1,724 matches
-
cunoscute firme de profil - „Russ”. Se pot achiziționa: figurine sub formă de suport pentru chei - 200000-300 000 de lei, portmonee pentru copii - 200000 de lei, jucării muzicale de mici dimensiuni - 200000 de lei, jucării muzicale diverse - 500 000-600000 de lei, rucsacuri sub formă de animale - 1100000 de lei, gentuțe - 300 000-600 000 de lei. Programul de funcționare a magazinului situat pe str. Alba Iulia nr. 9 este de luni până vineri între orele 9-21, sâmbătă - 9-18. MONICA DIANA MITROI Mobilier l
Agenda2005-24-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283794_a_285123]
-
oferite celor care au fost afectați de inundații: 100 de pături, 20 de aragazuri, 15 frigidere (au fost mai multe, însă o parte au fost date pentru a fi folosite în cadrul bucătăriilor mobile), 100 de butelii de aragaz, 300 de rucsacuri. Mai există 90 de cutii cu haine și 30 de cutii cu încălțăminte, trimise din Germania. Luni, 13 mai, în cadrul unei întâlniri cu prefectul județului Timiș, reprezentanții societății „Allianz Țiriac” au declarat că intenționează să refacă o școală într-una
Agenda2005-25-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283819_a_285148]
-
de marele Murgulescu, trimis de acesta în Statele Unite, la Profesorul Bokris, faima electrochimiei mondiale, a refuzat o catedră oferită după cele nouă luni de colaborare, neputându-se acomoda cu Vestul Sălbatic. S-a întors să mai ducă în spate un rucsac de umilințe, dar vorba lui, erau ale casei. Studenți fiind, înscriindu-se și la Facultatea de Fizică, a încercat să mă ademenească și pe mine. Fără convingere, am acceptat să ne pregătim împreună, într-o mansardă dintr-o vilă părăsită
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
am aplecat asupra fetei pentru a o ajuta să se ridice, cu mâinile pe sub brațele ei am ridicat-o în picioare și am dus-o într-una din camerele libere ale cabanei. Am cerut spirt și pansament de la cabanier, în rucsac aveam o alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
-Auzi mă Piticule, dar în sus și în jos de ce te-ai uitat mă? Credeai că zboară? -Da, acum cu aparatele astea sofisticate orice e posibil. Putea să fii avut o sacoșă zburătoare-n buzunar cum a făcut românul nostru rucsacul. Te pui cu știința! -Băi piciule, tu mă vrăjești pe mine, pe Mareșalu*? -Nu domn educator, cum să fac așa ceva, nu sunteți dumneavoastră mama și tata pentru toți copiii internați în acest orfelinat? Numai un copil care nu vă respectă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
înșelat. Acum însă, era destul de liniștit. Se reîntoarce către poartă,știa un magazin acolo care vindea produse alimentare ambalate ,dar și articole de- mbrăcăminte sau alte suveniruri pe care marinarii străini ar fi dorit să le păstreze. Își cumpără un rucsac ,10 pachete de sticsuri, 3 sticle mari de apă ,2 tricouri marinărești și o pereche de pantaloni destul de sport și este gata de plecare. Mai trebuie doar să se îmbarce. Se strecoară tiptil prin spatele mașinilor și se oprește la
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
fără nici cea mai mică urmă de orizont oriunde-ți îndreptai privirea. — Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun „te-am avertizat“ - zise Nené Dupré. Dar adevărul e că te-am avertizat... - Din partea din spate a aparatului scoase un mic rucsac de care atârna un bidon plin cu apă. - Cu asta poți supraviețui vreo două zile, dar dacă mâine dimineață nu m-am întors, mergi în direcția unde apune soarele și în două-trei ore ajungi la puț. — Ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se simțise atât de singur cum se simțea el în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată, el cobora bezmetic În prăpăstii. Îl strigam dar numele lui se lovea de toate stîncile și se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată, el cobora bezmetic În prăpăstii. Îl strigam dar numele lui se lovea de toate stîncile și se Întorcea Înzecit În urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îl strigam dar numele lui se lovea de toate stîncile și se Întorcea Înzecit În urechile mele. Ne-am Întîlnit la apusul soarelui, jos, În fața cabanei, unde grupuri de oameni cu tranzistoare ascultau un meci, spuneau bancuri, scoteau merindele din rucsacuri. „Ce fel de poeți o-ți fi ni s-a adresat un lipovean de prin părțile Mangaliei, dacă nici nu vedeți că e clar de lună?“ Noi eram fericiți că sîntem În viață. De ce credem că oamenii trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o cunosc foarte puțin, am spus. Prin galeria la care lucrează. Șefa mea m-a rugat să îi aduc un catalog cu expoziția, să se uite peste el. Nu a vrut să aibă încredere în poștă. Mi-am bătut ușor rucsacul, demonstrativ. Era destul de încăpător să conțină și un volum din Enciclopedia Britannica, dar în schimb era plin de tâmpenii pe care nu le foloseam și niciodată nu îmi făceam timp să le sortez și să arunc din ele. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sine, le spuse părinților lui: - Anul ăsta nu mai e nici un Ocean Indian, Maria Giudita și cu mine plecăm în Alpi chiar mâine. Tinerii păreau foarte obosiți și s-au așezat direct în pat, fără comentarii. Edith a căutat imediat rucsacul lui Benedetto. Era fericită, ca în transă, și nu-și putea ascunde bucuria. Dar Beppo era ca lovit de fulger. După câteva minute a dispărut pe ușă, îndreptându-se glonț către tipografie. Se trântise ca un balot pe sofaua albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi va face plăcere, o va mulțumi și îi va mai și lua apa de la moară în ceea ce privește reproșurile. În noaptea aceea nu putuse dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe acolo după care se apucase să repare instalația de spălare. Soarele trecuse bine de amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu toate cele necesare curățeniei corporale, așa cum trebuia să fie, de vreme ce, în nici un moment al acestei relatări, nu s-a menționat faptul că cei trei polițiști ar fi adus cu ei mai mult decât o valiză mică sau un simplu rucsac cu un rând de schimburi, periuță de dinți și mașină de bărbierit. Ar fi surprinzător ca o firmă botezată cu fericitul nume de providențial să nu se fi îngrijit să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cross, din 7 iulie 2005, sergentul Steve Betts se întorsese din infern și, mai târziu, în octombrie, povestise presei ce nenorociri văzuse el sub gară, deasupra era Paradisul, British Library, biblioteca tuturor cărților, și dedesubt - o bombă aflată într-un rucsac explodase în tunel, pe la ora nouă. Muriseră atâția oameni... Că oamenii mai și mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana e în baie, face duș, se pregătește de spectacol. Singur, la birou, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gândi puțin și se hotărî să ia cu el globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Era prima manifestare a dorinței lui de a pleca în America. O să-l păstreze, să nu uite niciodată de unde a pornit. Își luă bagajul - un rucsac cu câteva tricouri, icoanele și toate tăieturile din ziare - și intră tiptil în camera Marianei. Mariana murea încet, dormind. Cu atât mai bine, își spuse Mișu, o să-i scrie din America! Și plecă. La aeroport, cele trei crainice de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zise uimit Felix S 23. Dă p-acilea, răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare lângă tub. — Să mă omori - zise omul ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
două locuri libere. Întotdeauna călătorii se bucură când sunt înconjurați de locuri libere. Așa e omul! Individualist și auto-izolationist. Dar... ceasul rău... îmi aduce doi tovarăși de drum, care apar în avion cu câteva minute înainte de decolare. Doi finladezi cu rucsacuri în spinare. Încălțați cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
licăr de speranță, pătrunde în încăperea unde este o masă din lemn, lângă care se află un scaun, un pat, iar în încăpere se pot vedea obiecte vechi cum ar fi: un aparat de radio, niște cărți, obiecte lângă un rucsac ponosit cum ar fi haine, iar pe masă câteva poze îngălbenite, un caiet, câteva pixuri și creioane uzate.) EA: Oh! Mă obsedează visul de acum câteva nopți, în care alergam cu soțul și copiii. Ei de mult sunt în „Țara
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
ce se configura undeva în depărtare . Punând mâinile la cap) Ce Dumnezeu! Parcă mi se spunea foarte clar să merg și să nu mă opresc pentru că voi afla ceva care îmi va schimba existența și ... am plecat. Lăsând jos un rucsac foarte ponosit, se așează pe scaun și privește prin încăpere): Oare, cine o fi locuit aici? Locul nu pare a fi pustiu. Dar,mai știu eu ce înseamnă a fi un spațiu locuit sau pustiu? Dacă simțurile nu mă înșeală
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
asfaltată se află pe dincolo de munte, pe Mânăileasa, într-un spectacol inedit oferit de serpentinele și văile adânci ce străjuiesc drumul pe partea stângă în direcția de urcare. Din Obârșia Lotrului, la vreo cinci kilometri de mers pe picioare, cu rucsacul în spate, se poate ajunge la Lacul Gâlcescu din care se formează râul Lotru, o adevărată minunăție creată de mama natură aici în creierul munților... Din Obârșia Lotrului drumul național urcă la curmătură, apoi coboară în orașul Petroșani. Din curmătură
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
și câțiva copii adormiți lângă un munte de bagaje. - V-am sunat ieri, i-a spus femeia în negru care semăna cu o călugariță , nu prea aveti loc, sunt multe bagaje. -Văd, a răspuns Tea, în timp ce-și cobora rucsacul de piele din spate. - Veți sta pe bagaje, sunt saltele si pături. -Nu stau, mă duc la tren. Plecă spre gară. Câteva bătrâne din grup au urmarit-o cu privirea până a trecut strada. -Drum bun, a strigat una care
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
după o oră. „Mai bine dorm, nu m-am odihnit astă-noapte”. Închide ochii și îl vede, dar nu asa cum l-a cunoscut, îi vede doar poza. Vagonul de clasa întâi a rămas gol după ce navetiștii toți au coborât. Pune rucsacul cu haine sub cap și adoarme. -Doamnă, vă rog să coborâți, am ajuns în Iași, îi spune controlorul cu vocea ridicată. Într-un minut e pe peronul gării. Peste oraș, pufoși atârnă norii. Ploaia abia s-a oprit. -Cred că
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]