1,007 matches
-
o pacoste, nu-i așa? Să nu te țină vezica. Eu: Așa e, cu siguranță. Ea: Dar chiloții de protecție împotriva incontinenței sunt grozavi. Vrei un biscuit? Trecem în bucătărie, o bucătărie în toată regula, cu aragaz albastru Aga, masă rustică de lemn și flori uscate atârnate pe pereți. Biscuiți de prima clasă. Belgieni. Înveliți complet în ciocolată (nu doar pe o parte), unii din ei înfășurați chiar în staniol. Eu: Aceștia sunt biscuiți de cea mai bună calitate. Ea: Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de restul casei („de fapt, folosim marea majoritate a parterului pentru distracție“). Când m-am întors în bucătărie mă simțeam de parcă fusesem în timpul ăsta pe un Stairmaster 1. I-am spus asta lui Suki cât timp am stat la masa rustică din bucătărie, sorbind Lapsang Souchong din cești chinezești de os, galbene pal cu margine aurie (da, chiar există conceptul de asortare exagerată). Părea chiar surprinsă. Ah, nu e chiar atât de mare, să știi! Locuim totuși trei persoane aici. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aici. Bineînțeles, i-am spus, uitasem asta. — Îți place cum este aranjată? —O, da. Dar observasem că se aștepta la mai mult. Încercând să-mi imaginez ce ar spune revista Country Life, m-am aventurat: —Este un echilibru reușit între rustic și modern, dacă înțelegi ce vreau să spun. Elegant și sobru, dar și intim. M-am uitat cu colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final. Îi dă locului o notă personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să intru în dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scos-o pe Millington, care strănuta, din geanta ei specială și am mers până la mica seră pe care o instalaseră În urmă cu câțiva ani „ca să contemple natura când vremea nu permitea“. Era singurul element modern din toată casa aceea rustică și-mi plăcea la nebunie. Total scoasă din contextul ideii de cabană de lemn, sera avea o atmosferă minimalistă, Zen, semănând cu ceva ce ai descoperi undeva ascuns Într-un centru balnear sau În ultimul hotel Schrager. Era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îndatorire; care și-ar dezvolta din ea singură firele trăiniciei, îm-pletindu-și din sucul ei propriu nodul inextricabil. Apoi se întoarse către Doru Hallipa. Ruralul Hallipa se strămuta la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui Freddie, iar Jonathan va trebui să promită să nu le spună părinților lui, care sunt destul de inflexibili, când vine vorba despre primitivism. Jonathan îi promite, ceea ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
homosexual, se vădea că prietenul său cel mai apropiat era un travestit negru, care mergea la serviciu etalând o pereche de clipsuri cu strasuri și un boa din pene roz. Dacă duceai un om ca Harry Brightman într-un cătun rustic, țăranii din partea locului aveau să îl gonească din sat cu furci și cosoare. Pe de altă parte, eram aproape sigur că afacerea pe care o cocea Harry era pe bune. Bătrânul pungaș punea ceva la cale și muream de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine poate foarte bine să înceapă să ningă. Și ce se întâmplă dacă Luke și cu mine plecăm într‑o plimbare rustică la țară? Și, în afară de asta, am vesta asta nemaipomenită din Patagonia de secole și n‑am purtat‑o decât o dată. Încerc să o mai pliez o dată, dar îmi scapă din mâini și cade pe jos. Doamne, asta îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar tu chiar aveai de gând să pleci acasă? îmi răspunde, fără să se uite la mine. Ăsta e cel mai enervant când ieși cu Luke. Nu poți să‑l păcălești cu nimic. Mergem cam o oră printr‑o zonă rustică, ne oprim la o cârciumă să mâncăm de prânz, apoi mai facem o oră și jumătate până în Somerset. Pe la Blakeley Hall, sunt deja alt om. E atât de bine să ieși puțin din Londra - și mă simt deja proaspătă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în ea. Parfumul e puternic. Pendulul unui vechi ceas de pe perete se leagănă cu un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci de fasole. Fruntea mamei se brobonește de sudoare, care începe să-i curgă pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fusese infernal, dar Susan nu voia să mărturisească acest neajuns. Îi era teamă de orice ar fi putut să strice acest nou aranjament. —Deci? Unde-o să stați la noapte? a întrebat Bill conducându-o către bucătăria spațioasă, în stil rustic, care încorpora și o terasă închisă splendidă, garnisită cu două canapele rotofeie, într-o nuanță de bej-cenușiu, și mai multe plante exotice. — Am făcut rezervare la hotelul Priory, l-a lămurit Susan. Îl știi? Cred că e doar la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate sînt ale tale, fac parte din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci ! Acum îmi dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu și-a pierdut deci sensul său normativ mai vechi, ci doar s-a diversificat și el, devenind o problemă de exigență privată într-un ocean de tentații publice. Și astfel o problemă personală de gust și afinități elective... România rustică — Ăsta nu-i di pi la noi !..., zice omu’ către mine, plecînd nedumerit, după ce a examinat oul pe toate fețele și l-a rîcîit puțin cu unghia ca să vadă ce-i cu el. Păi ce să fie, e „oul lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte izolate ale vieții rurale românești, supraponderale și rupte din contextul lor firesc, sînt așezate pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
succesuri multe ! Nu-mi rămîne decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente ale gospodăriei sătești este „ceva frumos”. „Casa și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aibă destul pentru propria sa gospodărie, de la vacă la acareturi, se trece astfel la o estetică („modernă”) a bunăstării, care expune frumusețea gratuită a balansoarului și alte însemne de emancipare. Dar termenul care le înglobează pe toate este cel de rustic, acesta rezumînd totodată cel mai bine efortul actual de modernizare a ruralului. Produs al unei nostalgii urbane proiectate în spațiul rural, acesta este preluat și asumat ca semn de „urbanitate” de către lumea rurală. Material, el se exprimă prin supralicitarea lemnului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradiție”. „E și modern, e și tradițional.” „Eu n-am pomenit pe aicea foișoare. Asta acum, tot ceva modern este.” „Nu a fost înainte, dar dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]