897 matches
-
cu Dumnezeu nu vrei s-aduni, Să fii primit la masa Lui,împărătește? Măreață-i flacăra,dar se transformă în tăciuni, Ce au luat cu ei când au plecat ai tăi străbuni, Afară de comoara-n cer ,ce-n veci nu ruginește? Vorbim despre necazuri toți, Pe stradă sau în piețe; La toți le spui,fiindcă socoți, Că singur să rezolvi,nu ai să poți, Iar cei ce-ascultă,or să-ți dea povețe! De ce nu-i spui lui Dumnezeu, El,n-
NUMAI CU DUMNEZEU! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373474_a_374803]
-
pământ,/ Dar niciodată, Doamne ferecate/ La-nfățișarea Oaspetului Sfânt.// O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ Cu barba Lui de sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ La ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă/ Mai grea, pe pieptul altei seminții.// Ci
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
amăgească cu dulceața ultimului sărut. Până la urmă eu chiar am iubit-o, altfel Soare nu ar fi reușit niciodată să guste mărul. Se ridică de pe bancă. Face câțiva pași.) Malu: Sau poate nu se va mai întoarce niciodată. Îi vor rugini aripile departe și eu va trebui să rămân prizonierul singurătății, în colțul meu întunecat, cu firele mele. Ana-Cristina Popescu Referință Bibliografică: PĂIANJENUL / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă! Se hotărî totuși, uitând să-ntrebe care-i trofeul. Pregăti mărunțișul, luă pușca veche și ruginită din mâna celui cu dugheana și încercă să-și găsească o poziție comodă de sprijin pe tejghea. «Nu vă puneți, domnule!» îi strigă în coastă un țigănuș. «Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
fost pescăruș/ pe umărul tău/ am flămânzit înfășurând așteptările pe catarge/ nu mai conta un veac două/ învățasem să cântăresc rochiile de spumă pe care mi le aduceau/ valurile înmiresmate/ muream de dor când șoaptele se îmbarcau pe jumătate/ și rugineau într-un asfințit nebun// dar am trecut cu bine peste ghețari/ i-am transformat într-un clocot de râs îi privesc fumegând/ deasupra drumului nostru/ se înrobesc precum cerșetorii care capătă un rol/ și învață arii celebre// apropo tu știi
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax cu orășelul cel nou
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
ușurate dal viavai, Arde la colomba della pace domestică Col ramo d'ulivo Tra le ali. ISTORII Tobele bat Încoronarea altui rege cu albeața la ochi Și tronul din oase scrâjnește Între măselele vremii plombate cu aer. Jarul divin a ruginit banal pe fundul tigăii În care E rumenit după străvecehe rețetă Un sturion fără icre. Independența de toate aceste nimicuri Umblu în sandale din piei argăsite Pe dunga unui drum Ce s-a frânt sub senile. Unse Cu mierea viespilor
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
grâi- Ileana Cornelia Neagă Sub streașână ge pădure pa gealu” Rotundului Sura vece îi umbrită ge cloamba* goronului. Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin vară Lasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară. Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr* S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*. Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
Sus sper să-mi ajute pământeștile-ncercări să ritmez povești mai multe ca dar pentru sărbători. Dacă nu, nu-i ăsta baiul viața merge înainte și om asculta buhaiul zârnăind alte colinde. Acum scriu dar scriu pe roșul frunzelor ce ruginesc însă văd cum ies prin coșul casei fumuri ce-nnegresc zarea și o înfioară cu un negru ca de cioară ce-a vestit că norii cresc a ninsoare peste tot. Asta vreau și chiar socot iarăși să îmi fie foaia
REÎNVIERE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371991_a_373320]
-
alții, mai conștiincioși din fire, care se întorceau la birou, căci mai aveau câte ceva de făcut!... Asigurarea hranei de iarnă a bucureștenilor Era un obicei comunist în București: cercetătorii științifici trebuiau scoși cât mai des la muncile obștești, să nu ruginească de tot prin birouri, să mai ia și ei contact cu realitățile vieții. Așa se face că eram scoși, destul de des, ba la sortat cartofi, ba la măturat sau curățat strada, iarna, dar și vara, în sectorul nostru pe Str.
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
ceasurile strimte, Un pelerin lumină-n neguri să biruiască nespusa soartă, În vechile scripturi botezul cu aripi sfinții laolaltă, Pământule ai nins geneză și-ai prins-o-n căile rebele, Au curs în nopți pe rând uscate, cu ani ai ruginit tăcere, În ani e prins copacul stelei urmat etern de-al lor alai, Vechimi se-ntind catarg în ere, trecut născut cu gându-n rai, Bătrâne timp ești mit nescris și nou născut de nu mai știi, Închis în marile
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
lumi; nu-i lipsește, dacă vad bine, nici sila de abstracțiuni a acelora, în locul lor dorind deci a pipăi formele concrete, încă în seve ... înfruntarea, dezgustul, de specioase suavități, bățoșenia existând dar, poeta le îmblânzește numai sub ironia buna: Celule ruginind prin memoria brumată/ Ochii, brațele, faptele tale odată/ Colțul alb al gurii zbate un fluture ... Citește mai mult În chip remarcabil debutează (prin concurs la Editura Dacia în 1982) Angela Nache cu Miraculum, s-a observat îndreptățit izolarea poetei de
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lumi; nu-i lipsește, dacă vad bine, nici sila de abstracțiuni a acelora, în locul lor dorind deci a pipăi formele concrete, încă în seve ... înfruntarea, dezgustul, de specioase suavități, bățoșenia existând dar, poeta le îmblânzește numai sub ironia buna: Celule ruginind prin memoria brumată/ Ochii, brațele, faptele tale odată/ Colțul alb al gurii zbate un fluture ... XIII. ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011. Scrise
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
s-o înghită. ******* Ne-nțelesul gând ce m-a torturat cu târzii regrete îți stă-n prag flămând și îngenuncheat de aceeași sete. ******* Carele de foc ce-au trecut vuind peste sentimente astăzi stau pe loc, pe-al uitării grind ruginind absente. ******* Vin ca să mă duc și mă duc să vin bâjbâind cu teamă pe ce drum s-apuc ca al tău destin să mă ia în seamă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Țăndări violete / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372982_a_374311]
-
nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ilustrație: Sydney City, Australia - at noon 1. Suntem așa cum ne-a lăsat vremea atunci când pierdem categoria de viață și ne întoarcem să încărcăm viitorul în sistem. 2. Când admitem că piatra ruginește sub soare, recomandăm, în fapt, lumina înaintea răsăritului și flacăra dincolo de fum. 3. Pasul se calcă cu piciorul drept, oglinda se zărește prin fanta de tânguire. 4. Suntem precum tehnicile de vizualizare ale nivelelor pe care se așează ușor informațiile
PROCESE DE MIGRARE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372995_a_374324]
-
OMULUI Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Zgribulit în nopți de iarnă, cerul aruncă cu lumina lunii spre tărâmurile omului. A lăsat toamna-n în umbra unui colț de timp, să ruginească, pentru sfârșitul altui trecut din noi. Primăvara numără toate începuturile, cu flori. Păsările cerului, altele decât cele de ieri, privesc încă-n ochi de fecioară. Geometria a început să învețe de la om. Ea coboară-n trupuri de femeie. Anticii, clasici
FEMEIA OMULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345793_a_347122]
-
Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Cunoștea bine drumul până-n Copou, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Tăcut se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate la fel ca ale unui măr de
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
nostru fără vină 'ntre două trenuri, pe-un peron... Scrâșnesc pe șine din tenebre Vagoane îmbrăcate-n fum Himere se-mpletesc funebre În pașii rătăciți pe drum... Departe, într-un colț de gară Doar un vagon uitat de timp E ruginit pe din'afară Udat de-un singur anotimp... Acarul plânge pe o dungă Cu-n ochi ascuns de umbre reci Un călător ar vrea să strângă O urmă-a ta, când, singur treci... Haloul dincolo de gară Lumini lăptoase-aprind pe cer
NU AŞTEPTA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345912_a_347241]
-
fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici Referință Bibliografică: Romeo Tarhon - Interviu cu
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
trezește precum o idee de fier vechi pentru ea dimineața este o piatră ce a lovit geamul lui dumnezeu și l-a crăpat puțin și subțire precum un capăt de ață ideea feroasă de viață e trimisă în oase să ruginească sângele ei s-a despărțit de rugină și a coborât în pământ să fie în linie dreaptă în line de maci cu neamurile lui a fost odată sufletul ei s-a despărțit de rugină și s-a făcut o pasăre
ANII DE FIER VECHI de VASILE PIN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347773_a_349102]
-
pe... targă, a decedat politic. Ce bine, că tot descoperiserăm noi între timp cât de prostănac era. E vineri seară. Suntem doi oameni singuri în două capete de țară. Camera electorală e goală, aparatele din sala de sport or fi ruginit, au trecut sute de weekenduri de când nu ne-am mai văzut... De cinci ani, Profesorul Oancă îmi trimite în fiecare vineri câte un rondel. La prima oră. Azi-dimineață am primit unul despre Brâncoveanu, care nu s-a lepădat de credința
PENTRU TINE, DANI! de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347300_a_348629]
-
stă sub aura întrebărilor și semnul întrebării este veșnic o linie dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza se zbate o clipă, apoi adoarme cu aripile larg
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
său. Viața are ciclitate. Cred că cel mai important este să trăim în anotimpul iubirii. Doar așa trăim absolutul și sublimul ... ființa noastră nu mai moare dacă o plasăm în anotimpul iubirii-sufletul nostru nu se ofilește asemenea florilor și nu ruginește ca frunzele. Doar iubirea dă consistență lumii noastre și ne face să trăim miracolul-de a trăi Aici și Acum în acest Univers plin de pace și lumină! Să reușim să descoperim toamna cea rodnică si iubitoare, să medităm la tot
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
cel îngrășat. Și pentru toate acestea, merită. Umorul, satira, proverbul spus la timp și loc potrivit sunt averea noastră spirituală, medalia purtată pe dinăuntru. Să nu le aruncăm în noroi, ci să descoperim în ele, adevărata bogăție. Cea care nu ruginește și nu e mâncată de molii. Ovidiu Creangă demonstrează aceste lucruri în chipul cel mai firesc, prin poveștile sale fermecate despre copilărie, despre adolescență, despre armată, despre maturitate și, iată, despre senectute. Privindu-se în ochii copiilor și nepoților săi
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EL DOAR EL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului El schimba întregul prin el El avea ideile ruginite de soare, El se apleca peste el Să găsească o primăvară-N ninsoare. El rătăcea rătăcit peste timp Secunda un nisip părea, Când clepsidra picură-n zenit Doar timpul țipa. El iubea dincolo de El Și nu se regăsea într-o
EL DOAR EL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345129_a_346458]