1,753 matches
-
toți copacii-au ramurile nude Și tremură în noaptea cea tăcută. Când clipele sunt aprige și crude, Doar lacrimile ploii ne sărută. TĂCERI ȘI BRUME Toamna își ridică, pe coloane reci, Templul ei de frig, de tăceri și brume, De rugină grea, risipită-anume În frunzișul veșted, căzut pe poteci. Chiar dacă-și pierde valurile-n spume, Tot n-o să te lase marea să mai pleci, Poate doar peste cuvinte să te-apleci, Să mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
vecie cu mine și îmi voi face din tine giuvaierul infinității, peste timp, peste spațiu, peste gânduri și lumină. Simți oare gustul iubirii? Simți cum inima mi se prelinge de dragoste aproape nepământeană? Nu știu și nici nu voi cunoaște rugina, nu mă voi plictisi de buzele tale dulci, de ochii tăi adânci ca marea, de privirea ta de cristal, de mersul tău suav, ori de părul tău ca aurul. Ascult visul tainic al primăverii, îți mângâi sânii cu privirea și
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
nimic de corectat, de respins, de bombănit. Doar de învățat. Doar de mulțumit. • Să faci astfel ca uitările tale să nu atingă esențele pe care le-ai agonisit. • Să nu-ți lași mintea și imaginația să lâncezească, să nu lași rugina să-ți mătuiască metalul lucios al entuziasmelor și al trăirilor. • Să nu-ți fie rușine să mai vrei toate cele. • Să nu te sfiești să mai ceri, încă și încă... Atât cât se poate, atât cât ai cui să ceri
PASTILA SĂPTĂMÂNII (24) GÂNDURI DE BĂTRÂNEŢE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368217_a_369546]
-
PRIETENILOR MEI - CITITORII, LA SFÂRȘIT DE AN Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne poartă timpul Frunze ni-s anii... Ca frunzele trec în fiece toamnă, Podoabe ce prind, cu timpul, rugină: Mici pete, ce-ncet, pe rând, le condamnă Pe cele ce n-au pătruns în Lumină. Clipe ni-s anii... Ce rătăcesc în necuprinsul creat, În care pământ, ce-i făcut, ni s-a dat Să creștem pe el, ca
CITITORII, LA SFÂRŞIT DE AN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368207_a_369536]
-
cu cow-boy și unde se dădeau lupte de bravadă; mai ții minte iubito când am găsit în patul tău un centaur care-ți mângâia fotografia lângă scheletul uitat de groparii care-ți lăsaseră ochii deschiși cu pleoapele rimelate, pline de rugină, ai uitat, te-a acoperit timpul care valsează prin acestă toamnă ca un toreador trecut prin sânge în luptă cu taurul din noi, e frumos, e șarmant când nopțile stau spânzurate de ferestrele cu perdele de muselină și tu privești
MAI ŢII MINTE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362751_a_364080]
-
zborul lui prin spațiul stelar transpari din adâncimi celeste în dulcea-ți ființă eterică, când ochii noștri mari și privirile noastre erau laseri ce ne-atingeau electrizându-ne atât de visător nebunia. e iarnă și îngerii își freacă aripile de rugină e ora amintirii dezgolite m-aplec către fântâna cu apă fermecată și-ți văd văl de argint pe ochi și ochi de argint fulgerat de lumina din vis, șuier lung de mătăsuri ce zornăie pe un bust de veneră... ce
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
s-au scurs amestecate cu praf și gunoi In rigolă Dimineața a dezvelit un oraș mai pustiu, Omenii călcau indiferenți pe urmele lor Doar pe crengi mai vibrau dimante Și doar razele de soare le sorbeau Însetate,parfumul. MERS PRIN RUGINĂ Ruginesc la întoarcerea Dinspre sufletul tău. Aripile crescute din ventriculul stâng năpârlesc . În cădere Penele mai amăgesc zborul Un viscol malefic Răstoarnă ciutura Plină de viață, cândva... Ruginesc în mersul prin beznă, în ventriculul stâng rugină de sânge macină lumina
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
Însetate,parfumul. MERS PRIN RUGINĂ Ruginesc la întoarcerea Dinspre sufletul tău. Aripile crescute din ventriculul stâng năpârlesc . În cădere Penele mai amăgesc zborul Un viscol malefic Răstoarnă ciutura Plină de viață, cândva... Ruginesc în mersul prin beznă, în ventriculul stâng rugină de sânge macină lumina înaltului. RUGĂMINTE Uite această urnă Cu cenușa ultimelor promisiuni Și a ultimelor speranțe Incinerate de gând După ce mi-ai tăiat aerul cuvintelor După ce mi-ai incendiat trupul Până la ultimul os. Ia urna deci și umblă, Mergi
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
Omul și pogonul” prinsese inimile tuturor acelora care nu și-a păstrat pământul ce le fusese dat, din lene sau din prostie. S-au purtat frumos cu el. Șeful cuibului legionar de la ei se nimeri a fi feciorul domnului învățător Rugină. Școlit la Viena și Berlin, copilul își silise tatăl să țină o cuvântare sătenilor de Ziua Crucii și a căpitanului. Habar n-aveau sătenii cine a fost Zelea Codreanu, dar îl ascultau pe fiul de învățător cu gurile căscate. Mulți
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
front. Cei mai mulți săteni au rămas pe la casele lor. Plecaseră pe front doar câțiva apropiați de vârstă celor încorporați. Încercuirea de la Cotul Donului, aduse doliul și în satul lor. Primul mort dus la cimitir cu mare fast a fost fiul învățătorului Rugină, legionarul. Îl adusese Vasile Cucu într-un camion cu prelată, cu sicriu cu tot. Era singurul ofițer al satului din acel război. Iar Cucu, singurul subofițer din cei ce fuseseră în casa lui Toader în noaptea când acesta nu-și
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Absolut! STENAHORIA Mi-e a toamnă din oase azi. vânăt cer găurind ochi si poezia care nu mai vine spulberă gânduri, speranțe, jucându-se cu fiorii mei. E toamnă, pășesc furișat prin frunzele-adormite a moarte și înălțare, să nu trezesc rugina din plictis. Mi-e a toamnă în suflet azi. cerul vieții lovește cu bulgări castanii. Căutăm în căderea lor o nouă înălțare vioaie, verde, veselă, văpaie a noastră. -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 29 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Gabriela JANIK - TOAMNA
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și plânsu-i-au durerile în glesnă. De vreme îndelungă-i călător - Cu pietrele și roua din grădină, Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să
POETUL DIN URMĂ de ION PENA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370166_a_371495]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ACASĂ Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ILUSTRAȚIE: BELOVED WELL, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AMINTIRE Se-mparte apa în rugină și se îneacă tușul printre ramurile despletite ale sălciilor. Zbuciumul se arată îndărătul foilor verzi de lucernă. Frumusețea aceasta străină ce ne apasă umerii îndoiți de greutatea lacrimilor. Această privire speriată printre minunile lumii îndoliate. PRINTRE CEI DE AICI Așa
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și plânsu-i-au durerile în glesnă. De vreme îndelungă-i călător - Cu pietrele și roua din grădină, Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
aici poetul este rătăcit,Prin hârburi de anafură și besnă,Heralzii în tăcere i-au muritși plânsu-i-au durerile în glesnă.De vreme îndelungă-i călător -Cu pietrele și roua din grădină,Cu pulberea, cu norul tunător,Cu toamna îmbrăcată în rugină.A năzuit o țară de povești -Naiade în albastră legiune,Luceferi în betele îngereștiși verile cu umbră de cărbune.Să fluture alaiele în zob,Pe lanuri să se scuture belșugul,Din cupe să hălădue - și robCa neaua să-i lucească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și plânsu-i-au durerile în glesnă. De vreme îndelungă-i călător - Cu pietrele și roua din grădină, Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DE VISE FURATĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ospăț țin norii de rugină Cu sâmburi înfloriți în lut, Pământu-n partea sa virgină Rămâne prins în absolut. Îmi urcă seva-n trup, solemn Vărsând în ochiul meu lichid, Rășina dulce a unui lemn De porți cu care mă deschid. Apoi grăbit prin timp s-
DE VISE FURATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353477_a_354806]
-
dar uităm repede cat de greu le-a fost până și celor pe care vrem să-i imităm. Lui Decebal, lui Ștefan credeti că le-a fost ușor, dar și-au văzut de ,, ale lor,, cum bine ne sfătuia Anghel Rugină nu cu mult timp în urmă. Da, poate fi o conspirație,o masonăcărie demonică sau ce pisici o mai fi, dar noi ca popor, ca oameni ,trebuie să ne vedem de ale noastre ș să măncăm ceapa nostră ,roșia noastră
DACIA ŞI DACII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352910_a_354239]
-
existență care contează cu adevărat, într-un fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veșnicie. Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă: „Zăvorul porții de fier înțepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi și cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viață de om. Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel sfârșit de an cu umbra unei morți. Părea că trenurile
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
uscat și suflet și lacrimă, și dor Și-n mine se închide un drum. Nici un izvor, Nimic nu mai ajunge la poarta mea și chei Nu mai există-n mine, tu n-ai vrut să le iei. Și lacăte-n rugină mă-nchid ca-ntr-un cavou, Se gudură tristețea, că m-a avut din nou; Și încă mă mai are, cu lanțuri m-a cuprins Se gudură tristețea, că iarăși m-a învins. Eu o primesc cu sare și pâine
ADAM ŞI NE-EVA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352972_a_354301]
-
ia fost tăiat din spațiul scripturistic pentru prezentarea situației. Nu pentru că e lipsă de spațiu în paginile Scripturii, ci pentru că Iisus Hristos nu a considerat de cuviință să vorbească prea multe despre lucrurile trecătoare și care sunt supuse molimei și ruginii. Dar fiți atenți la un lucru! Prezentarea situației pământești a bogatului este îndoit de scurtă decât cea a lui Lazăr, însă nu aceasta vreau să scot acum în evidență ci priviți cât de puțin este tratată scena din această lume
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și rece Precum o turmă rătăcita de ciobanul lor, Și-apoi se risipesc din nou gălăgioase. Pitindu-se care-n-cotro. Rugina frunzelor, amurgul trist și vântul rece Presară dorul care nu mai trece. Mă simt pustiu și rătăcit, Ca-ntr-o pădure uscată. Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie eșuată. Să mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
pe dealuri. Vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri Și razele de soare zâmbesc pân' la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, Încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină A venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, Coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar Și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354343_a_355672]
-
Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și rece Precum o turmă rătăcita de ciobanul lor, Și-apoi se risipesc din nou gălăgioase. Pitindu-se care-n-cotro. Rugina frunzelor, amurgul trist și vântul rece Presară dorul care nu mai trece. Mă simt pustiu și rătăcit, Ca-ntr-o pădure uscată. Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie eșuată. Să mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
aleargă...Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stapani.Se adună într-un covor multicolor...Mânate de la spate de vântul sec și recePrecum o turmă rătăcita de ciobanul lor,Și-apoi se risipesc din nou galagioase.Pitindu-se care-n-cotro.Rugina frunzelor, amurgul trist și vântul recePresara dorul care nu mai trece.Ma simt pustiu și rătăcit,Ca-ntr-o pădure uscata.Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie esuata.Sa mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea târziu
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]