594 matches
-
urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba obrazul, ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere inumană arzând În flăcări deasupră-le. Multele impresii și experiențe din viață păreau să nu mai aibă loc fiecare În spațiul ei potrivit, În ordine, fiecare cu importanța ei religioasă sau estetică recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de renume, În coșulețe și-n farfuriuțe și-n ceșcuțe - friptură de pasăre și ficat de porc și de vită, cu piure de cartofi noi, iar, pe mici platouri, felii de pâine graham, fursecuri, alune, mieji de nucă, saramurați și rumeniți la rolă, caise, pere pergamute, mere dulci, sântiliești. Îi făcu semn, cu mâna, și-l și invită, verbal. În loc de altceva, el se pomeni că rostește: dar, iar, hram?! Da, iar, hram, clipoci, ea, dulce, din buzele-i senzuale, ca de pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
MAI MERGE TOTUL DE LA SINE, S-A TERMINAT. ÎN FAȚA OAMENILOR EXISTĂ DOUĂ ALTERNATIVE: ORI DEVIN RESPONSABILI, HARNICI ȘI GOSPODARI, ORI MOR TOȚI. Țăranul român a muncit din greu, întotdeauna. Acum, vara, țăranul român devine grena, ca o bucată de carne rumenită în cuptor. Dar acum, pe lângă munca brută și istovitoare, mai sunt necesare și înțelepciunea și descoperirile științei și tehnicii, prin participarea specialiștilor și savanților. PRIVATIZAREA, CONCURENȚA ȘI DREPTUL DE AUTOR, CONSTITUIE O FRÂNĂ ÎN CALEA GOSPODĂRIRII GLOBALE ȘI JUDICIOASE A
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
razele solare au ars plantele verzi (le-au uscat). Plantele verzi s-au uscat și au murit. Canicula a declanșat chiar incendii ale vegetației (au ars păduri). Lucrătorii pământului, țăranii, au căpătat culoarea grena, semănau cu o bucată de carne rumenită în cuptor. Au existat cazuri de țărani care au murit, muncind pe câmp, în lupta pentru existență. C.2. Prezența oxidului și a bioxidului de carbon, în aerul atmosferic, inhalat de oameni, le produce intoxicarea lentă, cronică, determinând oxicarbonismul cronic
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puțin plăcute. I-am părut fermecătoare când m-am oferit să gătesc pentru el și, în final, am comandat mâncarea acasă (fiind o newyorkeză autentică prin natura mea, singurul lucru pe care sunt capabilă să-l gătesc sunt pâinițele bine rumenite la prăjitor). Mă răsfăța făcând gesturi nebunesc de romantice, ca, de exemplu, atunci când mi-a trimis câte un buchet de bujori (florile mele preferate) cinci zile la rând cu câte un bilețel. Pe primul scria „Pentru“, pe al doilea „unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ți spun iar ce mă doare, Preasfântă născătoare și pururea fecioară! Cu ochiul tău din ceruri, Atoatevăzătorul, Tu mi‐ai văzut feciorul, și mi‐ai văzut necazul... În doftori n‐ am credință... Să‐l pui iar în picioare, Să‐ i rumenești obrazul, La tine‐i cu putință, Preasfântă născătoare. Azi rogu‐mă iar ție, Cum rogu‐mă de‐a pururi La sfânta liturghie... Atâta bogăție 190 Avem și noi la casă! Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă, Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăsneț cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. Și-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că nu trebuie să te grăbești... Și în sfârșit ultima: Sigur că da, lumea este un exponat mirabil. Iată, deci, prietene, că miniaturile tale pot „dospi” nenumărate interpretări și rumeni o pâine albă. Ele ne vin rar în minte dar când le prindem - să le adunăm. Una lângă alta pot constitui o cărticică sau material (cărămizi) pentru susținerea unor dialoguri de tip shackesperian într-o lucrare de data asta „maxi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când mi-am reluat drumul meu intuitiv spre casa lui Sevgin, la răsărit cerul începea să se rumenească - cum se luminează în septembrie încă devreme. Din sat urcă mirosul familiar al focului la care, până noaptea spre dimineață, țiganii din sat coceau porumbul. Așa mâncau ei cereala asta incredibil de hrănitoare, coaptă pe jăratic și pudrată cu zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul tău drag, s-au făcut cât capetele de oameni, acum, de bine ce ți-a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
colegilor mei, veseli, doritori să intre într-o nouă lume, unde educația este dătătoare de vise. Am vrut să încep să visez, dar strigătul zurliu, atât de bine cunoscut mie mă readuse cu picioarele pe pământ. Colegele mele, cu pielea rumenită de pulberea portocalei de foc ce domnește pe cer, mă făcuseră să văd, din nou, că deși sufletul meu e tulburat și un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adăugă: - A sunat adineaori Armelle de Kersaint. Zice că se petrec lucruri ciudate la castel. - Cum adică ciudate? Secretara făcu o strîmbătură neștiutoare: - A zis că lucrurile astea nu se pot povesti. Ci doar se arată. Friptura la tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea de bucurie, Ronan o sorbea din ochi, iar Armelle Îl convinsese pe Philippe să li se alăture. Această primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zile negre scoase la lumina percepției și trăirilor sale cea mai strălucitoare icoană și cea mai dragă lui, cea care apărea din ce În ce mai rar dinaintea sa, iubita și iubitoarea sa mămică, Viorița, care-i mângâia părul transpirat și Îi săruta obrăjorii rumeniți de bucuriile copilăriei. În zilele care au urmat, Va a fost Înconjurat cu dragoste, a făcut cunoștință cu locurile noi și cele vechi, a rememorat oameni, fapte și Întâmplări hazlii, a Învățat cântece și la cele de poezioare a mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu ieșeau din el decât dacă dădeau de animale mai bune. Cetele se priveau. Stăpânii nu spuneau nimic. Cerură câte o ulcică de vin, o dădură pe gât pe nerăsuflate și așteptară tot încruntați. Negustorii se șterseră bine la gură, rumeni de băutură, oftară, se uitară la ceasurile de la brâu și se apropiară de vite. Gheorghe nu-i slăbea. Sandu lăsase o mână în jos și era cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se lăsa un ou obișnuit și unul vopsit roșu. Se puneau și ceva bănuți. Ne mângâiam fața mai întâi cu oul obișnuit, pentru a o avea curată și sănătoasă, apoi cu oul roșu ne mângâiam obrajii, pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
piere de-a-n picioare Din zi în zi - atunci el[e] -au deschis Ferești înnalte și, la mândrul soare, 195Din boal - adâncă fata a învis Și se făcu și mai fărmăcătoare, Astfel cum nu îți trece nici prin vis - Se rumeni în fața ei ca mărul, A-ntinerit-o aerul și cerul. 55 {EminescuOpVI 56} Un smău o vede, când s-a pus să stee N-a ei fereastă n'asfințit de sări; Sburînd la cer, din ochi-i o scîntee Cuprinse - a ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mirosi cu gur-abia deschisă Și ochii ei pluteau în mii de vise. 345Ea alergă cu grabă la fereastă, Să vadă dacă vântul nu-i aduce Și alte flori, așa frumoase c-asta, Dar de-ngăimare ochiul ei străluce Și surâzând ea rumenește, castă, 350Cînd vede-un tânăr lângă poarta-n cruce. Și el o vede și cu mândru glasu-i El îi vorbi, oprindu-și calu-n pasu-i. Ah! te-am văzut, mi te-am văzut în fine Copil cu ochi de - albastră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]