507 matches
-
-o că vin acasă la timp și-am închis. Apoi l-am întrerupt pe Mihnea: „Mai ai?“ „Da, domne. E-un artist omul ăsta al tău. Păcat că nu scrie romane.“ „De unde știi că nu scrie?“, am continuat să-l sâcâi. „De unde știu că nu scrii tu unul acum, cât vorbești cu mine?“ M-am uitat cu atenție la Mihnea. Era îmbrăcat normal, în blugi, cu cămașă cadrilată și-un pulover de lână maro. Nu ghiceai ce-i trece prin mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi s-a răspuns; doar taiwanezul a venit repede lângă mine și, zâmbind fericit, mi-a vârât tava sub ochi: „Kaffee? Tee?“ Îmi venea să-i zic Kaffee mit Milch sau Melange sau Doppel Cognac, ceva imposibil, care să-l sâcâie și să-l dezorienteze. Îmi mai plăcea și cuvântul Schlagobers, suna a nume de împărat și-aș fi pus pariu că japonezul nu putea să-l pronunțe. „Ce faceți, cât mă-ntâlnesc eu cu omul meu?“, am încercat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prizonierul trepida. Aproape m-am lipit de el, făcând zgomot, să știe. „Prietene...“, a încercat scriitorul să sară, smucind scaunul cu ultimele puteri. „După cum ai spus, prietenia nu există, e-o stare, o senzație. Iar, de stările neplăcute, care ne sâcâie sau nu ne mai folosesc, ne debarasăm. La revedere.“ M-am întors spre ușă. Calm, fără nici o remușcare. Mihnea și-a potrivit sacoșa pe umăr și, după ce și-a scuturat din nou hanoracul, a ieșit primul din cameră. Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Aglaia. Da, nu-i o chestiune inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa, o face dinadins, dintr-un fel de ciudă, dar nu-i deloc prost educată; să nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit deja. Le cunosc figurile. — Și eu le cunosc figurile, spuse prințul, accentuându-și cu tâlc cuvintele. — Cum adică? întrebă Adelaida curioasă. — Ce știți despre figurile noastre? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea doar izbucni în râs. — Nu-ncerca să mă sperii, eu nu-s Tania și n-o să fug. Dar ai s-o trezești pe Liubocika, poate că o sâcâie colicii... că tare mai țipi! — Nu-nu-nu! Pușchea, pușchea... se sperie teribil Lebedev și, repezindu-se la copilul care dormea în brațele fiicei lui, cu figura timorată, îi făcu cruce de trei ori. Doamne ferește, ocrotește-o, Dumnezeule! E propriul meu copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e soluția. Există uleiuri esențiale cum ar fi cel de cimbru care administrat intern, câteva picături zilnic, timp de câteva zile are rezultate certe. Atenție însă nu exagerați, puteți afecta ficatul! 25 Aftele...Ce-i de făcut? Stați! Nu fiți sâcâiți dacă în interiorul gurii au apărut afte. Clătiți de 3 ori pe zi cu apă în care ați pus un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Acest tratament simplu va duce la dispariția nedoritelor formațiuni bucale. Tamponați ușor cu ulei
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
rog lasă-mă să explorez în siguranță; nu îmi pune restricții care nu sunt necesare. Sentimentele mele sunt de tandrețe: te rog fii sensibil la nevoile mele; nu țipa la mine toată ziua; ție nu ți-ar plăcea să fii sâcâit sau amenințat tot timpul. Am nevoie de încurajarea ta, nu de mândria ta; te rog fii mai domol cu criticismul; amintește-ți că poți să critici lucrurile/faptele pe care le fac fără să mă critici pe mine.” (V. Stan
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
aromoterapia e soluția. Există uleiuri esențiale cum ar fi cel de cimbru care administrat intern, câteva picături zilnic, timp de câteva zile are rezultate certe. Atenție însă nu exagerați, puteți afecta ficatul! Aftele...Ce-i de făcut? Stați! Nu fiți sâcâiți dacă în interiorul gurii au apărut afte. Clătiți de 3 ori pe zi cu apă în care ați pus un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Acest tratament simplu va duce la dispariția nedoritelor formațiuni bucale. Tamponați ușor cu ulei
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
viață, nu vor uita străduințele mele - atâtea câte au dat roade - pe tărâm didactic și cultural. 81 MIRABELA DAUER: Sunt supărată pe gazetari! Vi s-au pus atâtea întrebări încât nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru acest moment. Vă sâcâie des ziariștii? Sunt supărată pe gazetari! Una spui tu și alta scriu ei! Cel mai recent exemplu este interviul apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
viață, nu vor uita străduințele mele - atâtea câte au dat roade - pe tărâm didactic și cultural. 81 MIRABELA DAUER: Sunt supărată pe gazetari! Vi s-au pus atâtea întrebări încât nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru acest moment. Vă sâcâie des ziariștii? Sunt supărată pe gazetari! Una spui tu și alta scriu ei! Cel mai recent exemplu este interviul apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
nu scăpa vreodată ocazia să-și exerseze sarcasmul sau spiritul În defavoarea „subordonaților” săi, școleri fără disciplină: - Domnule profesor, vreau să vă pun o Întrebare: ce e, la urma-urmelor, acest eu care mi-a apărut de la o vreme și care mă sâcâie?... Eu...? Ce fel de eu...? s-a arătat mirat profesorul, ridicând sprâncenele și privindu-i fals interogator pe colegii mei, care se pregăteau voioși pentru un „ospăț Petrașcu”, spectacol umoristic, ușor sadic, În care unul dintre noi trebuia să joace
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
parte, dar nu-i place să stai cu spatele la el și că tu ai să zbori pe geam, fără cizme! trebuia să ajung azi la psihiatrie și am ajuns la un cimitir! rîde, am avut presimțire rea de acasă, mama mă sîcîia să merg să-mi văd sora, în fața alienării mintale vine tot nebunie, vigilentul mă supără și eu constat că stau între colegi, între prieteni, între rude, și nu la morgă! rîs ascuțit, cum îl cheamă pe doctorul psihiatru? pe 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rabd și dau în foc. Simțeam că trebuie să urlu. Și Dumnezeu nu te-a trăsnit? Cîte am făcut eu pentru Biserică! Eu îs cu frică de Dumnezeu, domnule primar. Nu mai pot. Ies precipitat. O senzație de vomă mă sîcîie. Am strîns mîna unui criminal. Mă simt murdărit. Strîng în mînă cruciulița de argint pe care o port mereu și nădăjduiesc că mă va face să uit acest episod al vieții mele. Moștenirea Bătrînul avocat ținea morțiș să-mi arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se manifestă a fi foarte bucuroasă. Ne somează să luăm și prînzul împreună. Parcurgem sate lungi, pline de radare, pline de tot felul de restricții, dar cu gospodari grozavi. Curțile sînt curate, aranjate, excelent întreținute. O adiere de amărăciune mă sîcîie. Mă gîndesc că pe la noi nu există această preocupare. Monica a deschis poarta mare, ne-a pregătit loc de parcare la umbră și, încă ținîndu-se bine, ne invită în salonașul ei. Un salonaș plin de amintiri rare, duios întreținute. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat. Sau, mai bine zis, treaz. Setea îl sîcîia în continuare dar și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea că-i descurcăreț. Din analiza situației în care se afla a rezultat că trebuie musai să bea apă. Marilu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta a lui Barzu nu face două parale pe lângă sora mea Sofica. Această Sofică era mai mare decât noi cu vreo trei ani. Nu era urâtă, dar îi fugeau deja ochii după băieți mai mari. Ce zici, bre, mă tot sâcâia Grigoriță. Ce puteam să zic? Ai lui Cârciu stăteau peste drum de noi și de multe ori mă trezeam urmărind-o curios prin gard pe domnișoara Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai este? Cine s-ar fi gândit, Janeta! A trăit frumos și a murit frumos. Nu s-a mai chinuit pe patul de boală cum se întâmplă cu atâția oameni care ajung să-și dorească moartea ca să nu mai fie sâcâiți de dureri și secătuiți de putere. A fost atât de binedispus! A trăit o ultimă zi frumoasă, plină, alături de prieteni. Bine că ne-am dus, mamă, că nu l-am mai fi apucat în viață. Mi-ar fi părut foarte
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
alea ca ale ei. Nu, ea În nici un caz, deși de Viorel știa, el catadicsise să-i spună. Au fost doar prieteni, fiindcă se simțeau bine Împreună, tot așa cum se simte și cu mine până nu m-apucă s-o sâcâi și s-o iscodesc despre perversiuni de care n-are habar, iar În momentul următor Își aminti ca din senin: Viorel a fost arestat cu trei luni până-n Revoluție, fiindcă l-ar fi omorât pe tac-su. Știam? I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
M.: Își lua informația singur. L-au sărit de vreo trei ori, tot i-au adus comandanți capac. Dar el era un om de excepție. Noi mai aveam atunci o trăsătură care probabil că azi nu mai există: nu ne sâcâiam. Dacă el știa că are o treabă, eu o treabă, fiecare își făcea treaba, nu dădea telefon toată ziua sau să întrebe ce-ai făcut, ce aia, cum ailaltă. S. B.: Nu era căprăreală. M. M.: "Dom'le, probleme?" "Nu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era căprăreală. M. M.: "Dom'le, probleme?" "Nu". "Ai rezolvat?" " Da". "Sănătate!" Asta nu însemna că nu-i apreciam munca. Dar n-are rost să intri în amănunte că atunci te dai prea important. Singurul lucru cu care l-am sâcâit a fost atunci când a zis: "A tras Divizionul după elicoptere" "Du-te, vezi aripa, ia o elice, ia ceva, ia o bucățică!" "N-am găsit nimic". "Bine". Deci, ținte aeriene false și m-am convins, eu fiind în Piață, că
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
puțin feroce. Dacă nu reușesc să pună mîna pe un combatant ÎRA, se mulțumesc și cu un catolic oarecare. Catolicii și protestanții sînt ca un cuplu victima a unei căsătorii falimentare: nu fac altceva decît să se certe, să se sîcîie, să se zgîrie și să se pălmuiască reciproc, rămînînd totuși împreună în virtutea obișnuinței."158 Confruntările dintre PÎRA, pe de o parte, și Armata Britanică, serviciile secrete britanice, Poliția Regală din Ulster și forțele paramilitare protestante, au conținut cu mici întreruperi-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
tot felul (rutieră, locală, în civil), din ce în ce mai prezente în locurile de desfășurare a pelerinajelor, nu doar aici la Cernica, ci și în general, în țară. „Au început Părinte să le lege chiar și de noi, ăștia îmbrăcați în negru ! Ne sâcâie, lipsă de respect. Ați văzut, chiar și la Ierusalim, cât este el de Ierusalim, vezi un soldat la 1.000 de pelerini, dar aici la noi se întrece măsura, zău așa. În curând vom avea mai mulți jandarmi decât pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și la început n-am înțeles ce înseamnă gelozia, adică n-am înțeles că poate fi exact ca nebunia. Da, ca nebunia. Lucrul ăsta îl înțelegeam foarte bine. Și înainte de a ne căsători, obișnuia... aproape să mă amenințe. Când îl sâcâiam, îmi zicea: „Las că-ți arăt eu ție după ce ne-om căsători!“. Și niciodată nu știam dacă glumește sau nu. Și, în general, certurile noastre erau legate de gelozie. Dacă mă uitam la un alt bărbat, literalmente dacă-l priveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu ne-a despărțit vreodată altceva decât gelozia. — O chestiune uriașă. Care are darul ubicuității. Mă rog, e un semn de dragoste. Peregrine era pur și simplu obsedat de tine, pe urmă s-a însurat cu Pam, numai ca să mă sâcâie pe mine. Și, știi, nu puteam suporta ideea că Peregrine privise atât de impasibil faptul că tu m-ai răpit, aș fi vrut să-l văd luptând pentru mine. — Complexul Elenei din Troia. Destul de comun. — Și când am auzit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și cu un tânăr actor frenetic, pe nume Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să-și dea seama că nu mă mai interesează teatrul deloc? Mi-am amuțit telefonul, băgând înăuntru o bucată de hârtie. Nu am mai intrat într-un teatru nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]