519 matches
-
Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără intenția de a-l ucide, având alte mijloace de a se ocupa de el. În plus, voia să-l interogheze. De o vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie și rolul meu final. Micuții ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele lui povești. Era ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-a doua și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hoteluri și cum a îmbrăcat-o și cum a futut-o el pe dușumea ca un câine. Chestia intra în categoria poveștilor standard, dar i-am deplâns tonul. „Tai-o“, am zis eu. Vocea ei subțire a continuat să mă sâcâie. A spus că atunci când nu era aici, era acolo - cu el, făcând aia. Destul, am spus eu. — Atunci, însoară-te cu mine, a spus Selina, dar fără drăgălășenia de mai înainte. * Fielding își lipi spatele de perna festonată a limuzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat pe unul mai insistent care vroia să-și arate superioritatea, că e mai mare, și-l sâcâia cu această problemă: - Dar ce sunt alea cursuri? Primește lămuriri însă nu a fost mulțumit. - De ce un curs ține două ore ? Iar primește explicații. - Se ia și pauză? întreabă el mai departe și ascultă comentariile savante atent dar întrebă cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din buzunar aș fi simțit! N-am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat. Apoi se Întrerupse. Tocmai văzuse, pus pe patul Îngust, un dreptunghi de hîrtie. Marie, care Îi urmărise privirea, deschise ușor ușa celulei și-l lăsă pe Lucas să apuce cu precauție ceea ce părea a fi un plic. Stéphane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plasez sub supraveghere zi și noapte. O oră mai tîrziu, două mașini ale jandarmeriei se poziționau Într-un loc discret de supraveghere În apropierea reședinței familiei Le Bihan și a fabricii de faianță. La Întoarcerea acasă, Philippe Începu să-și sîcÎie soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și Începu să rîdă. Blestematul de Philippe, hotărît lucru, avea s-o sîcÎie pînă la capăt. - De ce sau de cine anume voiai să fugi, Gwen? De justiție? De ucigaș? Fiica Yvonnei dădu ușor din umeri și păstră tăcerea. - Sau poate te duceai să recuperezi prada naufragiului? Tot În picioare, În echilibru instabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-o ia cu el cînd mergea să golească năvoadele. TÎnăra femeie nu Închisese ochii toată noaptea. Una cîte una, certitudinile ei din copilărie se făcuseră țăndări, pînă la lovitura de grație dată de Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vitejesc. Dora: Rătăcește toată ziua prin parc la orele când lumea e în general la serviciu. De fapt, se duce s-o întâlnească pe Philomena. Dar pe mine nu mă mai interesează acum. Acum sunt liberă. De nu m-ar sâcâi procesul ăsta. Țiitorul (mirat): Procesul? Dora: Cum? N-ai auzit? Am înfățișare la curte. Sunt acuzată de trigamie. Țiitorul: Glumești? Dora: Ba nu glumesc deloc. Țiitorul: De necrezut. Imbecilul, așa cum arată, cum și-a permis și mai ales cum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l sîcîie. Patru Ace, hai să zicem că e doar un profitor care n-are prea mare legătură cu miezul afacerii, încearcă să-și facă ordine în cap, l-a băgat la înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi rostită nu este calea adevărată”. Cei care practică tao, și nu cei ce se laudă cu acest lucru ating longevitatea. Lao Zi face o remarcă în Tao teh ching prin care se exprimă în numele tuturor adepților împliniți ce sunt sâcâiți de curiozități lipsite de sens din partea diletanților curioși: Cei care știu nu vorbesc: Cei care vorbesc nu știu. Un om care ajunge să trăiască până la vârsta de 150 de ani nu are nevoie să aducă argumente pentru a dovedi validitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public. Te-au sâcâit reporterii? M-am uitat cu atenție la partenerul meu. Părea relaxat, dar surescitat pe dinăuntru, și-și pusese din nou masca de glumeț. M-am ascuns. Tu? — A venit pe la mine Bevo Means și m-a-ntrebat ce-am simțit atunci. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la jocurile de noroc toți banii pe care mi i-a dat gagica. Am început să mă gândesc la Blanchard și la purcoiul de bani pe care-l avea, întrebându-mă ce punea la cale mexicanca în legătură cu el. Chiar mă sâcâia chestia asta. M-am întors la Dago, am rezolvat niște cazuri de persoane dispărute, apoi, acu’ vreo două săptămâni, am revenit la Ensenada. Și știi ceva? Nici urmă de nenorocitul de Blanchard. Numai un fraier l-ar fi întrebat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce vrea; te înjură, îl înjuri, te amenință, îl ameninți. Dar unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum spui tu, pe jumătate minciună sau în întregime minciună. Dar e o minciună care mă ajută să mă ridic acolo unde nu m-aș fi putut ridica niciodată altfel. Și ce are mai mult preț: un adevăr care te sâcâie și care te strânge de gât sau o minciună care îți dă aripi și în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
brațele, apoi mă uscam, culcat pe una din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu Își dorise cu adevărat să o facă - nici cu Minny Temple, verișoara din New England de care, până la moartea ei tragică, Își Închipuise uneori că este Îndrăgostit, și nici, la capătul celălalt al spectrului feminin, cu prostituatele care Îl sâcâiau sistematic În Piccadilly, În primii ani petrecuți la Londra. Unul dintre avantajele anilor tot mai numeroși - poate singurul - era că lipsa Înnăscută a concupiscenței din viața lui era din ce În ce mai puțin interesantă pentru cei din jur. În cele din urmă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
special, atât de aparte precum cel al vrăjitorilor. Un statut plin de respect și măreție: intermediar Între cer și pământ... Un soi de mesager sacru, de - am spune noi azi - poștaș Între Dumnezeu și oameni. De câteva zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator. Ar trebui... dar nu mă bizui să mă deplasez prea departe de bârlog. Încă mă mișc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridicăm cu toții paharele de piña colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-ntre ele, Homar & Godun va fi prima benzinărie. Maradona, antreprenorul de morți, îi propuse să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic și era mulțumit să îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte din limba lor, pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]