil de partizani, numește, aproape în toată țara, numai prefecți oameni noi, în special tineri avocați murise cu doi ani mai înainte, la 9 februarie 1874 la Hyères, ci de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
număr foarte mare în una din sălile Universității. Discuția a fost foarte agitată. Ion Bibicescu, student la Facultatea de Litere și redactor la Românul, rostește o cuvântare înflăcărată în mijlocul zgomotului mare. Cum mulți dintre studenți erau conservatori sau adversari ai roșilor, Bibicescu nu era agreat fiind bănuit că este agent guvernamental. În sfârșit, acoperită de un zgomot ce asurzea și în agitația febrilă, se votează o moțiune de protestare împotriva lui Midhat-pașa și, în același timp, studențimea cerea guvernului instructori militari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aveți ocaziunea de a arăta din nou vitejia voastră și Europa întreagă stă cu ochii țintiți spre voi. Înainte dar cu inima românească și lumea să ne judece după faptele noastre. Reîncepem, astăzi, luptele glorioase ale străbunilor, alăturea cu nume roasele și bravele armate ale uneia din cele dintâi puteri din lume. Armata română, deși mică, se [va] distinge, sunt sigur, prin bravura și disciplina ei. Ea va reda astfel României rangul [ce a avut] altădată [și care] i se cuvine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
modei epocii - străinii, adică reprezentanții diplomatici, sunt angajați în intrige. După ce se va forma cabinetul Brătianu, mai ales, regimul va fi combătut pe trei chestii: două fățișe și una piezișă. Cele fățișe erau: antisemitismul și ideile revoluționare și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la 1876. Dacă Românul păstra o atitudine de decor, în schimb alte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de manifestare în spațiu și timp, într-o perspectivă istorică și geografică, prin prisma diferențelor de cultură, de civilizație și istorie se cunosc variate simboluri cromatice, astfel: dacă în Egiptul antic, culoarea roșie simboliza: deșertăciune, păcat, crimă, focul, iubireaja noi, rosul înseamnă: dragoste, sănătate, putere, mânie; M. Golu și AurelDicu "Culoare și comportament"pg.40 . galbenul simbol al soarelui, înseamnă: bogăție, grâu copt, curățenie, gingășie, vigoare, agerime, gelozie; albastru înseamnă apă, marea, infinitul, blândețea, frumusețea, noblețea, rațiunea, tinerețea, meditația, încrederea în
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
anume: 1-a e Azia, la răsărit, a 2-a, Africa, la ameazi, a 3-a, Europa noastră, spre meazănoapte, iar a 4-a e America, spre apus. [...] Europa noastră are mări chiline 3, [iar] Înpărății: a Austrii noastre, a roșilor, a turcului, a papii de Roma și 13 crai, adecă: a Anglii, Franții, Praizului, Șvedu, Denemarc, Șpania, Portugal, Sardinia, Neapolu, Baeru, Virtemberg, Sacsen, Holand. Oameni tot albi, Învățați. [...] Pre Europa noastră de-a o țineă minte mai ușor iaste ca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mari pentru a obține același efect. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă în tratarea sevrajului la persoanele care au ajuns dependente de benzodiazepine în cursul tratamentului pentru atac de panică. VII. Tricotilomania Multe persoane prezintă obiceiuri nesănătoase cum ar fi rosul unghiilor, balansarea picioarelor și a mâinilor sau smulgerea repetată a firelor de păr. Când smulgerea părului se soldează cu pierderea unei cantități însemnate de păr, este vorba de tricotilomanie. Zonele de unde poate fi smuls părul includ scalpul, sprâncenele, genele și
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le sugrumă bucuria săracă. Cu o invenție precară, sufocată de patos demonstrativ și reflecții moralizatoare, pagina seamănă mai curând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
de anion superoxid și scăderea biodisponibilității NO (15). Mecanismele aparent diverse descrise pe scurt mai sus par a avea un precursor comun, legat de o modificare indusă de hiperglicemia cronică, și anume producția crescută de radicali oxizi cu acumulare de ROS (fig. 1). Astfel, blocarea acestui proces pe modele experimentale (celule endoteliale din aorta bovină) a dus la prevenirea glicozilării proteinelor intracelulare, a stimulării semnalizării mediate de PKC precum și a hiperactivității căii poliol (65). 4.3.2 Rolul insulinorezistenței/hiperinsulinismului În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
cât mai mari descentralizări se aflau printre obiectivele politice asumate în mod clar de reprezentanții liberalilor radicali 525. La sfârșitul anului 1866, liderul lor I.C. Brătianu își schimba concepția asupra disputelor politice, protestând acum față de utilizarea epitetelor de "albi" și "roși" îndemnând la "înfrățire" și "conlucrare pe teren constituțional". Dincolo de retorica politică obișnuită, o intervenție de acest tip era generată, printre altele, și de unele informații venite din Moldova. Se anunța o revitalizare a mișcării separatiste, ilustrată și prin apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
injuriei MI/R (Obata si Yamanaka, 1997640; Oliviera et al., 2002641; Hepsen et al., 1993; Sud’ina et al., 1993; Imark et al., 2001). Administrarea CAPE, în doza de 10 µmol/l, blochează complet producția de specii reactive de oxigen (ROS) în neutrofilele umane și sistemul xantinoxidaza (XO) (Hepsen et al., 1993642; Sud’ina et al., 1993643; Ozyurt et al., 632 Zweier JL. Measurement of superoxide derived free radicals in the reperfused heart: evidence for a free radical mechanism of reperfusion
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
că el este inspirat de Sfântul Duh, care i s-a adresat în mod direct, alegându-l ca vas al propăvăduirii. Cam 30 de persoane, în marea lor majoritate femei, îl ascultă tăcute, cu capetele aplecate spre pământ, fără să ros tească un singur cuvânt. Adevărul este că omul avea ceva magnetic în vorbele și gestica sa, în felul cum se rotea în jurul unei axe imaginare. Unii dintre curioși îl ascultau preț de două-trei minute, apoi spuneau cu voce tare, căutând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Îl întîmpin cu simpatie și chiar plăcere, deși îmi cam dădea programul peste cap. Cer iertare, spune vestitul dascăl, dar este o problemă urgentă. Sînt numai ochi și urechi. La dispoziția dumneavoastră. Profesorul deschide o geantă din piele, imensă și roasă cam peste tot. De acolo scoate cărți și le pune pe birou. Dar scoate, nu se joacă! Le așează una peste alta, frumos zidite, după dimensiuni. Zîmbește spre mine. Am mai scris cîte ceva, în ultima vreme. Are aerul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
regele Portugaliei, Joao II, să-i accepte proiectele de descoperire a unor noi teritorii. La 1485, după eșecul tratativelor și după moartea soției Felipa, Columb abandonează Portugalia. După o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prelungindu-se într-un ecou cu redundanțe apocaliptice, dincolo de linia orizontului: O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul betonat al coridorului. M-a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ți cărțile și mută-te în ultimul rând. Așa. Începeam să urc Golgota rușinii sub privirile pline de uimire ale colegilor care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie... nu-ș' ce-oi face cu ea; să fie...", îmi spuse Burcea. Așa a început povestea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care nu mai am timpul necesar pentru a pune mâna pe condei.) și de data aceasta a fost la fel. Adevărata mea familie odată plecată în vilegiatură, am organizat acasă la mine reședința celeilalte familii, a celei mai nume roase și poate chiar a celei mai adevărate. A fost ceea ce eu am numit „La Hanul cu Bucurie“... și, într-un anume sens, Vir giliu (Andrei Cădere) a fost printre oaspeții mei cei mai remarcabili. Atât de mari au fost însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acum câteva zile am trimis cuiva un carton mare cu bomboane de la Capșa. Rafinat se mânca la Athénée Palace. Nu știu cum se comportau celebritățile, n-am întâlnit foarte multe. În schimb, bărbații erau îm brăcați foarte elegant, bărbații aveau înfățișarea boie roasă a domnului Neagu Djuvara, burice goale și blugi flenduroși nu se vedeau niciodată și nu erau în 135 localuri gălăgia de azi, vorbitul cu glas tare, muzica asurzitoare. Chelnerii de la Capșa, chelneri cu tradiție, erau mult mai domni decât clienții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
merge drum de fier, precum se știe. Dacă nu se știe încă c-am luat bilet de-a trie, c-am plecat de dimineață cu un taler și doi groși și de gât cu blonda Milly c-ochi albaștri, buze roși!" Potsdam, Sans Souci, Cecilienhof, Charlotenhof, Orangeria, palatul nou, pavilionul chinezesc, cartierul olandez, Nikolaikirche, comori sub patronajul UNESCO. Pe aici își plimbase pașii Frederic al II-lea, Cel Mare și "iluminat". Nu singur, ci în compania marelui filozof Voltaire, care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
strada I.L. Caragiale și pe care prietenul și colegul meu îl vizita din când în când. De câteva ori, prin 1958, am intrat și eu în acea casă, o casă de „foști”, cum mi s-a părut, cu vechi covoare roase și cu multe cărți, printre care, țin minte, o ediție Voltaire în 90 de volume. Am fost deci de mai multe ori în strada I.L. Caragiale, uneori însoțindu-l înăuntru pe prietenul meu, alteori așteptându-l afară, ca să nu deranjez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înconjurau această capitală răsĂriteană a lumii creștine, ci dușmanul se afla de mult chiar în interiorul cetății. Concluzia tra‑ gediei constantinopoliene e că în fața numărului calita‑ tea e sortită să piardă. A.M.P. : Din păcate, săracii vor fi întotdeauna mai nume‑ roși decât cei bogați. Numai că sărĂcia e mai acceptabilă decât sentimentul de inferioritate, dovadă că mulți din cei care se duc să lupte în Siria vin din comunități musulmane din Occident sau că arabii israelieni țin cu pales‑ tinienii, deși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]