3,112 matches
-
la viațî. ȘÎ noi Încî nu ț-am mulțămit cum să cuvini. ȘÎ nici lu’ domnu’ profisoru’ doctoru’... Da’ parcî am hotărât sî viniț sî vă mulțămim așa cum știm noi, mâca-ț’-aș. ― Am să-i amintesc domnului profesor de această rugăminte și om vedea ce putem face... ― Da’ undi mergi matali așa la vremi di sarî? ― Merg la gară. Îmi aștept părinții... ― A fi vinind la botez, cî dacî nu mă Înșăl eu, scumpa matali doamnî ț’-o dăruit... un ficior
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și se mută În satul nevestei”. ―Adică ai primit fără să plătești? Cum vine treaba asta? - a Întrebat tata Toader. ― Nu-i greu de explicat, tată... Omul când se Îmbolnăvește vine la doctor purtând În suflet suferința și În priviri rugămintea sau mai degrabă Întrebarea: „Nu-i așa că o să mă faci bine, domnule doctor?” Atunci inima pe care o poartă În palmă ți-o dăruiește ție... Și dacă tu, doctor, faci tot ce se poate și Îl pui pe picioare, el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a privit cu rugăminte În ochi: „Să ne povestești, tati, această Întâmplare nemaipomenită!” Între timp, nenea Mitru a intrat tăbârcind o oală cât o lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre ultimul rănit pe care l-a operat acolo - În Iad - la Cotu Donului, Înainte de... ― Mi-ar veni greu să povestesc acea Întâmplare - a Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până acasă ne vor face bine. Acum se cade să părăsim și noi baricadele. Vă mulțumim din suflet pentru ospitalitate. Noapte bună, dragilor - a vorbit Nicu. ― Noapte bună și tu, Nicule, nu uita ce ai promis... ― Voi ține cont de rugămintea ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șî zâli multi, așă cum daț’ dumneavoastră atâtor oamini, năcăjâț’... Îndata mari tragi șarabana În dosu’ casî’ și Îț’ mergi ca gându’. Noi vă dorim drum bun șî sî nu ni uitaț!... Vă vom ține minte toată viața. Avem doar rugămintea să nu afle nimeni... ― Cum sî facim noi rău la cii cari ne-o dat viațî? ȘÎ fereascî Dumnezău sî nu mai avem nacazuri cu sanatatea. CÎ tot mânuțâli iestea șî suflețălu’ cel bun al dumneavoastrî a fi lângî noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acest lucru. Parcă mi-a ghicit intențiile.” - gândea profesorul despre nenea Mitru... Când au ajuns la poarta casei sale, a coborât. ― Un bob zăbavă, fraților. Mă Întorc Îndată - i-a rugat profesorul. A alergat În casă. ― Lia, am o mare rugăminte la tine. Îmbracă-te și hai cu mine. La poartă ne așteaptă o birjă. ― Dar ce s-a Întâmplat? E noapte... Unde mergem? ― Ai să vezi. Te aștept, scumpo. Despina, care a auzit dialogul din cealaltă cameră, a ieșit. ― Așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce domeniu? ― Vei face echipă cu... ― Cu cine, tati? ― Cu profesorul, Într-o operație de... apendicită. ― Cred că glumești, tati. ― Nici pomeneală. Avem de operat o copilă, nepoată a bulibașei pe care Îi știi și tu... Asta o facem la rugămintea Întregii cimotii a lor. Ei? Ce zici? Mă ajuți să ies din Încurcătură? ― Da’ ce? Te Îndoiești, tati? ― Nu mă Îndoiesc, dar mă temeam să nu mă refuzi - a răspuns profesorul râzând. ― Să nu crezi că nu am avut emoții
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
etapele parcurse de la Început și până la finalul intervenției - a precizat rectorul, care de altfel era chirurg și știa ce dorește să audă de la candidat. „Ce bine Îți prinde acum toată munca ta de scriere și rescriere de atâtea ori - la rugămintea profesorului - a protocolului operator privind cazul șetrarului cu hemoragia gastrică! De fapt atunci ai făcut un adevărat studiu al cazului după toate noutățile la zi” - l-a Încurajat gândul de veghe. Gruia avea În minte totul limpede și bine sistematizat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atuncea ni bucurăm din tăt sufletu’ - a consimțit tata Toader. Spunând acestea, s-a apropiat de Gruia. cu brațele deschise a așteptare... ― Apâi sî trăiești dragu’ tatii șî sî nu ni faci di rușâni... „Uite cum și-a exprimat acea rugăminte ancestrală adresată de țărani copiilor lor când pleacă În lume: <Să nu ne faci de rușineă! Cât de cuprinzătoare și profundă este această simplă rugăminte a țăranului! El, acolo În lumea lui, dintr-un fund de sat, prin tot ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragu’ tatii șî sî nu ni faci di rușâni... „Uite cum și-a exprimat acea rugăminte ancestrală adresată de țărani copiilor lor când pleacă În lume: <Să nu ne faci de rușineă! Cât de cuprinzătoare și profundă este această simplă rugăminte a țăranului! El, acolo În lumea lui, dintr-un fund de sat, prin tot ce face se străduiește să-și păstreze demnitatea... Acea stare morală care Îi permite să stea cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mică problemă; anume, să facă în așa fel ca să vireze niște bani de la buget pentru școala unde-i învățau copiii. Voia să se dea și el bine pe lângă directorul școlii, ca tot omul, că nu strica... Luat pe neașteptate de rugămintea cumnatului său, Virgil vru mai întâi să știe la ce-i trebuiau directorului banii, apoi îi spuse că problema nu era așa de simplă, dar că avea să vadă el ce era de făcut. În zilele următoare avu multă bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meargă la politehnică!... Vorbele sale fură urmate de o tăcere lungă. În cele din urmă, Ticu se decise să vorbească despre lucrul care îl adusese, de fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite ce e... Am și eu o rugăminte la tine, dar nu știu dacă o să mă poți ajuta... Sever, care își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă faci să mă simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui an mult doritul transfer. Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el însuși, într-o zi ploioasă și rece de toamnă, la Vidra, în același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe mujicul care mă adusese, el a deschis ochii mari și m-a rugat să mai rămân, că prezența mea îi făcea bine. Mai puteam să rămân o noapte, Ajunul Crăciunului era abia a doua zi, deci am dat urmare rugăminții lui. Se simțea bine, plăgile se descongestionaseră, bășicile se resorbiseră și am putut vedea cicatrici deschise, adânc săpate în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
După ce l-a deschis și a răsfoit hârtiile pe care le conținea ne-a anunțat bucuros : "Ulitia, Ana și Olga sunt puse în libertate și vor fi conduse în localitatea unde Vasili urmează școala de ofițeri. Au dat deci curs rugăminților mele ! Te rog, Mira așa îi spunea el Minodorei invită-le și pe ele aici, să se bucure și ele de Crăciun ! " Când Minodora a ieșit, Gerhard a spus cu o voce mai puțin veselă că cei doi ofițeri vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
parcă venea din mormânt: "Pot să o însoțesc și eu ? Aș vrea și eu să îl întâlnesc pe Vasili." Ofițerul cel tânăr a rostit cu o politețe mai rece decât crivățul siberian: Nu este cazul. Și așa am făcut, la rugămințile tale, excepții și eforturi mari. Sperăm să nu avem necazuri din cauza asta. O persoană în plus la această întâlnire și încă nu una oarecare, ci medicul spitalului, ar da de gândit superiorilor noștri care au urechi peste tot." În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de întâlniri, nu ai nici o experiență și emoțiile sunt mari mai ales la prima întâlnire. Dacă eu sunt un "mediu", așa cum sunt denumite persoanele care reușesc să comunice cu cei din cealaltă lume, este pentru că Cel Atotputernic mi-a ascultat rugămintea de a-i reîntâlni pe Minodora și pe Simion. Nu trebuie să ai teamă, de asta te-am rugat să citești versete din Biblie până să te simți pătrunsă de forța adevărului lor. Cu binecuvântarea Celui de Sus aceste întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai auzit de el pentru simplul motiv că băietanul Roibu, după cum îl numește cumătrul Bas-stăpânul, este un căluț discret care o viață întreagă și-a văzut numai și numai de poverile lui și doar arar gospodarul îl mai slobozea, la rugămintea megieșilor, să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța obținerii unor produși de rasă superioară. Că doar Roibu nu-i un roib oarecare, ci un lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înregistrează până și efortul actului fiziologic de la WC... orice șoaptă, posibil gândurile... Noroc, mare noroc, că nu i-a ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el se închină în baie și că are rugăciunea lui preferată? Cum de a venit șefu'-Leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frățior sau poate chiar doi, șoptea una dintre ele și își manifesta bucuria sărind într-un picior. Cum-cum?? și-a exprimat nedumerirea cealaltă surioară, pentru că ultima afirmație i-a fost șoptită la ureche cu multă băgare de seamă și cu rugămintea ca nu cumva secretul acesta să ajungă la cei mici sau la vecini, că călăul ista omoară toate femeile ori, dacă nu, le trimite la Botoșani. Dar cine-i Căcălăul și ce să facă mama la Botoșani? Că doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot adevărul, dacă nu reușesc să-l pun în gardă... Eu i-am băgat ideea că fac un an în plus pentru funcția de subministru, după cum ți-am mai povestit. Minciuna, Silviu! Minciuna! Din una în alta! Ursulescule, ascultă-mi rugămintea pentru care te necăjesc, anume s-o anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alegeri! A venit un ecou din public. * * * Domnule Știrbu! După ce vei publica reflecțiile mele despre torționarii cinstiți care se plimbă și acum în voie printre oameni, înnegurându-le existența, desigur că unii cititori te vor întreba cine-i acest 512. Rugămintea mea este să nu care cumva să le dai adevăratul meu nume, ci să le spui curat că am trecut în eternitate în deplină liniște și împăcat cu mine însumi și cu toată lumea. Rămâne ca dumneata să continui goana după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]