539 matches
-
teoretice, a unei încordări penibile, a unei turburări văzute amestecată cu tendința de-a o oprima și a unei risipe a sufletului în care el însuși pierde participarea la ultima parte a narațiunii și privește numai încă în sufletul său ruinat, până ce în fine răsuflă în vorbiri întrerupte. Toată scena asta e un studiu mare pentru fiecare actor, abstrăgând chiar de la reprezentarea ei în realitate. Mai amintim mai departe de Ifigenia față cu Orest (Act. 3. Sc. 1) în intervalul zguduitoarei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că a fost o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care, de cum l-a consultat, m-a Întrebat de ce nu-l chemasem mai devreme. Miquel avea tuberculoză. Ruinat și bolnav, trăia din amintiri și din remușcări. Era omul cel mai amabil și mai fragil pe care Îl cunoscusem, singurul meu prieten. Ne-am căsătorit Într-o dimineață de februarie, la un tribunal municipal. Călătoria noastră de nuntă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu lancea, calul Îi cade În genunchi, Joinville zboară În față, dincolo de capul animalului, se ridică de la pământ cu spada În mână, iar sieur Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt. El trebuia să ajungă acasă pînă la ora șapte, și era deja patru și jumătate. Se duseră Încă o dată spre micul pod și priviră În jos, la apă, apoi se Întoarseră la moara ruinată; el luă un ciob de sticlă și scrise inițialele În tencuială, la rînd cu inscripțiile obscene. RN, VP și o inimă străpunsă de o săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
De aceea sîntem noi aici, eu și tata. Înregistrăm fantome, pe bune. Helen traversa Încet camera, privind cu disperare de la un obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule! zise ea. Nu-i prea distractiv pentru tine, nu-i așa? Și eu, care te supun torturilor psihice În subsolul unei case ruinate! E ca și cum ai lua masa la Gestapo! Helen rîse, iar jena se evaporă. — Nu. E plăcut. — Ești sigură? Aș putea... ei bine, aș putea să-ți arăt toată casa, dacă vrei. Da, mi-ar plăcea. Își terminară senvișurile și ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din pricina dogorii, pare că orașul se îndepărtează de noi, conduc, inima îmi este pustie, îl caut pe Udi, știu că se ascunde acolo, trebuie să îl anunț înainte de a fi prea târziu, un nou prunc bate la ușile inimilor noastre ruinate, ce îi vom spune și care va fi reacția lui, dar în jurul nostru nu este țipenie de om, numai focuri arzând pe marginea drumului, însămânțând câmpia cu florile scânteilor lor și parfumând aerul cu miros de carne friptă, mirosul sacrificiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin acțiunea romanului.“ - Katrin Hillgruber în „Kultur Spiegel“ » „Dan Lungu, cu un dur simț satiric, îmbracă proza românească în straie de mare valoare în contextul literaturii internaționale. Opera sa, Raiul găinilor, schițează o zi obișnuită pe «Strada Salcâmilor», un microcosmos ruinat, aflat la marginea unei provincii din Moldova.“ - Wiener Zeitung » „Acest roman nu îl voi citi doar o dată. El reprezintă o imagine de ansamblu a provinciei prezentate într-o manieră de înaltă artă literară. Este o dovadă de literatură adevărată. Savuros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și a clicii sale care a costat poporul român viețile a sute de mii de tineri bărbați, sărăcirea și secătuirea izvoarelor economiei naționale. Pentru cine au fost vărsate valuri de sânge românesc? Pentru cine a fost jertfită floarea națiunii și ruinată gospodăria țării noastre? Pentru ale cui interese a fost pătată cinstea poporului român? Pentru interesele Germaniei Hitleriste și a slujitorilor ei din România. Pentru o cauză străină și potrivnică intereselor poporului român. Clica lui Antonescu a târât România în războiul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
în 2005, am plecat în concediu ca un om normal, am luat și o cameră mică la mine și ce să vezi, ghinion sau noroc, nu știu ce să zic, în timp ce mă aflam în concediu în Turcia, atentat la Kusadasi. Evident, concediu ruinat. Toate situațiile astea neprevăzute mie mi se par cele mai edificatoare pentru o transmisie în direct. A.N.: Cosmin, ai vorbit despre live-urile de la inundații în care erai copleșit de emoții. Până la ce punct este bună sensibilitatea în live
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
părerea mea, se consideră că au rezistență în fața unor sisteme de gândire sau de conduită socială. De exemplu, protagonistul videoului Lidei Abdul - lucrare de 12 minute - este un băiețel afgan care dansează ca un dervish, dansul acela rotitor, în mijlocul clădirii ruinate a bibliotecii din Kabul, toate acestea pe fondul sonor produs de un elicopter militar. Este o lucrare metaforică ce face referire la distrugerea nu numai a orașului Kabul, ci a unei întregi culturi, biblioteca fiind un depozitar al culturii afgane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
bucurie au petrecut în mijlocul puternicilor și religioșilor noștri străbuni. (Timpul, 12 aprilie 1881) 55 NOTA BENE Scriitor genial sau doar un „mit cultural” (pentru unii), victimă a unui complot politic (după alții) ori prăbușit din cauza epuizării intelectuale și a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bucurie au petrecut în mijlocul puternicilor și religioșilor noștri străbuni. (Timpul, 12 aprilie 1881) 55 NOTA BENE Scriitor genial sau doar un „mit cultural” (pentru unii), victimă a unui complot politic (după alții) ori prăbușit din cauza epuizării intelectuale și a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
copiii care stăteau pe vine, pe o treaptă. Aerul cald Îi flutură bucățile zdrențuite ale cămășii, intră În lumea liniștitoare a lagărului. 23 Raidul aerian În drum spre spital, Jim se opri să-și facă temele În sala de Întrunire ruinată. De la ultimul rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine apelul, reflectînd la potențiala pradă Întruchipată de un pilot american mort. Curînd, unul dintre americani va fi dus mort În lagărul Lunghua. Jim Încercă să decidă care dintre clădirile ruinate ar putea ascunde mai bine cadavrul lui. Scoase cu grijă, trusa personală și echipamentul acestuia ar putea fi negociate cu Basie pe cartofi dulci, pentru patru luni de zile de acum Încolo, și poate chiar pe o haină călduroasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și-o reconstruiască dintr-o cameră mică și cîteva cutii de Spam, se prăbușise la picioarele sale. Trecură de pagoda Lunghua, de la capătul de nord al aeroportului, cu tunurile ei antiaeriene Încă Îndreptate spre cer. Jim cercetă cu privirea hangarele ruinate, căutîndu-l pe pilotul kamikadze, părîndu-i rău că nu putuse să se revanșeze pentru mango. La doi kilometri spre răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Te duci la stadion, Basie? — Da, Jim. Tu faci parte din comunitatea străinilor care au afaceri aici. CÎnd ne Întoarcem, o să ai o haină de blană și o lădiță cu whiskey scoțian pentru tatăl tău. Basie se uită la depozitele ruinate și la cadavrele stivuite, de parcă le-ar fi văzut Încărcate cu toate bogățiile Orientului, gata să fie expediate tocmai la Frisco. Lui Jim Îi părea rău de Basie și era tentat să-l avertizeze că stadionul era, probabil, gol, jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zăceau Între copaci. Fuselajele lor plînseseră rîuri de rugină În timpul ploii de vară. Muștele se răsteau la lumina dimineții, cuprinse de o furie fără sens. Părăsindu-le, Jim o porni spre Întinderea de iarba a aeroportului. Într-unul dintre hangarele ruinate, un grup de japonezi aștepta În umbră, ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie de vină parfumul?” ― Cred că am ajuns. Nu poate fi decât aici. Babic își opri calul și, ridicat în scări, cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amiralului Ciciagov, și împăratului în ciudă? Kutuzov îl întâmpinase cu zâmbetul victoriei pe buze. Mare brânză! Se fudulea că avea acum petit fossé, șănțulețul. Dar ce avantaje dobândea Rusia din bucățica aceea de Dunăre și dintr-o fărâmă de țară ruinată, prost administrată și cu o populație încă neasimilată? Cu totul nesemnificative. Îi asigura ea vreo oarecare securitate, vreo pace durabilă? Dimpotrivă. Amiralul se strâmbă. Bătrân nebun și orb! Cum de n-ai văzut că suntem în pragul celui mai distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el. — Vedem noi, răspunse grav Ignatius. Mâncă un crenvurșt ținându-l cu mâini tremurătoare și apoi scoase din buzunar fotografia. Privit de sus, trupul femeii părea mai respectabil și mai puțin intimidant. Vreo profesoară de istorie romană sărăcită? O medievalistă ruinată? Ce păcat că nu-și arăta și fața! Dădea impresia de singurătate, de detașare, îi sugera plăceri solitare și senzual scolastice care îl atrăgeau teribil. Privi la bucățica de hârtie de împachetat, la adresa scrisă cu litere mici și stângace: Bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]