450 matches
-
în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u” fiind predominantă. Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul românilor timoceni s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor, până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni”) etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor, până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni”) etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu „Romania”, iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a desemna statul
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28 aprilie). În anul universitar 1936-1937 predă cursul "Probleme de metafizică". ianuarie 1937; stenografiat și dactilografiat în ianuarie 1937 și editat de Dan Zamfirescu. (ed. 1988, 1990). 22 aprilie - Conferința de "Metafizică
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
vorbitor al limbii denumită "pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane (cere devenise sinonimă de iobăgie sau șerbie), la afirmarea unei identități proprii și a revendicărilor sociale și politice consecutive, a
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre. În accepțiune mai largă, termenul român se referă și la cetățenii români de alte naționalități decât cea română. În istorie, până în sec. XIX, românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, "olahi" sau "valahi" (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este utilizat încă astăzi). Refuzul multor istorici străini
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Un iobag (din ), este un țăran "legat" de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
vlahi din Grecia și Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, "çoban" a ajuns să însemne "vlah". Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din "romanus" pentru a se numi pe ei înșiși: "români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni" etc. Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
și patronime (Frațev, Skurtov, Vlahov...) care până astăzi amintesc de fosta aromânime din Bulgaria, astăzi minimizată de istoriografia oficială. În afară de aromâni, denumiți de bulgari "vlasi", Bulgaria găzduiește o importantă populație de vorbitori ai limbii române (dialectul daco-român), care se autodenumesc "rumâni". Acești vorbitori, denumiti de bulgari "vlahi" nu sunt aromâni, ci au un grai asemănător cu graiurile oltenești. Aria de răspândire a acestor români se află mai ales în jurul Vidinului și de-a lungul Dunării până aproape de Ruse. Pe lânga aceștia
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
acordă dreptul să organizeze târguri și bâlciuri, unde puteau comercializa produsele cerealiere, viticole precum și produsele animaliere.La 1794, domnitorul Moruzzi acorda și Mănăstirii Segarcea dreptul de a ține bâlci pe moșia mănăstirii, în satul Segarcea.Locuitorii așezării Segarcea au fost rumâni ai domnitorilor sau boierilor, putând fi vânduți odată cu moșia și care aveau obligația principala față de stăpânul moșiei să lucreze pământul. Pământurile mănăstirii erau lucrate până la mijlocul secolului al XIX-lea, de robii țigani.Mai târziu, în orânduirea capitalista, principala ramură
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
al Minorității Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din Șerbia (Comunitatea Românilor din Șerbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Șerbia din Timoc, Alianța Românilor din Voivodina, Mișcarea Democratică a Românilor din Șerbia din Timoc și Asociația
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului și a tipăriturilor în în limba vorbită de majoritatea populației: "„Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lu Dumnezeu în limbă, numai noi rumânii n-avăm; și Hristos zise: cine ceteaște să înțeleagă și Pavel apostol încă scrie, că întru besearecă mai vârtos cinci cuvinte cu înțelesul mieu să grăiesc, ca și alalți să învăț decât întunearec de cuvinte neînțelease într-alte limbi. Derept aceeia
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
că el este managerul celui mai bun cântăreț de operă din lume, făcându-l pe Otis să creadă că Ricarrdo este Lassparii); Lassparri, între timp, semnează un contract pentru opera din New York cu managerul companiei operei americane, Herman Gottlieb (Sig Rumân). Deși lui Riccardo și lui Fiorello nu li se permite să însoțească trupa în călătoria spre New York, ei reușesc să ajungă la bordul navei, ascunzându-se în enormul bagaj al lui Otis, împreună cu Tomasso (Harpo Marx), un alt prieten al
O noapte la operă () [Corola-website/Science/325895_a_327224]
-
Crasna. Locuitorii de atunci ai acestui sat au fost învinuiți că au prădat în munți pe Dobromir, marele ban al Olteniei, la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din această pricină, locuitorii Crasnei, din oameni liberi devin Rumâni. Ei au fost dați urmașilor legali ai lui Calotă, marele slujer, și Gheorghe Logofăt. De la aceștia, satul Crasna ajunge în posesia lui Dumitru Filișanul din Filiași, care o stăpânea în anul 1615. După 21 de ani, în anul 1636, biserica
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
Larion, Ion, la Vad păstorea din 1529 Anastasie. Pe acest temei susține Iorga că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
trimite o scrisoare boierilor mari și mici, judecilor, judecătorilor și săracilor „din tot ținutul Brăilei”; domnul Moldovei întrebuințează termenul „ținut”, obișnuit dincolo de Milcov, în locul celui de „județ”, din Țăra Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor și rumânilor „brăileni”, deci din județul Brăilei. Nu avem știri precise asupra întinderii județului Brăila în epoca veche, înainte ca orașul să fi fost ocupat de turci și să i se fi adăugat raiaua. Se crede însă că nu diferea mult, sub
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Cel mai bun prieten al meu este un fost coleg din armată. În Observatorul militar, nr.14, din 6-12 aprilie 2016 https://www.google.ro/#q=observatorul+militar Flori Slatina: Intervistë me z. Marius Dobresku, përkthyesin e letërsisë shqipe në Rumâni. “Duhen investime më të mëdha për letërsinë shqipe!” În Gazeta 55 din 9 iulie 2016 http://gazeta 55.al/wp-content/uploads/pdf/20160708.pdf Claudiu Sfirschi-Lăudat: Marius Dobrescu: În cronicile literare din reviste, traducătorul este fie neglijat, fie ignorat complet
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în basme, Simioane, și teaca minciunilor, Misaile, vino, zic, aice și te uită la rumînii și la locuitorii Valahiei, pre carii voi basnă bolind și minciună născând , ca pre bureții fără sămânță de ieri de alaltăieri îi faceți...". Fragmente din operă: Acest articol conține text din lucrarea "Dimitrie Cantemir. Viața și opera", de P. P.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
este în opinia sa de neam „grec romeos”, care a trecut la legea papistașă și a luptat ca ofițer în armata nemțească, ajungând să fie apreciat abia în Franța, unde i-ar fi determinat pe „boieri” să-i elibereze pe „rumâni” (șerbii țării). Dumitru Murărașu considera că Dionisie Ecleasiarhul era „lipsit de cultură și de spirit istoric, dar avem în el un povestitor care știe să mânuiască o limba destul de apropiată de aceea pe care o vorbea marea mulțime”. Cronicarul nu
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromani, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți, herțeni, istroromani, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromani, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”; - noi toti - români, rumâni, vlahi, valahi sau vlasi - suntem un singur neam și suntem români originari în
Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii () [Corola-website/Journalistic/296446_a_297775]
-
fărșeroți, herțeni, istroromani, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromani, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”; - noi toti - români, rumâni, vlahi, valahi sau vlasi - suntem un singur neam și suntem români originari în zona în care trăim; -Biserică neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserică Ortodoxă Română și toți membrii comunității noastre naționale care sunt de credință ortodoxă trebuie să
Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii () [Corola-website/Journalistic/296446_a_297775]
-
ai cărei cetățeni loiali suntem - care se pot schimba oricând legat de Consiliile naționale, îmbrățișam fără rezerve prevederile clare și de mare folos practic ale Legii 299 din Țară mama, România, care arată că, din punct de vedere juridic, român=rumân=vlah=român/vlah.-Țara noastră mama este România. Suntem un singur neam, avem o singură limba literară, o singură țară înrudită și o singură Biserică Ortodoxă.
Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii () [Corola-website/Journalistic/296446_a_297775]