1,442 matches
-
pe tiran. Vor muri și alții. Poți, dacă te-ai plictisit ori crezi că ai atins un număr convenabil de pagini, să arunci Stațiunea în aer. Vei găsi un prilej. Sau să aduci asupra ei o molimă devastatoare. Incurabilă și rușinoasă. Un fel de super-SIDA. Cam așa ceva. Un sfârșit pe măsura unei comunități sodomizate. Dar desfășurarea evenimentelor va fi independentă de voința ta. Pentru că Stațiunea nu ai inventat-o tu! Nu ești Creatorul, ci Scribul. Îți culegi datele din câmpul informațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-miu cînd ne-ntorceam de la petreceri, de la tușa Sofica țamintirile toate aceste locuri populate cîndva de umbrele noastre acum fără spitalul Brâncovenesc fără vechea hală fără birturi și cîrciumi cu biserici Încercuite de blocuri să nu se vadă ca semnele rușinoase spațiile astea extirpate de trecutul nostru de viața noastră cheamă amintirile de parcă ne-ar porunci să punem măcar cu gîndul la loc acele fantome mărunte care au alcătuit cîndva o intimitate) ... că ținea lăptărie tomna sus În Drumul Sării. Ierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din clasă. Noi, fruntașii, întruneam două atribute: aveam cele mai bune note și, după părerea direcției, eram cei mai indisciplinați. Dinspre partea elevilor mai buni, se învecina cu noi Eisenberg, dinspre leneși - Takadjiev. Eisenberg sau „Mutul“ era un evreu foarte rușinos, modest și harnic. Avea un obicei straniu: înainte de a spune ceva sau de a răspunde la o întrebare, înghițea un nod de salivă pe care-l trimitea la vale înclinându-și capul și îngăimând „sssăăă“. Toți găseau de cuviință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu trebuie, că nu am dreptul, că nu pot fi sincer. Pe de o parte, nu puteam să fiu sincer cu Sonia pentru că era imposibil ca eu, băiatul visător, să-i povestesc despre Zinocika pe care o molipsisem de boala rușinoasă sau să-i vorbesc despre relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut să-i mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-o iei deodată și în plină forță. Intuiam că trebuie să fac lucrul acesta exact așa, și nu altfel, nu pentru că Sonia s-ar fi opus, ci pentru că, dacă aș fi îndrăznit să mă excit prin procedeul cunoscut, procedeu rușinos și de lungă durată, mi-aș fi salvat orgoliul de mascul, dar aș distruge pentru totdeauna și iremediabil frumusețea iubirii noastre. Între timp, ajunsesem în dreptul coloanei. „Ce să fac, ce să mă fac?“ repetam eu disperat gândindu-mă la rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre ușă și coborând cu atâta rapiditate pe traversa roșie a scării, încât abia puteam să țin pasul cu el. Nu știu de ce, dar în această fugă a mea în urma lui, pe scări, era ceva îngrozitor de jignitor, ceva înjositor și rușinos. Jos, lângă intrare, pe Stein îl aștepta un echipaj, iar el se despărțea de mine indiferent, întinzându-mi o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sînii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus-numitului Krușevan. Sămînța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scarlatina, varicela și variola, care se tratau la spitalul din Parincea și Secuieni. De asemenea, în sat existau și cazuri de sifilis, zisă de către săteni „cel pierit”, boală ascunsă de majoritatea celor care o contractaseră, considerând că este o boală rușinoasă, tratându-se rudimentar, cu leșie, cu alifie de zincă sau precipitat galben și alte unsori care pe care le cumpărau de la farmacie; alții luau leacuri de la babele satului. Cei conștienți declarau boala și se tratau la spitalul din Parincea prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
strada Pelayo, lîngă magazinele El Siglo. Domnul Aguilar aparținea acelei spițe de minți privilegiate care au Întotdeauna dreptate. Bărbat cu convingeri profunde, era sigur, printre altele, că fiul său era sărac cu duhul și handicapat mintal. Pentru a compensa aceste rușinoase tare, angaja tot soiul de profesori particulari, cu obiectivul a de a și-l aduce la normal pe Întîiul născut. „Pe fiul meu vreau să-l tratați ca și cînd ar fi imbecil, ne-am Înțeles?“, Îl auzisem spunînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
total imposibil de satisfăcut, adică, stabilirea și aplicarea de măsuri riguroase care să asigure normalitatea absolută a actului electoral, dar, mai ales, imaginați-vă, a respectivelor lui rezultate. Astfel încât, în acest oraș, susțineau ei, să nu se poată repeta spectacolul rușinos care tocmai îl oferise patriei și lumii. În ceea ce privește partidul de stânga, după ce s-au reunit organele sale directive supreme și a avut loc o lungă dezbatere, acesta a elaborat și a dat publicității un comunicat în care își exprima speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chiar din cauza dezgustului, să determine scăderea tirajelor și a vânzărilor. De asemenea nu avea să aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a cheltuielilor și încasărilor, aflată iremediabil în reflux, căutarea și expunerea de intimități murdare, de scandaluri și părți rușinoase de tot felul, vechiul cerc al virtuților publice mascând viciile private, caruselul festiv al viciilor private înălțate la rangul de virtuți publice cărora până de curând nu le lipsiseră niciodată nu doar spectatorii, dar nici candidați care să se înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
seama la timp că aceasta este singura modalitate pe care o au la îndemână de a apăra adevărul. Judecând după aparențe, prin urmare, planul ministerului de interne eșuase și, într-adevăr, în acele prime momente, confuzia printre consilieri a fost rușinoasă și absolută, părea că nu era posibil să se găsească o formă de a ocoli obstacolul neașteptat, afară de cazul în care s-ar fi ordonat să se supună interogatoriului toată lumea aceea, lucru care, după cum bine se știe, nu este văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia împotriva cărora urlau ar avea și ei în casă sau în buzunar propriul lor carnet de alegător, unde, în mod rușinos, ca o înfierare, s-ar afla scris și ștampilat A votat în alb. Numai soluțiile radicale sunt capabile să rezolve problemele mari, conchidea serafic editorialistul. Sărbătoarea n-a durat mult. Bineînțeles că nimeni nu s-a hotărât să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iritare din cauza unei nopți întregi fără a pune geană pe geană, ia de acolo aparatul de fotografiat, nu vrem fotografii, acord și dezacord în privința rațiunilor prezentate de guvern, un oarecare scepticism relativ la ziua de mâine, teamă de represalii, critică la adresa rușinoasei apatii a autorităților, Nu există autorități, amintea reporterul, Păi, aici e problema, nu există autorități, dar ceea ce se observa mai ales era o imensă îngrijorare pentru soarta bunurilor lăsate în casele la care ocupanții mașinilor se gândiseră să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a bunului simț, dar e posibil ca mulți oameni, și sper că se vor transforma repede într-o majoritate zdrobitoare, să se lase impresionați, să se întrebe în fața oglinzii dacă nu cumva sunt iarăși orbi, dacă această orbire, și mai rușinoasă decât cealaltă, nu-i abate cumva de la direcția corectă, nu-i împinge spre dezastrul extrem care ar însemna dezmorțirea, poate definitivă, a unui sistem politic care, fără să ne fi dat seama de amenințare, purta de la început, în nucleul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar era multă tristețe în acest zâmbet. — De ce lenevești în modul ăsta rușinos? l-am întrebat în glumă. — N-am mai fost de mult la Luvru. M-am gândit să vin să văd dacă mai au vreo noutate. — Bine, dar îmi spuneai că trebuie să termini un tablou săptămâna asta? — Pictează Strickland în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în ea ceva care depășea simpla pasiune. Și-mi mai aminteam acum că întotdeauna simțisem eu că felul ei rezervat de a fi ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spital au primit demisia lui din postul atât de râvnit. Asta a stârnit o uimire puternică și zvonuri de tot felul. Ori de câte ori un om face un gest neașteptat, cei din preajmă îl atribuie unor motive cum nu se poate mai rușinoase. Dar întrucât cineva era gata să-i ia locul lui Abraham, acesta a fost dat uitării. Nimeni n-a mai auzit de el. A dispărut pur și simplu. Poate cam la zece ani după aceea, într-o dimineață, pe bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apropiase, Întinzând degetul arătător spre pieptul lui. Părea pe, dar se abținu. - Sunt o mie optzeci de florini. De aur. Dante se Înfioră. La atât Îi ajunseseră datoriile? Cunoștea bine cifra aceea, repetată de mii de ori, ca o proclamație rușinoasă, În toate actele pe care fusese nevoit să le semneze. Însă, acum, glasul dizgrațios al cămătarului contura parcă o masă de aur care devenea impunătoare cât o piatră de moară. I se păru că lumea se leagănă În jurul lui, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la hotel, în gândul lui și-a zis că mai vedem noi cu admiterea la facultate, trebuie timp și talent pentru asta. S-a culcat ușor cu ea, ca și cum atât ar fi așteptat fata aia atât de tânără și de rușinoasă, de-atunci a adus-o mereu la facultate, a scos-o la restaurant, a plimbat-o pe străzi, să-l vadă băieții, să-l vadă Titus și doctorul Codrescu, prietenii lui buni. Laszlo Gabor era plecat. Se uită admirativ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care, da, dragostea va fi importantă decât banii Spectacolul urma să fie transmis în direct la trei televiziuni, urmând să înceapă exact la ora 24.00. Un mic Revelion pentru Vitan. Un mare Revelion pentru familia Grigore. * După episodul rușinos din iatac, domnul Popa nu îndrăznise două zile să dea ochii cu Contesa. Sufletul lui mic îi spunea că imaginea fusese prea dură pentru o duduiță așa sensibilă. Contesa învățase însă să fie mai puternică. Se obișnuise cu mizeria umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol de striptease, Contesa năvăli în iatacul lui Popa și îi adresă primul cuvânt de la rușinosul eveniment: - Dezbracă-te! Domnul Popa nu se îndoise niciodată de farmecul lui, dar avea luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu atât mai puțin pentru așa o frumusețe. Astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gând? Chiar cu o zi Înainte, o femeie mai În vârstă din vecini mă Întrebase dacă nu sunt cumva obsedată sexual. Nici nu știam ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea la ceva rușinos, că atunci când voi crește mare, mă vor Înnebuni sculele bărbaților. Toată viața mea am trăit cu astfel de angoase. De aceea, nu mă speria deloc senzația de a mă afla pe marginea unei prăpastii. E adevărat, eram cuprinsă de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în istorie și reprezintă, din păcate, și acum cea mai rapidă cale a Ființei umane (sau, mai bine zis, a ceea ce a rămas azi din ea) înzestrate de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, bezmetic, fără țintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil să depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea rușinoasei trădări a Florindei și îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]