3,147 matches
-
sunt, cuvinte ca vulvă, vagin, col uterin, cuvinte ale căror definiții nu-mi vor mai fi niciodată sursă de plăceri ilicite... Și-apoi, mai e cuvântul pe care așteptăm și așteptăm și tot așteptăm să-l auzim, cuvântul a cărui rostire ar reda familiei noastre ceea ce în clipele astea pare să fi fost cea mai minunată și mai mulțumitoare dintre viețile posibile, cuvântul care, pentru mine, are o sonoritate atât de ebraică, precum b’nai2 sau boruh 3 - benignă! Benignă! Boruh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să spui „Tipu’ ăsta pute a tutun pân’ la Dumnezeu“, atât și nimic mai mult. E un individ căruia, la un moment dat, i s-a năzărit că unitatea semantică de bază a limbii engleze este silaba. De aceea, în rostirea lui, nici un cuvânt nu are mai puțin de trei silabe, nici măcar Rai. Ar trebui să-l auziți cum mai stâlcește pronunția lui Israel. La el capătă lungimea tirigomodinei! Și vi-l mai amintiți la bar-mițva-ul meu, ce zi formidabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
neevrei. Evreii din Diaspora, asemenea mie, fuseseră cei ce luaseră cu milioanele calea camerelor de gazare fără să ridice un deget împotriva celor care-i persecutau, care n-au știut nici măcar să-și apere viața cu sângele lor. Diaspora! Simpla rostire a acestui cuvânt o înfuria la culme. Când a terminat tot ce-a avut de zis, i-am aruncat: — Minunat. Și-acum, hai să ne futem. Chiar ești dezgustător! — Așa-i! Hai să-ncepi să vezi cum stau lucrurile, vitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sun pe cineva. Din atât de multe motive, chiar nu mă pot întoarce în pat. Așa că sun și apelul meu trece peste munți și deșerturi până răspunde tata și, cu vocea mea cea mai bună de ventriloc, evitând consoanele pentru rostirea cărora ai nevoie de mandibulă, îi spun: — Gflerb sorlfd quotk, erd sairk. Srd. Erd, korts derk sairk? Kirdo! Încă o dată, telefonul nu-mi e deloc prieten. Și tata zice: — Te rog să nu închizi. Stai s-o chem pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un gest care ar fi trebuit să fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și adăugă "poftim, spune ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decât trezia, un vis pe care‑l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de singurătate. Luana trăia într-o familie de catolici în care religia, poruncile bisericii și ale Domnului erau principiile după care se ghidau. Bica îl iubea pe Dumnezeu. De foarte mici insuflase nepoților această iubire și importanța rugăciunii, dincolo de poezia rostirii. Ea era dialogul cu Dumnezeu, speranța și crezul tău. Luanei îi venea greu să vorbească despre religie. O percepea cu sufletul, reprezenta elementul cel mai intim al ei și n-ar fi știut ce cuvinte să folosească pentru a defini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe acele țărmuri, Însă de data aceasta n-au mai plecat. Sultanul și-a luat viața, iar insula a intrat sub jurisdicția olandeză. Nimeni nu știe cum și-a căpătat insula numele ei ciudat, care nu pare să se potrivească rostirii graiului local, dispărut Între timp. Scriind despre sectele musulmane din arhipelagul de est În Revue des Études Islamiques, apărută Înaintea războiului, un savant francez, Gaston Bosquet, sugerează că ar fi stâlcirea expresiei „pieds d’or“, aluzie la fascinația resimțită de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strop de accent olandez care Îi zgâriase urechile. Dar când trecea la indoneziană, și făcea asta adesea și pe neașteptate, avea un acent ciudat, impo sibil de recunoscut. Asta era pentru ea un adevărat obstacol, fiindcă de obicei Își potrivea rostirea după persoana cu care vorbea, printre calitățile ei regăsindu-se atât ușurința imitației, cât și cea a creării grabnice a unor afinități. Iar balineza o vorbea curgător. — Nu te grăbi, vreau să aflu tot! El a Început să vorbească cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
regimului. Bun, foarte bun, zice fetișcana aia, Zubaidah. Am mai scris unul, În care explicam că așa ceva nu se poate realiza decât prin forță. Iar ea, „noi nu aprobăm o astfel de atitudine“! Din Îi imitase pronunțarea fără asperități, Îndeosebi rostirea difton gilor. La ce-i bun un ziar comunist revoluționar care nu aprobă acțiunea? Douăzeci de ani de independență, și uite unde suntem! Hai, să vezi cum arată adevărații revoluționari. De la distanță, Adam nu și-a dat seama că era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe argumente logice, dar și pe necesitatea trăirii emoționale a evenimentului; 268 să nu se abată de la subiectul propus și să exprime exact starea generală a vorbitorului; să degaje o notă de solemnitate care să rezulte din expresiile folosite, debitul rostirii, accentele și pauzele afective. Structura unei alocuțiuni este următoarea: formula de adresare, introducerea în care se arată importanța și semnificația evenimentului, cuprinsul în cadrul căruia sunt expuse ideile, impresiile și sentimentele trăite în momentul respectiv și încheierea care exprimă mulțumiri, urări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
documentele de cancelarie, cărți funciare, hărți de cadastru ori topografice, este o ficțiune deoarece, În timp ce eu vă scriu din Feldiu, oricare alt localnic v-ar scrie din „Felghi” fără ca această grafie să redea fidel pronunția toponimului În cauză. Renunțarea la rostirea comunitară neaoșă ar echivala, În mintea țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci, nici acum, fără să se mire sau să se Încrunte. Tâșneau din el ca niște izvoare de ape sulfuroase pe care puțini le beau cu plăcere: chizeș, chirneșă, tindeu, merindare, năfrămuță, prigorii, meseleu, grumaz, mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Caietul cu vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenă, buna mea bunică. Gap "Am să te dezvălui, spune sinele, Am să mă ascund, spune sinea. Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. Caută-mă și mai departe, am să mă ascund de tine, spune sinea". Noica, Rostirea filozofică românească luni, 20 august, 2001 Cine știe dacă nu gustul amar, de sînge amar venit dinspre inimă nu m-a trezit cu noaptea-n cap, la patru. De obicei, îmi potrivesc starea sufletească după starea grădinii mele. Sau mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
definea altfel. Iar suma numelor unui obiect, pesemne, doar ea e capabilă să-l definească în mod exhaustiv. Așa se întâmplă că nu ajungem vreodată să cunoaștem în deplinătatea lui un anume lucru. Căci el câștigă în sensuri prin simpla rostire a diverselor nume ale lui, se transformă și ne dezvăluie pe rând, în timp, din sensurile lui tainice. Astfel, un obiect cu al cărui nume din limba maternă am fost deprinși din copilărie survine deodată și ne trezim rostindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de a fi încasat, însușit, apoi azvârlit într-o formă nouă, un extrasenzorial măsluit cu dimensiune nouă, Urletul gunoierilor. Urletul avea program bine determinat, i se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rural, el Însuși născut În acest mediu, Val Andreescu realizează În romanul său o adevărată frescă a satului românesc din Moldova de centru, a anilor cincizeci-șaizeci, o adevărată radiografie a acestor locuri, redând până la detaliu datini, obiceiuri dar mai ales rostirea În graiul oamenilor locului. În fond, dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman, am putea fi extrem de lapidari și În două-trei fraze am relata succint Întreaga „zbatere” a acestor personaje. Romanul Milenii, anotimpuri și iubiri, scris de Val
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre migratoare / În geana ta. // Fără cântec și / Fără vreun dor // Treceam... // Și nu era decât / Lacrima nopții. / În tot acest pustiu / De tăcere // Și tu // Mă priveai / Prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]