1,319 matches
-
dulce, plin de lumină. Era străveziu și strălucitor. Până și MacManus cea mânjită de funingine părea că luminează, ca o insectă de bucătărie care a scăpat în grădină în zori. Puntea albăstruie zăngănea sub picioare cu acel zgomot de lanț ruginit al motorului cârmei. Câteva asemănări confuze: nori sau linia îndepărtată a coastei, păsări sau corpusculi, îmi treceau în fugă sub ochi. M-am dus să întreb care îmi erau îndatoririle. Nu aveam mare lucru de făcut, de fapt. Eram farmacist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu cum era, Hermes o pierduse și el (sau i-o furase altul, mai hoțoman ca el) și de atunci toată lumea o caută. Mi-era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de comunitate“ se reducea de fapt la sticla la coniac pe care Lou o păstra În sertarul de jos al unui fișet, pentru cazuri de urgență. Tensiunea ce plutea În aer ar fi putut fi tăiată și cu un ferăstrău ruginit. Dar la crimă nu se așteptase nimeni. A fost un șoc până și pentru cele mai puțin simțitoare inimi. Din fericire, polițiștii nu știau de prejudecata adânc Înrădăcinată pe care o aveam Împotriva blondelor; asta m-ar fi pus Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine Înțeles, iar câteva capete Încuviințau deja. Linda se uita la el furioasă, de parcă tare ar fi vrut să-l trimită la ghilotină, dar la una cu lamă ruginită, după care să-i Înfigă capul Într-un țăruș pe care să-l posteze În fața sălii, ca un avertisment la adresa amatorilor de acte de lezmajestate. Ridicând vocea ca să acopere murmurele, Îi spuse În replică: — Nu cred că cineva care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul care se întindea de cealaltă parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care împestrițau dalele pătrate de granit păreau a fi mai curând simptomul unei boli postindustriale. Când George a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de cânepă, prinsă de scheletul metalic ruginit, al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
etanșe. Doar descuiem ușa, fără să o deschidem și salut! Capcana este pregătită! Iar noi..., noi am tăiat-o! Dar, pe unde? Pe-aici, bre! și nenea Sandu dă la o parte linoleul pătat, descoperind un capac hexagonal, de tablă ruginită. Un chepeng, cu belciug. O trapă! Phiii... Ca-n filme! jubilează Bossul. Coborâm prin beci, care are o ieșire secundară dincolo de drum, în câmp, ne furișăm și ne târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci de metri, de marjă, ca să nu ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci sunt aici, și, la urma urmei, e abia ora nouă, și aș vrea să fac ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste marionete somnambule și hipnotizate de muzică Îi sunt prieteni. Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
centimetri, poate mai puțin. Poate că a fugărit-o - glasvandul verandei e deschis, pe balcon suportul pentru rufe e răsturnat -, poate a Încercat să se cațere pe terasa blocului, s-a urcat pe suportul de rufe, barele acelea de fier ruginite nu au putut susține greutatea, a căzut. Dar apoi ce-ar fi putut face? să strige, de fapt a și strigat. Au auzit-o. Și nimeni nu a ajuns la timp. Să se arunce În gol. Poate schelele. Poate vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îmi privesc talpa, dar nu am o talpă, e un fel de capăt al unei țevi, țeava de la centrala termică În spatele căreia ne jucam cu puțele cînd eram copii, vine prin ea un vuiet Îngrozitor și uneori iese un abur ruginit. Mă agăț de țeavă, care e mai mult o bară fixă, Îmi iau avînt și, cu picioarele În unghi drept față de trup, execut foarte corect o răsucire. Aterizez iar pe scenă, nu am versurile, trupa freacă instrumentele, e clar că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi procurate -, despre anumiți doctori care tratează anumite boli și despre anumiți meșteri care fie Îți pot face o antenă specială cu care poți vedea Campionatul Mondial de fotbal la televiziunea iugoslavă, la vară, fie Îți repară mașina, o Dacia ruginită. Se vorbește cu cuvinte urîte, deși tu Îți semnalezi prezența cu pistolul cu capse, un Colt cu țeava scurtă, pare autentic, pe care tatăl Monicăi ți l-a adus, ambalat Într-o pungă de hîrtie maro, din America, unde a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui. SÎnt În bocancii Depeche Mode, În blugi și În geaca neagră cu mîneci maro și mi se pare că nimic nu s-a schimbat, parcă nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plină de leagăne și de balansoare ruginite, ca să-i salutăm pe băieții din cartier. E frig (și ceață, un pic) și miroase a pește prăjit, a ceapă prăjită, a improvizații culinare nefericite, de la ferestrele blocurilor vine o lumină caldă, domestică. Băieții din cartier stau pe masa de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cisternă, porni Înapoi spre oraș. Se opri la un bufet sătesc, făcînd destul de inabil pe beatul, cheltuind ceva bani și Încercînd, fără nici un succes, să-i tragă de limbă pe țăranii care beau bere așezați la niște mese de tablă ruginite. Bieții oameni ar fi fost În stare să jure că tot satul era plin de cisterne ca aceea de care Întreba el, numai să le plătească Încă un rînd. Era clar că nu văzuseră În viața lor vreo autocisternă pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu apucam să fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din scânduri cenușii, putrede, care se hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
blestemată; nici măcar nu apucase să doarmă vreo noapte În noua lui avere; nici măcar cu o zmeură din rugii cei Încâlciți nu apucase să-și Îndulcească gura; nici măcar o cană cu apă nu băuse din puțul cu roată, tuburi largi, lanț ruginit și capace grele din lemn Înrămat În fier. Bucuros de lumina blândă și de căldura molatecă a asfințitului, voise să se plimbe Împrejurul satului În care venise să-și sfârșească zilele În pace. A Încălecat bicicleta și s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas. Fuseseră buni și statornici prieteni cu ani În urmă, până se auzise că talanului i se luase pielea, iar carnea fusese trimisă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă aproape Împăcat, după ce-i șopti calului: „Cum zici tu. Cum vrei tu...”. Întinse mâna spre clanța ruginită, se răzgândi și se Întoarse: „Băi, Canafase, tu chiar nu vrei să-ți dau drumu’?”. Bătrânul armăsar oftă și-și pironi privirea către cer, ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă, oameni buni, cu ce sărman de minte mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe cunoștința exactă a situației reale. În scrisorile mele, de multe ori am avut prilejul să arăt cauzele adânci, care încă multă vreme nu pot fi înlăturate, ale slăbiciunii militare a Imperiului de Nord“51. Rusia era „un organism politic ruginit, o despoție orientală“, un stat înapoiat din punct de vedere economic, lipsit de mijloace financiare capabile să pună din nou în mișcare „tăvălugul rusesc“, care nu putea „triumfa asupra unei națiuni în plină ascensiune (cea germană - n.ns.), ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Turnul clădirii Policlinicii, evidentul Muzeu al Unirii și benner- ul. În urma achizițiilor pentru mobilarea stradală (aproape 170 de bănci, 10 stâlpi și 15 fântâni arteziene), au fost montate doar câteva bănci, restul zace pe undeva - unde ar trebui depozitat mobilierul ruginit. Nici cei de la RAJAC nu au făcut nimic, nu au săpat pentru a rezolva problema conductelor, astfel încât stada să poată fi pavată. Astfel, ca urbe, nu am reușit să facem aproape nimic, doar să creem un lanț al slăbiciunilor
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]