6,798 matches
-
de mînă, și acela cu doi polițiști lângă el controlându-i actele. Vreme de trei luni am dus efectiv lipsa oamenilor care cer de pomană, pasivi sau agresivi. N-am văzut boschetari, oameni dormind sub cerul liber, în parcuri, printre ruine de clădiri, pe terenuri virane, înveliți în cartoane sau în saci de dormit, cum am văzut pe cheiurile Senei și chiar în nișele din clădirea Sorbonei. N-am văzut oameni care să caute în coșurile de gunoaie de pe stâlpi și
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
august 1968. Refugiat în Franța, Koudelka duce 17 ani viața unui apatrid, primește cetățenia franceză în 1987 și pe aceea cehă, un deceniu mai târziu. Pasiunea lui e fotografia, care i-a adus numeroase premii. Subiectul principal al fotografiilor lui? Ruinele. Și, în general, peisajele cu răsărituri și apusuri de soare. A bătut toată lumea și a fotografiat-o. N-a colaborat la reviste și n-a făcut publicitate. S-a lipsit de bani ca să fotografieze numai ce i-a plăcut. Uneori
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
a colaborat la reviste și n-a făcut publicitate. S-a lipsit de bani ca să fotografieze numai ce i-a plăcut. Uneori producerea fotografiilor i-a înghițit drepturile de autor. O expoziție recent deschisă la Marsilia prezintă fotografii ale unor ruine celebre din Grecia, Tunisia și din alte locuri. Iată ce spune Koudelka într-un interviu, despre ruinele lui iubite: „Frumusețea lor mă frapează. O frumusețe care provine din solitudinea pe care o trăiești când te afli în preajma lor, în zori
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
ce i-a plăcut. Uneori producerea fotografiilor i-a înghițit drepturile de autor. O expoziție recent deschisă la Marsilia prezintă fotografii ale unor ruine celebre din Grecia, Tunisia și din alte locuri. Iată ce spune Koudelka într-un interviu, despre ruinele lui iubite: „Frumusețea lor mă frapează. O frumusețe care provine din solitudinea pe care o trăiești când te afli în preajma lor, în zori sau la căderea nopții. E o frumusețe care te îndeamnă să gândești. Ruinele degajă o putere considerabilă
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
într-un interviu, despre ruinele lui iubite: „Frumusețea lor mă frapează. O frumusețe care provine din solitudinea pe care o trăiești când te afli în preajma lor, în zori sau la căderea nopții. E o frumusețe care te îndeamnă să gândești. Ruinele degajă o putere considerabilă și o armonie căreia nu-i poți rezista. Ce spirit al geometriei și al liniei aveau grecii și romanii! Și cum au știut ei să aleagă locurile pentru temple și teatre! Nu le-au ales doar
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
fost prozator și romancier. Toma Caragiu Actorul ar fi putut evita nenoricirea dacă ar fi acceptat invitația unor prieteni de a ieși în oraș. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru și a sfârșit pe 4 martie 1977 sub ruinele blocului Continental, unde locuia la etajul doi. Alexandru Bocăneț A pierit sub ruine alături de marele actor. Acesta venise acasă la Toma Caragiu pentru a discuta despre colaborările pe plan artistic. Doina Badea Aceasta avea 37 de ani și era o
Minutul fatidic. Personalitățile române care au murit într-un mod îngrozitor () [Corola-journal/Journalistic/43100_a_44425]
-
ar fi acceptat invitația unor prieteni de a ieși în oraș. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru și a sfârșit pe 4 martie 1977 sub ruinele blocului Continental, unde locuia la etajul doi. Alexandru Bocăneț A pierit sub ruine alături de marele actor. Acesta venise acasă la Toma Caragiu pentru a discuta despre colaborările pe plan artistic. Doina Badea Aceasta avea 37 de ani și era o vedetă la acea vreme. Ea, împreună cu soțul ei și cei doi copii erau
Minutul fatidic. Personalitățile române care au murit într-un mod îngrozitor () [Corola-journal/Journalistic/43100_a_44425]
-
Aceasta avea 37 de ani și era o vedetă la acea vreme. Ea, împreună cu soțul ei și cei doi copii erau extrem de bucuroși. Primiseră un apartament în blocul Continental, care s-a prăbușit la cutremur. Alexandru Ivasiuc A murit sub ruinele blocului “Scală”, cutremurul l-a prins vorbind de la un telefon public.
Minutul fatidic. Personalitățile române care au murit într-un mod îngrozitor () [Corola-journal/Journalistic/43100_a_44425]
-
porneam din nou la drum. Cu capul în lume Am studiat psihologia într-un mare și sumbru oraș comunist, facultatea mea se afla într-o clădire care, în timpul războiului, fusese sediul departamentului SS. Partea aceasta a orașului fusese construită pe ruinele ghetoului, lucru ușor observabil dacă te uitai cu atenție - întreg cartierul se afla la vreun metru deasupra restului orașului. Un metru de ruine. Niciodată nu m-am simțit bine acolo; printre blocurile noi și piațetele mizere bătea mereu vântul, iar
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
într-o clădire care, în timpul războiului, fusese sediul departamentului SS. Partea aceasta a orașului fusese construită pe ruinele ghetoului, lucru ușor observabil dacă te uitai cu atenție - întreg cartierul se afla la vreun metru deasupra restului orașului. Un metru de ruine. Niciodată nu m-am simțit bine acolo; printre blocurile noi și piațetele mizere bătea mereu vântul, iar cel mai supărător îmi părea aerul geros, te mușca de față. În esență, acel loc continua să fie, în ciuda reconstrucției lui, un spațiu
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
întâmplare, că mă urcasem în autobuze fără să știu încotro se îndreaptă, că mă oprisem în parcuri și în magazine până când magazinele se închideau, mașinile se împuținau și străzile erau prea pustii pentru o femeie singură. O dată am nimerit la ruinele fortului Golconda 2 unde, printr-o minune a acusticii, dacă cineva bătea din palme în fața porții, sunetul se auzea, după câteva clipe, pe meterezele cele mai îndepărtate. Michael mă întrebase râzând cu câteva luni în urmă, când vizitasem împreună fortul
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
atenția asupra acelor voci care par să fi fost uitate, iar șoaptele lor tainice prind viață. Cartea Șoaptelor este cartea vocilor care nu vor amuți niciodată, La fel ca și ca alți mari romancieri, care au descris existența din mijlocul ruinelor, din cenușa războaielor, Vosganian povestește lumea în care a crescut, în care a trăit poporul armean, încercând să-i găsească sensuri și semnificații. Nu mai e vorba doar de povestea unui popor, ci de o temă universală, care ne atinge
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
se înțeleagă: „Când instinctul are ultimul cuvânt, primejdia rostogolirii pe panta dispariției se micșorează. Cei aparținători unei culturi decadente nu-l mai au...” Și corolarul: „Barbarul s-a trezit.” „Barbarul” este el. El însuși are de profitat: „...să profităm după ruina altora...” Are nevoie de Franța ca să nu mai fie autorul necontrolat de până atunci: „Cine n-a trecut prin ea riscă să îmbătrânească ucenic al virtualităților.” Că încă are nevoie o va dovedi nefericitul Îndreptar pătimaș. De aceea, trebuie să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
scriitor în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării, cenzura identității și presiunea locativului. Ce rezistă
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
moldovene, Ilie Boca străbate cu pași mari, neobosit, întinderi care-l cheamă parcă la un pariu urieșesc -, în perimetrul îndrăgit unde te îndeamnă să-l acompaniezi Moineștii, pătrunși în istoria artistică modernă, de la Luchian la Tzara, Berzunți, chinovie căzută în ruină, căreia i s-a devotat cu vrednicie de gospodar, Taslău, zidirea prob restaurată, din lanțul semeț al relictelor pomenindu-l pe Ștefan cel Sfînt, ori, mai departe, către Bistrița și Piatra Neamț, alte ctitorii, firesc vitale, apte să legitimeze viteaz durata
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Fo. A fost deschisă o anchetă, directorul a fost arestat, ca și colaboratorii lui, dar o eventuală rețea implicată n-a fost, cel puțin pentru moment, descoperită. În fața instanței, directorul a pretins că a vândut cărțile ca să salveze Biblioteca de la ruină, dat fiind că statul italian a tăiat majoritatea fondurilor pentru patrimoniu. Sângeroasa contesă Istoria comună româno-ungară păstrează numele contesei Elisabeta Bathory (1560-1614), născută în Transilvania într- una dintre cele mai vechi familii nobile și căsătorită cu contele ungur Ferenc Nádasdy
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
eu eram subiectul, nu soțul, nu altcineva. Și soțul îmi spune că da, a reușit până la urmă să cumpere, după negocieri lungi despre care în treacăt îmi amintise acum câteva luni, fostul Hotel Grivița. O cladire monument istoric ajunsă o ruină, dar care este lipită de hotelul pe care îl are deja la Gară de Nord, Eurohotels. Vânzătorii sunt persoane private, moștenitori care și-au redobândit proprietatea în instanță de judecată. A! Deci asta era! Nu rămâne decât să îmi cer
Elena Udrea: Soțul meu a cumpărat Hotelul Grivița () [Corola-journal/Journalistic/44649_a_45974]
-
al lui Gabriel Conroy, propune, în final, o tulburătoare viziune plastică a unui tărâm dezolat și dezolant, brăzdat de-o vegetație pipernicită, de plante cu spini, copaci doborâți și frânți, bătuți de vânt, în care doar crucile de cimitir și ruinele vechii civilizații celtice par să reziste în poziție verticală. Deși simplă, metafora se dovedește atât de puternică, încât poate fi considerată o veritabilă marcă a aspirațiilor plasate mereu de-a curmezișului istoriei ale metafizicii irlandeze. Într-o formulă de-o
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
distrugă un oraș care și-așa a suferit destul din pricina războiului..." "Bine, dar aici vin rușii", mi-a replicat el. "Rușii vor veni, se vor duce mai departe să continue războiul, i-am spus eu, dar noi vom rămâne cu ruinele. Eu sunt arhitect, domnule general, vreau să apăr ce s-a construit înaintea mea, dacă nu pot eu însumi să construiesc!" " Socrul meu a luptat la Mărășești, mi-a spus generalul și-n mod cu totul inexplicabil pentru mine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de starea lor de conservare sau de modul de prezentare. Omul epocii actuale caută adesea un refugiu într-un trecut considerat ideal, cu valori morale superioare, sursă de satisfacții spirituale, admirație și respect. Doar astfel putem explica atracția exercitată de ruinele unor cetăți, instalațiile tradiționale pentru obținerea produselor de bază, ca și uneltele de silex sau de os, atât de simple în alcătuirea lor, dar care au asigurat omului supraviețuirea și progresul. 2. ineditul satisface înclinația omului spre noutate și originalitate
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
dacice din Munții Orăștiei au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Civilizația geto-dacă este cunoscută și prin tezaurele de la Porțile de Fier (Mehedinți), Agighiol (Tulcea), Peretu (Teleorman), Băiceni - Cotnari (Iași), Pietroasele (Buzău), cunoscut și sub numele popular Vestigiile cetății Histria Ruinele podului construit de Apolodor din Damasc (103-105) de „Cloșca cu puii de aur”, alături de coiful de aur de la Coțofenești (Prahova). c. Civilizația greacă este reprezentată pe țărmul Mării Negre, în siturile cetăților Histria, Tomis și Callatis. Ele dovedesc legăturile statornice stabilite
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
am spart pereții și mult s-au muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
firesc ca în orice realitate care îl implică, el să găsească ceea ce deja a pus în ea. Cu atât mai șocantă este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele (corespondente ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]