444 matches
-
duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit. N-o să mă deranjeze nimeni. Mai ales că mata, cum văd eu că umbli neîngropat, o să stai acolo, să ții de șase. Nu ți-am zis să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sânge. Se așezară pe asfalt, la rădăcina zidului. Maca avea întotdeauna țigări. — Dar parcă tu nu mai fumai... zise. — Ei, o țigară, n-o fi foc. Cum ar fi, hai să ne odihnim un pic... Maca și Tili își trimiseră rotocoalele de fum în sus, văzând cum se topesc unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înainte. Veni, apoi, Jenică la rând. El ridică din umeri, pentru că povestea lui nu era la fel de frumoasă. — Eu n-am avut niciodată noroc, spuse și apoi tăcu. — Ce fel de poveste mai e și asta ? întrebă Maca. Jenică făcu niște rotocoale cu degetul pe mușama. — Uite-așa, o poveste pentru oamenii mari. — Bun, acceptă Maca. Și care-i povestea ? — Povestea e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când ai să te întorci de la arhive. Nu-ți uita actele acasă și nu te mira prea tare. Și, mai ales, cel puțin de data asta, nu da alte nume decât cele pe care o să le găsești acolo. Motocicleta făcea rotocoale, de parcă mergea cum știa ea, indiferent de cine-i ținea ghidonul. Tili ambală de câteva ori, dar fata nu întoarse capul și nici nu grăbi pasul, dându-și, probabil, seama că nu avea, în fața motocicletei, nicio șansă. Dar nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu, ripostă Tili, întinzându-i pachetul. Tu de ce ai venit mai devreme ? — N-am mai avut răbdare. — Vezi ce mult contează... Fumatul e bun, uneori. Poți să nu vorbești, fără să fie nevoie să taci. Tili dădu drumul câtorva rotocoale de fum care se destrămară în umbrele serii. — Știi ? spuse Jenică, atunci când mucul țigării îi arse degetele. Jocul ăsta al nostru de-a frunzele. Ai văzut că îți rămâne tot mai puțin loc să te joci... Și când nu-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gagica. — Parcă e alta, constată Tili. — Așa zici ? N-am observat... Parcă da... Cum o cheamă ? — N-are nume... Dacă e mereu alta... Maca îi găsi în tăcerea celei de-a doua țigări. Se așeză și își adăugă și el rotocoalele de fum. — Ce chestie ! spuse într-un târziu. Nici nu știți ce film rulează : Reconstituirea... Bate un vânt pe lumea asta... — Din alea care nu mișcă frunzele. Cât timp mai avem ? — Vreun sfert de oră. Ar cam trebui să mergem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înviorase. Privirile i se fixară asupra tejghelei. Atunci își dădu Jenică seama că să stai cu mâinile încrucișate nu e cea mai nimerită poziție pentru cineva care rezolvă niște acte. Își îndreptă spinarea și căută creionul chimic, desenând, la întâmplare, rotocoale pe hârtie. — Nu vă deranjați, spuse străinul, mai avansând puțin cu umerii. Eu am să stau aici, pe scaun. Nu mai așteptă replica lui Jenică, de fapt, acesta adoptase singur o poziție dezavantajoasă, plecându-și capul spre hârtiile lui. Străinul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexandru din nou entuziasmat/ Citește în cenacluri o mie de poeme" ("Autoportret"). Poezia este o permanentă căutare: "Umblu din poartă-n poartă în căutarea ta,/ Din zare în zare cu buciumul în mână." Poetul răscolește adâncimile: "Ochiul rotit prelung în rotocoale/ Bate-n fântâni cu ploi de curcubeie". Se întoarce la tradiție, la obiceiuri și ceremoniale vechi, la folclor: "Întoarce-te la casa geamului deschis" ("Poezie"). În poemul "Cât infern" pune problema "cuvintelor". Fiecare cuvânt este semnul unei părți din civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folosind web-ul. "Imersiunea digitală", scria cercetătorul-șef, "a afectat chiar și modul în care ei absorb informația. Ei nu citesc neapărat o pagină de la stânga la dreapta sau de sus în jos. Mai curând s-ar putea să dea rotocoale cu privirea, explorând informația utilă care îi interesează". (Carr, 2012, p. 28) Acest punct de vedere se diferențiază de modul în care Wim Veen descrie imersiunea ca practică a generației net, practică formată prin intermediul jocurilor video. De remarcat că autorul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
unei asemenea operațiuni, directorul s-a oprit și a arătat spre una dintre linii. „Îl vedeți pe omul acela?”, m-a întrebat. Arăta spre un inginer așazat pe un scaun, lăsat relaxat pe spătar, care fuma și îndrepta fumul în rotocoale spre tavan. „Pe cât pariem că dacă mă duc la el și-l întreb ce face îmi va spune «Mă gândesc». Și cât vreți să pariați că, dacă intru în departamentul de producție, îl vom vedea alergând pe hol anunțând un
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape! strigă el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale rechinilor, la numai cîteva degete de inimile lor. Privind peste parapet, îi puteai vedea pe rechini îașa cum mai înainte îi auziseși) bălăcindu-se în apa neagră și răsturnîndu-se pe spate ca să poată tăia din trupul balenei cîte un rotocol de mărimea unui cap de om. Această performanță a rechinilor pare de-a dreptul miraculoasă. Cum de izbutesc ei să extragă dintr-o suprafață aparent inatacabilă, niște dumicați simetrici - iată una dintre tainele nedezlegate ale universului. Urma pe care-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se nimeresc una lîngă alta în docuri, ce fac marinarii? Ei nu atîrnă între ele, în locul unde s-ar putea produce fatala ciocnire, vreo bucată de fier sau de lemn, ori vreun alt material solid asemănător, ci pun acolo un rotocol mare de cîlți și de plută, învelit în cea mai groasă și mai rezistentă piele de bou; aceasta primește, fără nici o vătămare, lovitura care, altminteri, ar sfărîma toate pîrghiile de lemn și toți drugii de fier de pe corăbii. Exemplul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca un cort nu evocă doar ideea de a se apăra de ape, ci are și o semnificație religioasă mult mai impor-tantă: cerul este un așezământ divin, „cortul” în care Dumnezeu însuși locuiește. Is 40,22: „Cel care locuiește deasupra rotocolului pământului [...]. El desfășoară cerurile ca o pânză, le întinde ca pe un cort de locuit”, constituie expresia cea mai clară a acestei idei religioase. Cerul devine astfel locul unde se află templul ceresc, sălașul în care Dumnezeu locuiește, așezat pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care fremătau crengile golașe din grădina palatului Élysée... Nu mi-am dat seama în ce moment s-a spulberat hotarul timpului... Președintele privea țintă umbrele mișcătoare ale copacilor, fără să vadă. Buzele lui erau atât de aproape de geam că un rotocol de aburi l-a voalat o secundă. A observat și a ridicat ușor capul în semn de răspuns la gândurile lui mute. Ghiceam că simțea rigiditatea bizară a hainei pe trupul său. Se vedea străin de el însuși. Da, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ni se Împleticeau, urechile țiuiau, iar din stomacul gol veneau chițcăieli deranjante pentru cei din jur. Și colac peste pupăză, când ne așteptam mai puțin cerul se Întunecă și stropi mari de ploaie băteau În geamurile mașinii și se adunau rotocoale În 414 Expoziția Națională de la Regatta Point, pe malul nordic al lacului Burley Griffin, găzduiește o colecție de modele, fotografii și diagrame, care arată cum funcționează În realitate acest oraș proiectat. La vest de lac, se află Acvariul Național, instituție
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]