542 matches
-
Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu lăcomie, cu încrâncenare, cu trufie, hrănindu-mi din plin fiara satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca printr-o fereastră deschisă, să fie oare orgoliul acesta prostesc piedica de care mă lovesc mereu în tot ceea ce fac?! nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ciudat e faptul că încerca să umble și să vorbească întocmai ca tine, dar cînd făcea asta, reușea să rămână întotdeauna ea însăși. Era mereu Betty sau Beth sau orice alt diminutiv al lui Elizabeth folosea la momentul respectiv. Am rumegat în sinea mea tristă mărturie. — Despre ce discutați cu Betty? — În general doar ascultam ce-mi spunea ea, răspunse Marjorie. Stăteam aici și ascultam la radio, iar Betty depăna amintiri. Povești de dragoste cu eroi de război - locotenentul Joe, maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-l bun sau de-l rău. I-o da de cel bun că o să Închine și o să bea și el, că doar a muncit pe ziua de azi. Vaca Întoarce capul către el și-l privește cu ochi umezi, rumegând, și stă Moșu de vorbă cu vaca: - Știi tu ce i-or făcut bolșovicii ăștia lu’ regele? Nu știi. Atunci să-ți spun io ce i-or făcut. L-or gonit ca pe nimica și am rămas cu rușinea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o bobină și niște sârme cu șuruburi prinse de o placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag firele În priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe un imaș. În timp ce te roade dulcele gând al serii petrecute În fața captatorului de imagini, dacă o fi sau nu adevărat, oricum o seară mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
detașament” e mare minune, unde dracului o fi trecerea aia cu lupta de clasă că tu nu vezi În jur nimic, nu vezi nici capitalismul, nici socialismul, vezi doar treceri de pietoni și borcanul de unde milițianul dirijază circulația și În timp ce rumegi gândurile astea, ești deja așezat la coadă, căci la Hala Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl pui pe masă când te Întorci acasă. Tot tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când scurta și lenta mișcare a travelingului așază camera Într-o finalitate obiectivă. Unde va lovi fulgerul tăieturii, lăsând deschisă În dimensiunea ideală ușa contraplanului. O ecranizare după Camil Petrescu. Stai și tu aici În lateralitatea aparatului de filmat. Asiști. Rumegi și tu la gândul dreptății absolute. Cât de aproape este adevărul tău de cel al regizorului? Refuzi acest gen de telepatie. Preferi o inocență neperturbatoare. Ziua se sfârșește și Încerci să Încapi În ea ca Într-un pat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ruby era cât se poate de recunoscătoare. Își storsese creierii Încercând să găsească un mod de a para cu tact Întrebările indiscrete ale lui Buddy. —Deja am ajuns Înapoi la hotel? Întrebă Irene incredulă. Ruby se Întoarse și observă că rumega ca atunci când o Întâlnise prima dată. —A fost tare repede. N-a fost repede, Buddy? Adică, dacă ai fi intrat pe la podul George Washington, ne-ar fi luat de două ori mai mult. —De trei ori. Eu mereu spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar trebuie s-o duc și pe Ruby acasă. Are mare nevoie de odihnă. —Bine, Sam. Tu ești doctorul. La care Irene o puse pe Ruby să coboare geamul. Un doctor evreu chipeș, spuse ea, cu ochii holbați de entuziasm, rumegând Întruna. Ce și-ar mai putea dori o fată frumoasă și realizată? Ai grijă, Ruby, și hai să ne Întâlnim când Buddy și cu mine venim la Wimbledon la vară. — Rămâne stabilit, spuse Ruby. —SUNT DRĂGUȚI, spuse Ruby după ce porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
povesti acuma, cititorule, ca să poți vedea în continuare cum se face un roman. Am scris cele de mai sus acum douăsprezece zile, și tot timpul de-atunci încoace mi l-am petrecut fără a mai pune penița pe filele acestea, rumegând în minte cum anume să termin romanul care se face. Căci acum chiar vreau să-l isprăvesc, vreau să-l scot pe Jugo de la Raza al meu din îngrozitorul coșmar al lecturii cărții fatidice, vrea să ajung la sfârșitul romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să le transporți „dincolo”, zic eu. - „La viață mă gândesc, zice el, nu la moarte. Că după ce-oi muri, praful și pulberea se va alege din mine și din averea mea. Singurul meu băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
repetat lăudate, fie că erau din imaginație sau după natură, îi puteau fi și ele de ajutor elevului, numai că atunci când, în clasa a șaptea, am fost notat și la latină, am picat și, împreună cu alți repetenți, a trebuit să rumeg totul încă o dată timp de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acoperă pistele betonate de decolare și de aterizare ale aeroportului Gdańsk. În vara anului următor, când războiul crescuse mare și se transformase deja în război mondial, motiv pentru care în vacanța petrecută la Marea Baltică noi, elevii din ciclul superior, nu rumegam numai evenimente locale, ci traversam și granițele cu cuvinte umflate, între noi nu era vorba decât despre ocuparea Norvegiei de către Wehrmacht-ul nostru, cu toate că până în iunie comunicatele speciale trâmbițaseră mersul campaniei ce a urmat împotriva Franței ca pe un război-fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveau să vină. De aceea erau înșirate acolo găleți cu apă; în plus, la îndemână, unelte de stins focul și un cazan plin cu nisip. Dar ce anume citeam eu sub geamul lucarnei? Probabil Portretul lui Dorian Gray, o hrană rumegată de fiecare dată din nou a lecturilor mele și care, legată în pânză și cu cotor de piele, făcea parte din comoara de cărți a mamei mele. Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
face plăcută prin amintiri părtrează doar o filă albă; sau poate că eu sunt acela care nu vrea să descifreze ceea ce este înscris pe foaia cepei? Elementele atenuante sunt citabile cu promptitudine: ordinul de concentrare și urmările lui, toate sunt rumegate, desigur, puse literalmente în ordine și transformate în carte. Anii de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de noapte. Nicăieri nu mă oprisem în loc. Ce avea de oferit, pentru mine, un război în care unitatea Germaniei se făurise din sânge și fier? Ce mă interesa pe mine depeșa de la Ems? Câte alte lucruri mai erau de rumegat, cu câte date mai trebuia să-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei. Nici o bufniță care să strige. Nici o privighetoare nu-i împărtășea suferința. Așa se termina filmul. Am luat-o la fugă pe deal în jos. Tot alte mașini și camioane, iar de la Innsbruck chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devină combustibilul care să pună în mișcare furia mea scriitoricească încă refulată. Și câte altele nu au fost citite, mai devreme sau mai târziu, în Lenzburg, ca și când ar fi trebuit încă înainte de nuntă să-mi fac provizii din care să rumeg la drum lung: Manhattan Transfer al lui Dos Passos, Gândire sedusă, de Czesław Miłosz, Memoriile lui Churchill, care-mi evocau războiul din perspectiva învingătorului și, pentru a nu știu câta oară, Heinrich cel verde al lui Gottfried Keller. Romanul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și care e valabil pentru animale: Morarul Îi atribuie armăsarului care i-a trântit contelui de Jaca o vorbă Îndrăzneață remarcabil vers care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi neagă calitățile de poet! Alberuela, 25 mai 1972 INDICE ALFABETIC DE NUME ȘI TEMATIC Álvarez, José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe acest posibil V.: în sfînta sa naivitate viața e un premiu de loterie niciodată cîștigat. Trăind în furnicar, colon în colonie, rumegîndu-și memoriile, neînțelegînd în huietul general nimic din durerile celorlalți. Paleative: se adăpostește în locașul său celular și rumegă ziare, jocuri, prietenii. Și după el rămîne ceva, ca un restaurant după petrecere. Tînărul V. își poartă cu mîndrie conștiența revelată. Notează totul pentru o dementă și nefuncțională bibliotecă a universului. Încă nu știe că o operă publicată e ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]